miercuri, 18 mai 2011

singur

Cand larma lumii te-nconjoara
Ca sa te prinda-n plasa ei,
Iesi ca Isus, singur afara
Si roaga-te, puteri sa iei.
Ai obosit pe cale, intristat,
O, Doamne, Tu să dai putere
Sa lupti in post si in veghere
Pana zbura-vei  printre stele!

Cand vin necazuri peste tine
Ca valul marii, furios,
Nu dispera! 
Atunci, mai bine-
Urca pe munte, cu Hristos!
Chiar ne`nteles de-ai fi vreodata
De toti acei ce dragi iti sunt,
Sa nu uiti:
- Ai in cer un Tata,
Dar il gasesti si pe pamant!
-Ia deci, cu tine sfanta carte
Din care afli voia Sa
Si vino singur, la o parte
Sa poti primi puteri din ea.
Poezia asta nu e scrisa de mine ci de un prieten drag mie .

2 comentarii:

Mircea Florescu spunea...

Frumoase versuri

Cella spunea...

Mie imi plac poeziile scrise de el si ma gandeam ca de mult nu mi-a mai scris una ;))
De-acu ca tot l-am provocat trebuie sa ma astept la ceva versuri ;))