vreau sa ma trezesc!

Eli, Hofni si Fineas au murit, chivotul Dumnezeului lui Israel a fost capturat de filisteni iar evreii au fost batuti mar de acestia. Filistenii foarte bucurosi ca au luat chivotul s-au dus acasa, l-au asezat in templul lui Dagon (zeul vegetatiei), un zeu foarte venerat pe o arie destul de mare. Au inchis chivotul in aceeasi incapere cu Dagon si s-au dus la culcare. Nu era picior de evreu pe acolo pe langa chivot care sa le explice cum sta treaba cu acesta.

A doua zi dimineata, intra slujitorii de la templu si il vad pe marele lor zeu intins, adica cazut, pe burta in fata chivotului. Banuiesc ca le cam tremura maduva in oase cand l-au asezat la locul lui pe Dagon si s-au intrebat cine l-a asezat asa, cine l-a urnit ... ce e in neregula?

Insa ... in urmatoarea zi, surprize, surprize! Dagon era din nou cu fata la pamant in fata chivotului insa de data asta, palmele si capul erau taiate pe prag si numai trupul era cazut in fata chivotului. Slujitorii de la templu, de atunci, nu mai calca pe prag insa au vazut pe propria piele ca ceva nu e in ordine de cand chivotul era la ei. Pe piele le-au aparut bube si au hotarat sa trimita chivotul din Asdot la Gat. Fiind tinut langa mare, pe corabii nu se transportau numai materiale ci printre ele veneau la pachet soarecii si sobolanii care sunt recunoscuti ca mari purtatori de microbi, boli. La cei din Asdot bubele erau peste tot pe cand cei din Gat aveau numai la posterior.

Nu stiu daca era ciuma sau cum s-o fi chemat boala asta cu bube ... poate varsat de vant si zona zoster ca si astea sunt dureroase de numa. Insa ce-o fi fost, se pare ca era foarte dureros si se sfatuiesc sa trimita chivotul Dumnezeului lui Israel inapoi.

Vrajitorii le spun conducatorilor filistenilor sa trimita chivotul inapoi si cu orice pret, cost sa puna daruri de vina in chivot. Conducatorii filistenilor se intreaba: dar ce vina avem? Nu li se explica vina ci li se spune istoria evreilor,  eliberarea acestora din Egipt si sunt intrebati: vreti sa patiti ca egiptenii? Plini de bube si durere, conducatorii nu mai stau pe ganduri si fac niste bule de aur avand forma bubelor lor, le pun in chivot, il aseaza intr-un car nou si injuga doua vaci ce aveau vitei mici. Dau drumul vacilor si asteptau sa vada ce vor face la rascruce de drumuri.

Observ la ei ca vad mana Lui Dumnezeu apasand peste ei, apoi o  vad cand stau pe marginea drumului urmarind carul ce ducea chivotul in Israel. Si, ajunge chivotul "acasa" pe pamantul lui Iosua, in Bet-Semes. Carul este taiat, lemnele despicate, vacile taiate si aduse ca jertfe. Era o jertfa ca ardere de tot.

Levitii au asezat chivotul si tot ce era cu el pe o piatra mare si 50000 de barbati curiosi au vrut sa vada ce au pus filistenii acolo dar ... curiozitatea asta i-a omorat. Dupa bucuria lor mare a venit o mare jale si cei din Bet-Semes au inceput sa se intrebe: cine poate sa stea impotriva acestui Dumnezeu sfant? Unde trebuie sa mearga chivotul? Veniti si luati-l.

Nu ii judec pentru ca nici poporul meu nu-i mai breaz. Si la noi nu mor 50000 de barbati intr-o singura zi pentru ca au avut curiozitatea de a vedea ce e in chivot desi stiau ca nu au voie sa se uite in el. Insa pot vedea nemultumire la adresa Lui Dumnezeu, nerecunostinta, indolenta, necredinta.

Am auzit recent o zicala din popor: "ai malai daca ploua-n luna mai'. Si am vazut, simtit ca ploua. Suntem in luna mai si deduc ca vom avea cel putin mamaliga daca acum ploua. Insa ce aud? "O sa mai ploua? Mai tine mult vremea asta? Nu e de ajuns cat a plouat? Chiar mai trebuie apa? Va mai fi rece? Mi s-a acrit de vremea asta." Nu pot sa nu ma intreb: oare ne trebuie o lectie ca a filistenilor sa ne trezim? Sau ca cea a oamenilor din Bet-Semes?

De cand m-am trezit aud vrabiile ciorovaindu-se si planuind pentru ziua de azi. Una din pisici a devenit mama si desi nu i-am vazut puii, acum dimineata unul din ei miorlaia de ti se rupea sufletul ... nici macar cainele nu l-a marait, banuiesc ca si lui i-a fost mila de micutul plimbaret. Soarele maiestos a inrosit cerul la rasarit si ma indeamna la multumire. Vad toata creatia onoarandu-si Creatorul si eu trec ca Voda prin loboda ... Am acelasi Creator ca si ea insa is surda, muta, oarba, sentimentele paralizare in nemultumire, nerecunostinta, indolenta.

Vreau sa ma trezesc! Nu vreau sa patesc ca cei din Asdot si Gat insa nici ca curiosii din Bet-Semes.

Vreau sa ma trezesc!

http://www.flickr.com/photos/22798093@N00/4761117896/sizes/l/



Cel mai frumos baiat care canta la tenor e nepotul meu ;).