pierdut magarite, gasit imparatie

Asa imi place cum incepe capitolul 9 din 1 Samuel: "Era un om cu renume in semintia lui Beniamin, care se numea Chish." Si versetul continua cu genealogia acestui om cu renume. Apoi aflu ca acesta avea un singur fiu care se numea Saul. Insa descrierea nu se opreste aici. Acest fiu era chipes sau asa mai pe romaneste era frumos, inalt, voinic. Si nu numai atat. Ni se spune ca era fara egal intre israeliti dincolo de faptul ca era mai inalt cu un cap decat cel mai inalt dintre ei. Nu ni se spune ca i-a trebuit potiune magica, ca a fost la karate, judo sau lupte greco-romane, ca mergea la sala ca sa faca muschi, ca baschetul era viata lui ca sa fie inalt si sportiv. Saul avea alt sport cu care se indeletnicea, pascutul magaritelor tatalui sau.
In una din zile, cred ca Saul nu era pe camp cu magaritele lor si acestea ... dispar fara urma. Tatal sau il trimite cu un slujitor sa le caute. Si le cauta peste dealuri, campii, munti dar magaritele astea parca intrasera in pamant. Satul de cautat se sfatuieste cu slujitorul sa se intoarca acasa ca nu cumva tatal sau sa fie ingrijorat de soarta lor acum. Dar slujitorul stie ca in cetatea spre care se indreptau era un om al Lui Dumnezeu si ar fi o idee buna sa il intrebe pe el de stie ceva de magaritele lor.
Primul meu gand cand citesc randurile astea e: nu poti sa il umilesti pe omul Lui Dumnezeu in asa hal incat sa il intrebi de niste magarite plimbarete. Doar omul asta nu e Mama Omida din vremea noastra. In versetul 9 vad ca atunci cand cineva voia sa Il intrebe ceva pe Dumnezeu se ducea la profet, vazator, omul Lui Dumnezeu. Si, nu te poti prezenta cu mana goala ... iti trebuie ori bani, ori ceva ca sa ii dai celui care iti spune ce sa faci. Saul nu avea nimic la el insa avea slujitorul o moneda sau o masura de argint de un sfert de shechel care insemna aproximativ 3 grame de argint.
Voiau sa intrebe de magarite si habar nu avea acest barbat chipes ca viata lui se va schimba, ca va urma o turnura fara intoarcere. Se intalneste cu Samuel caruia ii spusese Domnul cu o zi inainte ca acest barbat frumos va veni. I se spusese specific ca va veni un barbat din tinutul lui Beniamin si sa il unga "drept conducator peste poporul Meu, Israel. El va elibera pe poporul meu de sub puterea filistenilor."
Samuel respecta ritualul jertfelor si ii pofteste insa pe straini cu el, impreuna cu vreo 30 de treizeci de persoane, intr-o incapere legata de un sanctuar unde se manca carnea jertfita. Nu ii aseaza langa usa ci in locul de cinste, spre mirarea celor de acolo. Insa, nici unul din cei poftiti nu zice nimic. Deja partea lui Saul fusese pusa deoparte inca de pe cand Samuel invitase pe cei prezenti la masa.
Saul stie ca semintia lui e neinsemnata, nu prea pricepe ce zice Samuel si de aceea e nevoie ca acesta sa il ia sa ii explice lucrurile pas cu pas, sa ii lamureasca ce nu intelege.
Imi place perioada asta din viata lui Saul. Il vad inocent. Asta nu inseamna prost, molau. Nu nici vorba ci fara fumuri, mandrie si ifose. Dispus sa asculte, sa invete, sa auda ce spune Domnul. Un om simplu. Asta nu inseamna ca era incult pentru ca nu avea cum sa fie incult. Fiecare baiat evreu incepand cu varsta de 3 ani era dus la un fel de scoala unde invata sa scrie, sa citeasca. Deci nu se pune problema de incultura aici. Insa nici frumusetea, nici statura, nici vitejia nu i se urcase la cap. Nu ii era rusine sa aibe grija de o turma de magarite, sa alerge dupa ele, sa le caute prin munti si vai alaturi de slujitorii tatalui sau.
Pe mine cate ma impiedica sa ascult, aud, vad, simt ce spune imi spune Domnul? Nu vreau sa ma compar cu Saul ca pierd din start ...

http://www.flickr.com/photos/weilers5/4916213896/sizes/l/