duminică, 8 mai 2011

ce dar aduc azi Domnului?

Gandesc ca David a fost binecuvantat special de Domnul cu talentul de a compune, de a pune pe muzica psalmii. Fii lui Core, Asaf si ei au fost talentati. Daca ma gandesc la poetii si cantaretii nationali, prima data ma gandesc la Eminescu, Cosbuc, Arghezi, Labis, Enescu, Maria Tanase, Angela Similea. Din mediul evanghelic ma pot gandi la Nicolae Moldoveanu care a scris si compus peste o mie de melodii pe vremea cand era in inchisoare. Am crescut cu muzica Fratilor Groza si am recitat poezii de Traian Dorz, Benone Burtescu si altii..
Ohhh, dar ei sunt talentati. Dumnezeu i-a binecuvantat in mod special pe ei. Pe mine ... nu m-a binecuvantat in nici un caz sa cant, sa scriu povesti iar de poezii nici vorba ... Dar nici nu-mi pun capul la contributie, nici macar nu stiu daca as putea compune un vers sau sa pun doua note una langa alta.
Ana, sotia lui Elcana, nu terminase filologia, nici literatura veche, nu studiase marii sau micii poeti ai vremurilor. era o femeie de la tara. O femeie cu casa, gradina, animale pe langa casa, indatoriri casnice. Cere de la Domnul un copil si il primeste. Cand vine sa aduca pe Samuel la Silo, la templu ca sa Il inchine Domnului, pe langa taur, faina, vin si ce ii trebuia copilului mai aduce ceva .... ceva ce mie mi se pare extraordinar.
Compune Domnului o cantare, un psalm de lauda, adoratie, multumire si pe care o canta cand vine sa se inchine. Nu a fost compusa adhoc acolo in fata Templului ci a fost cizelata, gandita de cand a vazut ca Domnul ii asculta rugaciunea si ea ramane insarcinata si naste un fiu.
Pune in acest psalm al ei istoria poporului ei, popor care e condus de Dumnezeu si in istoria aceasta se vede pe ea. Ca si cum ea ar fi trecut Marea Rosie, ar fi fost prin pustiu, ar fi indurat arsita, foametea ....
Eiii, dar ea e evreica si poporul lor are o istorie, dar noi, dar eu? Ce sa spun despre istoria poporului meu? A clanului meu? Mai mult de bunici si strabunici, nu le stiu numele si  habar nu are nimeni ce soi de oameni or fi fost, ce natie. Si apoi, la cat de zbuciumata e istoria poporului roman, ma pot astepta sa fiu stranepoata lui Gingis Han sau a vreunui Sultan care avea chef de prada pe teritoriul Moldovei romanesti.
Deci, nestiindu-mi istoria pas cu pas, ma spal pe maini si nu pot multumi Domnului la fel ca Ana pentru modul cum a lucrat in viata poporului meu si a mea. Nu ma duce capul sa asez cuvintele in asa fel incat sa sune a psalm, a poezie, poem in nici un caz sa mai aibe si muzica.
Azi e zi de odihna. Asa se sarbatoreste in tara asta. Asa au decis cei din conducerea statului ca ziua de duminica sa fie zi de odihna. Domnul nu ne sfatuie: mai oameni buni, vedeti, eu am facut lumea in 6 zile si apoi m-am odihnit, incercati si voi sa va trageti sufletul ca sa nu muriti extenuati. Dar na, faceti si voi cum va duce capul. Nu, in nici un caz. Porunceste o zi de odihna. Respectarea acestei porunci atrage dupa ea binecuvantarea.
Mai mult de atat, in aceasta zi nu esti invitat sa stai acasa, cu burta la soare ca ursul dupa ce mananca. Ti se porunceste sa mergi sa te inchini Domnului, nu lucrului, nu picnicului, nu vinului, nu tv-ului .... Acolo sa aduci lauda, multumire Domnului pentru ca esti in viata, ca esti binecuvantat, iubit, salvat prin Christos. Sambata seara dai grijile afara din casa, le incui bine si toata ziua de duminica inima trebuie sa iti fie plina de bucurie si multumire. Nu ai bucurie? Nu ai multumire? Acestea doua nu sunt doua bunuri date, ele se invata, se practica.
Cu ce te duci azi la locul de inchinare? Ce dar aduci Domnului? Ce a adus Ana? 1 Samuel 2:1-10

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Cred ca inima deschisa larg ar fi cel mai potrivit dar.

Cella spunea...

Elena,
de acord cu tine;), cuvintele apoi vor veni de la sine, nu?
O seara de poveste sa ai!