Acest efratit are doua neveste, Ana (Hannah - favoare, har) si Penina (perla, coral). Viata lor era frumoasa, pasnica pana veneau la Templu sa se inchine. Penina avea copii insa Ana nu putea avea, era stearpa - asa o facuse Domnul. Se aducea jertfa si atunci cand inima trebuia sa le fie plina de multumire la adresa Lui Dumnezeu, se trezea Penina sa ii spuna Anei ca ea nu e in stare sa aibe copii, ca ea e fericita si cine stie ce ii mai spunea incat Anei nu ii mai trebuia mancare desi Elcana ii dadea portie dubla. Asta insemnand ca o iubea atat de mult incat considera ca ea deja avea un copil.
Povestea asta insa se repeta si Anei i se cam acreste de cate ii spune tocmai la masa Penina, e hotarata sa vorbeasca ea insasi cu Dumnezeu, sa isi spuna off-ul, nu va spune preotului, nici sotului ei. Va vorbi doar ea cu Dumnezeu. Era atata de amarata ...
Eli, preot, judecator ... asa chior, orb cum era, o vede rugandu-se si se astepta sa o vada facand asta cu voce tare, posibil strigate nu o rugaciune fara glas si se ia de Ana. Ca si cum nu era suficienta Penina, trebuia sa se bage si el in seama. O credea beata ...
Eu i-as fi spus cateva asa de la obraz insa bine ca Ana nu e ca mine si ii raspunde preotului ca e o femeie cu duhul intristat si isi varsa (descarca) sufletul inaintea Domnului. Cuvintele acestea il sensibilizeaza pe Eli si ii spune: "– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o. "
Ana pleaca si se alatura familiei sotului ei, de data asta se apuca sa manance, nu-i mai pasa de gura Peninei, nu-i mai pasa de intepaturile ei si fata ei se schimbase, nu mai era mahnita. Dupa convorbirea ei cu Dumnezeu s-a schimbat, se putea vedea asta pe fata ei.
Pleaca acasa si rugaciunea ei este ascultata. Ramane insarcinata. Ea cea care fusese facuta de Domnul stearpa. Ea cea care mancare amar pe paine din cauza Peninei. Ea cea care fusese luata la rost de preot cand era la templu. Ea cea care ceruse de la Domnul cu atata durere un copil. Un copil ce fusese cerut pentru a fi inchinat Domnului.
In urmatorul an cand trebuiau sa mearga la Templu, Ana ramane acasa cu copilul ce trebuia alaptat, era doar un sugar. Si dupa ce nu mai este alaptat, Ana ii pregateste cele necesare, ia cu ea un taur de trei ani, un sac de faina, un ulcior de vin si merge sa duca baiatul la preotul Eli. Sa isi implineasca promisiunea in fata Domnului. Copilul acesta ii fusese dat ca sa Il inchine Domnului si ea isi tine promisiunea.
Se prezinta la Eli cu copilul si ii spune: "
Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El.
De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.
" Asa imi doresc sa fi vazut si eu reactia preotului, sa vad si eu cum ii fac ochii ca girofarurile si inghite in sec insa mai mult de atat sa o vad pe Penina cum isi inghite intepaturile si amarul.
Cred ca fiecare din noi avem Penine pe langa noi, oameni care sa ne spuna, re-re-re-re sau re la puterea n ca suntem niste neinspraviti, ca degeaba facem umbra pamantului, ca ratat e un cuvant prea frumos ca sa ni se poate atribui, ca ei s-au descurcat, ca ei sunt binecuvantati si cine stie ce poveste avem noi de Domnul ne tine asa de vai de steaua noastra. De ce mai fac/facem umbra pamantului daca nu sunt/suntem la fel ca ei ce sunt atat de binecuvantati? Suna cam asa: ia-ti zilele ca degeaba traiesti, lasa-ne pe noi sa respiram, sa avem loc mai mult, sa ne binecuvante pe noi Domnul mai mult.
In acelasi timp ma gandesc la Penina, la rolul ei de sotie iubita mai putin desi avea copiii. Nu ni se spune ca Ana ar fi fost mai frumoasa si Penina mai urata. Ce inteleg clar e ca Ana era prima sotie si vazand ca e stearpa, Elcana a luat-o pe Penina. Nu cred ca ii era usor ca fie ... sotia perfecta insa neiubita. Nu ii reprosa lui Elcana nimic insa o avea in vizor pe Ana care avea si ea pe ale ei ... si Penina habar nu avea ce e in inima Anei. Cred ca daca ar fi inteles, ar fi tacut chitic.
Ce sa fac cand intru in aria de actiune a Peninelor, inot in pelin sa venin? Sa fac ce a facut Ana, sa ma duc la Domnul si vorbesc cu El despre ceea ce imi instristeaza duhul si imi face fata sa fie mahnita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu