detoxifiere de normal

Oare cum ma voi descurca? Oare ce va spune doctorul? Oare ce e in plicul acesta? Oare de ce am fost chemat la sef/a? Oare de ce m-a cautat X sau Y? Oare ce se intampla cu mine in 10 ani? Ei, 10 sunt cam multi ... 5 ani. Si atatia sunt multi ... anul urmator, luna urmatoare, maine? Ma voi descurca? O voi da in bara? Voi avea sau nu copiii? Voi sti sa ii cresc, educ? Voi sti sa fac din ei oameni? Oare imi voi plati ratele? Si, daca tot mi-am luat pamant, casa, apartament ... voi locui eu sau ... altii? Va fi Dumnezeu cu mine? Imi va purta de grija?
Suna comic cand ma uit la toate intrebarile astea adunate una dupa alta si par ca din Povestea Prostului. Numai ca povestea asta o traiesc eu si cred ca majoritatea dintre noi.
Teoretic stiu ca Domnul e in control, insa practic intrebarile astea imi trec prin cap in cateva secunde. Prevad un viitor atat de sumbru incat filmele nici nu sunt in stare sa il descrie. Ce fac cu atitudinea asta? Ce fac cu toata teoria acumulata?
Am participat in acest weekend la un training de formare. Pentru ieri dimineata am avut ca tema sa gasim manifestari ale creativitatii Lui Dumnezeu in natura. Nu am putut dormi prea mult si primul sunet care l-am auzit a fost o "sinfonie pasareasca". De cu seara am incercat sa vad, sa imi scot valul normalului, obisnuitului de pe ochi, sa vad, sa aud. Am vazut cum apare prima stea si devine din ce in ce mai stralucitoare, apoi a doua apare timid. Undeva langa mine un rau isi vedea de cursul sau acompaniat de pasarile din padure si ... cate un caine mai colora peisajul auditiv. Varietate de culori, florile ce aici o culoare mai palida, mai fada ... acolo parca aveau esenta de culoare, brazii isi etalau mandri acele sclipitoare ...
Toate acestea le-a creat Tata pentru mine, ca sa ma bucur de ele. Mi le-a pus la dispozitie sa ma bucur. M-a trimis sa ma recreez si recreere nu e numai odihna si cautarea echilibrului interior, spiritual sau mai stiu eu de care. Recreere e de fapt iesirea din rutina si abandonarea in mana Lui Dumnezeu ca sa Il las sa re-creeze ce a intentionat El pentru mine, sa imi incarce bateriile uscate si ruginite, sa imi umple fiecare por, fiecare celula a mea cu splendori. Sa ma creeze din nou asa cum a facut-o initial.
Fusesem rugati sa iesim la o plimbare si sa cautam. Nu trebuia sa stam in camera, sa ne uitam la televizor, sa discutam noi intre noi ci trebuia sa iesim, sa ne facem timp pentru asta. Am vrut sa fac asta singura ... sa imi gandesc gandurile, sa povestesc cu Tata in timp ce El aprinde stralucirea stelelor, sa Il vad imaginar colorand cerul in timp ce se intuneca sau rasare soarele, sa Il aud in susurul zglobiu al paraului de langa locul unde am fost. Mi-am impus sa imi scot valurile, sa las vantul sa-mi sopteasca, sa vad stelele prin prisma copilului iubit, sa ma infioare racoare seriii, sa ma desfat in aceasta abundenta de creativitate.
In mod normal nu o vad. Trec mai rapid decat Voda prin loboda pe langa toate astea. Aha, au inflorit florile. Ok, de-acum o sa ma omoare teiul si plopul ... probleme cu alergia, respiratia ... Ohoooo si vin caldurile si cand imi vine sa ma bag sub pamant de cald ce va fi ... Numai gandindu-ma la asta ma cuprinde un soi de nemultumire.
A creat totul perfect pentru mine. Nu le-a pus undeva sus de tot si eu sa nu pot ajunge la ce e frumos. Sunt asezata in mijlocul frumusetilor unde pot vedea o debordanta de creativitate. Am langa mine oameni care ma iubesc, carora le pasa de mine .... si daca nu imi impun sa ii caut, sa ii pretuiesc pot sa spun ca-s singura pe lume, ca nimanui nu-i pasa de mine ... Christos a venit sa moara pentru mine, a lasat un mormant gol ca eu sa am speranta ca moartea nu are putere. Vesnicia nu o voi petrece intr-un mormant ci in cer, ACASA, la Tata.
Altfel spus, weekend-ul asta am lasat Duhul Sfant sa imi sopteasca, reaminteasca cat de minunat e Tatal meu, cat de mult sunt iubita de El, cat de asteptata sunt de Christos in casa ce mi-o pregateste ACASA.
Vreau sa imi sterg urechile, sa imi dau valurile ingrijorarii jos, sa imi iau Tatal de mana, sa Il las la Christos sa ma ia in brate cand necazurile par ca ma ucid si sa las Duhul Sfant sa ma mangaie, consoleze, vindece, cerceteze. Vreau sa imi dau ingrijorarile si sa las bucuria, mirarea, extazul sa imi cuprinda fiinta. Cu increderea unul copil vreau sa Il las pe Tata sa imi arate abundenta de creativitate, dragoste, bunatate ...
Vreau sa ma detoxif de obisnuit, normal ...