nu mai caut scuze

Cand eram copil credeam ca oamenii dupa 50 de ani sunt batrani, gata sa moara. Cei care erau si mai in varsta erau eroii, invinsesera pana atunci moartea. Intre timp am crescut si mi-au "crescut" si mie ideile despre varsta, nevoia de batrani, de sfatul si  intelepciunea lor. Am intalnit si batrani pe care numai intelepti nu i-as numi insa Domnul mi-a adus in viata si intelepti.
Un intelept al vremii sale, pe langa faptul ca era profet, a fost Samuel. Numai ca poporul nu il considera asa de intelept, i-au pus rapid in carca si prostiile ce le faceau baietii lui si au cerut un rege. Le este dat unul dupa inima lor si Samuel isi face un soi de discurs de ramas bun putin ciudat, cel putin asa pare la prima vedere. (1 Samuel 12) La Ghilgal e impreuna cu baietii lui pe care i-a mustruluit bine (inteleg din text), nu asa cum a facut Eli. Tot acolo e floarea vestita a Israelului vremii venita sa se inchine, sa se bucure inaintea Domnului. Au adus arderile de tot, s-au bucurat inaintea Domnului, s-au bucurat impreuna cu regele lor proaspat ales, regele dupa inima lor, mandria lor. Dar Samuel face un fel de rechizitoriu si ii intreaba daca a cerut vreodata cuiva ceva, daca  a asuprit pe cineva, daca a luat mita, daca a cerut ca slujitori copiii cuiva, pentru cine a facut nedretate? Si poporul raspunde ca nu a facut nimic din toate astea. Incearca sa ii faca sa inteleaga ceva si de asta isi continua rechizitoriul spunandu-le istoria propriului lor popor. Dumnezeu este Cel care i-a scos din Egypt pe stramosii lor, El este Cel care a facut semne si minuni intre ei si pentru ei. A scos, crescut si mentorat oameni care au devenit lideri si care au fost folositi de Dumnezeu. Insa El este Cel care a fost regele, imparatul poporului Sau care a scos poporul din sclavie, robie.
Cand poporul nu a mai ascultat de Dumnezeu si s-a dus dupa idoli, vecinii lor le-au devenit dusmani, i-au cucerit si asuprit. Insa asuprirea a devenit crunta incat efectiv i-a fortat pe everei sa isi aduca aminte de Dumnezeul lor, de cine le e rege. Si nu numai atat, au strigat dupa ajutor iar El le-a raspus si i-a scos de acolo.
Ii pune sa isi revizuiasca istoria si sa vada marii lideri militari de care stiu cu siguranta; de Barak, Iefta, Samson. Oameni folositi de Dumnezeu pentru eliberarea poporului Sau. Apoi le reaminteste de venirea regelui amonitilor, Nahash si de cererea lor de a avea un rege. Asa cum au amonitii. Au cerut un rege avand ca si scuza batranetea lui Samuel si comportamentul baietilor lui. Vor un rege pentru ca leadershipul este prost. Conducerea e proasta, invechita si de asta e nevoie de un rege. Nu vad ca pacatul lor e cel care ii desparte de Dumnezeu, ca nu cer ajutor de la Dumnezeu ci vor salvarea de la un om.
Chiar si asa, Dumnezeu nu va leapada. El ramane credincios legamantului Sau in ciuda ideilor voastre crete si daca veti asculta de El, voi si regele vostru, El va va binecuvanta. Daca nu, veti pati ca si parintii vostri. Insa ca sa nu creada ca-s istorii, Samuel le reaminteste ca e vremea secerisului cand nu ploua, cand nu bate vantul insa ca sa vada ca Domnul e asa cum spune El, Il va chema sa le arate evreilor ca cererea lor de a avea un rege inseamna un rau facut inaintea Domnului, un pacat.
Atunci, acolo, in acea zi vine o ploaie mare, cu tunete puternice bagandu-i in sperieti pe evreii vremii. Vad si simt pe propria piele ploaia iar tunetele ii infricoseaza. Dumnezeul Lui Samuel, al stramosilor lor, cel care e Regele lor e unul puternic. Realizeaza ca pacatul lor e Cel care cauzeaza starea poporului, a lor ca natiune si in nici un caz conducerea deficitara a lui Samuel si il roaga pe acesta sa se roage pentru ei.
Samuel le explica ca acest rau, aceasta cerere a lor, rea in sine este cea care i-a adus din nou fata in fata cu Dumnezeu ca sa Il urmeze, recunoasca drept Rege al lor. "Domnul nu va lepăda pe poporul Său din cauza Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. În ce mă priveşte, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând a mă ruga pentru voi. De asemenea, vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă. Numai să vă temeţi de Domnul şi să Îi slujiţi cu credincioşie din toată inima voastră, căci vedeţi ce lucruri mari a făcut pentru voi. Dar dacă veţi continua să faceţi răul, veţi fi nimiciţi atât voi, cât şi regele vostru." 1 Samuel 12: 22-25
Pe cine dam vina pentru starea tarii? Pe cine invinovatim pentru ce se intampla in Romania? Cui cerem socoteala? Dar noi ne recunoastem pacatul, ne recunoastem starea in care suntem? Ne vedem idolatria? Cine ne este Conducator, Rege, Domn? Nu cumva facem ca si evreii acelei vremi eschivandu-ne de vinovatie si aruncand vina in ograda altcuiva? Nu ma pricep la politica, nu imi place deloc, simt ca mi se prinde amintea in colturi numai ascultand o bucatica de discurs insa ma pricep sa judec deciziile lor.
Doamne vreau sa Te recunosc ca si conducator al meu si mi-as dori sa fii al nostru ca si natiune. Cand Tu vei deveni Regele nostru lucrurile se vor schimba. Insa daca vreau schimbare, ea trebuie sa inceapa cu mine. Vreau sa vad lucrurile marete pe care vrea Domnul sa le faca pentru noi, dar pentru asta trebuie sa imi revizuiesc viata, sa-mi recunosc pacatele, sa-mi cer iertare pentru ele, sa Il recunosc pe Dumnezeu ca Domn, rege al vietii mele. Mi s-a acrit sa mai caut scuze.

http://www.flickr.com/photos/supersonicphotos/5611737162/sizes/l/