luni, 9 mai 2011

onoare

Cand ma pregateam sa plec de acasa pana la magazin, bunici, vecini mi se spunea: "ai grija cum mergi, cum vorbesti, cum te comporti! Sa nu ma faci de ras!" Dadeam ochii peste cap la "predica" asta si plecam intrebandu-ma cum sa ii fac de ras? Ce tot atata trebuie sa am grija? De ce sa nu ma bat cu ceilalti? De ce sa nu ii cotonogesc pe baieti cand prind un fotbal? De ce sa nu ii pocnesc cand spun ceva ci sa plec refuzand sa ma mai joc cu ei? De ce sa nu vorbesc ca ceilalti? De ce sa nu folosesc acelasi vocabular? De ce mereu eu trebuie sa am grija?
Imi amintesc ca am facut ceva, cred ca am spus un cuvant pe care nu trebuia sa il folosesc si toti copiii parca auzisera acel cuvant. Era ca intr-un film derulat cu incetinitorul: "tatal si mama ta stiu ca tu folosesti cuvantul asta? Cred ca nu stiu ... insa vor afla."
M-am dus eu sa le spun si sa scap de "predica lungaaaaaaaaa". Insa atunci am constientizat ca comportamentul meu atinge reputatia lor. Daca nu m-ar fi disciplinat si-ar fi pierdut credibilitatea, cinstea dar in primul rand nu ar fi ascultat de ceea ce spune Dumnezeu cu privire la disciplinarea copiilor.
Citesc 1 Samuel, il vad pe Eli judecator, preot, tata. Numai ca in calitatea de tata a esuat lamentabil. Erau preoti deci din semintia lui Levi. Insa baietii lui, Hofni si Fineas n-au nici o treaba cu ce e aia slujba, cui trebuie sa ii slujesti, cine e Dumnezeu, cum sa ii slujeasca. Slujba era transmisibila din tata in fiu, ei au preluat-o cu avantajele de rigoare si isi faceau de cap.
Poate ca Eli era ocupat cu cate avea pe cap, insa mama lor unde era? Erau preoti insa nu slujeau Lui Dumnezeu, nu respectau legile, nu respectau oamenii, nu-si respectau parintii si onoarea acestora si mai mult de atat incurajau pacatul, pacatuind ei primii.
Cand Eli aude intr-un final ce fac baietii lui ii ia asa domol si le spune ca nu e frumos, ca nu e bine ... nu le trage o sapuneala de sa nu o uite in veci, nu scoate cureau si sa le dea vreo cateva de sa le vina mintea la cap, nu ii pune la colt pentru ceea ce fac. Nici nu realizeaza cat de grave erau prostiile feciorilor lui.
Numai ca un om al Lui Dumnezeu vine la Eli si ii spune verdictul dat in cazul familiei acestuia. Mi se face pielea ca de gaina numai citind ce ii astepta: "
 Voi cinsti doar pe cei care Mă cinstesc, însă cei care Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.

Iată că vine timpul când voi reteza puterea ta şi puterea familiei tatălui tău, astfel încât nu va mai fi nici un bătrân în familia ta.
Vei privi suferinţa din locuinţa Mea. Israel va avea parte de tot binele, însă în familia ta nu va mai fi vreodată un bătrân.
Fiecăruia dintre ai tăi pe care nu-l voi nimici de la altarul Meu i se va topi ochii de durere şi să i se va întrista sufletul. Toţi ceilalţi vor muri în floarea vârstei.
Soarta celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, va fi pentru tine semnul celor ce se vor întâmpla: amândoi vor muri în aceeaşi zi. 
"! Samuel 2:29-34

Eli, de ce ai onorat mai mult pe fii tai decat pe Domnul? De ce nu ti-ai corectat baietii? De ce nu ti-ai facut datoria de tata, preot, judecator? Ok, atunci o sa fii martor la nimicirea familiei tale ... 
Cui ii acord cintea, onoarea in viata mea? De cine ascult? Ca si crestin pe cine onorez cu viata mea? Pe Dumnezeu sau ... pe oricine sau orice altceva sau altcineva? Crestin inseamna urmas al Lui Christos, purtator de Dumnezeu. Nu pot sa nu ma intreb ... Ii acord cinstea, onoarea in vorbe, fapte, actiuni, ganduri indiferent daca sunt intre oameni sau singura? Stiu ce ma asteapta daca nu ascult? Sunt gata sa imi primesc "rasplata" pentru decizia ce am luat-o? 

2 comentarii:

Rodica Botan spunea...

Stii ce cred? Ca daca parintii nu isi fac treaba cind copiii sint mici ( si atunci sint parintii cei mai ocupati ca sint la inceputul vietii...) cind copiii sint mari- e prea tirziu.

Cella spunea...

Da, se ajunge la a fi prea tarziu insa cred ca si atunci se gasesc modalitati de a-i trage de maneca, nu crezi?