luni, 16 mai 2011

imi lipesc inima

Neascultare, idolatrie, promiscuitate, pocainta, ascultare, supunere, minuni, victorii, neascultare, idolatrie, pacat, desfranare, infrangeri, sclavie, robie grea, dor de Dumnezeu, ascultare, minuni, victorii, eliberare ... 
Istoria se repeta ca intr-un cerc vicios. Unele perioade sunt mai lungi, altele mai scurte, unele au minuni de le stie toata lumea, unele sunt personale si ne sunt cunoscute noua. Dar pot sa vad ce ravagii face neascultarea si cu urmari dezastruoase are in viata poporului.
Nu pot sa nu vad cum copiii celor ce aleg sa stea langa Dumnezeu cand ajung mari prefera sa mearga pe aratura, ceea ce mi se pare cumva ilogic. Parintii tai aleg sa creada din toata inima cu toata fiinta in Dumnezeu iar tu ca si copil, tanar, om matur sa faci exact pe dos. 
Samuel avea doi baieti: Ioel ("Yahweh este Dumnezeu", “Iehova este Elohim” sau “Dumnezeu este Domnul”) si Abia ('God is my Father' - Dumnezeul este Tatal meu). Si, baietii astia doi l-au vazut pe Samuel slujind, judecand, invatand, mentorand, rugandu-se, cu inima lipita de Domnul iar de ei nu se lipeste nimic ... "ci umblau după câştig, luau mită şi perverteau dreptatea."
Batranii poporului, care reprezinta de fapt glasul poporului, vin la Samuel si ii spun sa le puna un rege peste ei ca baietii lui nu sunt ca el, cine va fi peste ei, cui sa ii dea socoteala, cine sa ii reprezinte, sub autoritatea cuiva vor sa fie, sub a unui rege. Inima lui Samuel parca se frange. Citesc ca merge sa se roage si Dumnezeu ii confirma ca a inteles bine si sa asculte de glasul poporului. Adica de la mic la mare, poporul a ales sa vrea un rege. Pana acum, conducator le fusese Dumnezeu. Dar voiau un om caruia sa i se supuna, pe cineva vizibil, cu autoritate in fata lor, cineva pe care sa auda. Samuel era batran iar fii lui erau niste barbati nedemni de a lua locul tatalui lor. 
Samuel avand confirmarea de la Dumnezeu de a alege un rege incepe sa ii avertizeze ca fiecare rege are niste drepturi si ... nu sunt putine, nu sunt de nebagat in seama. Batranii, inteleptii poporului erau acolo, au auzit fiecare sunet, fiecare litera. Nu conta ca isi dadeau feciorii in slujba regelui, ca isi dadeau fetele ca si sclave sau amante regelui - rar isi lua regele una fara nume, educatie, rang si avere. Hotararea era luata. Refuzau ca Dumnezeu sa le mai fie conducator, voiau un om. Nici macar cand Samuel le spune ca atunci cand aleg intre un om si Dumnezeu, ei ca si popor vor striga catre Dumnezeu dar El nu le va raspunde. Cu alte cuvinte ii roaga sa se mai gandeasca un pic, sa mai mediteze. Insa ... nici vorba de gandit, meditat, analizat. Nu mai avea cine sa gandeasca. Decizia era luata. Le trebuia un om in fata ochilor. Un om care sa ii reprezinte. Un om care sa stea in fata lor, cu autoritate, caruia sa i se supuna. Un om ca si rege .... asa cum au si celelalte popoare.
Ce era in inima Lui Dumnezeu? L-a luat prin surprindere decizia lor? A fost in stare de soc? Nu, nici vorba. Stiu din Deuteronom 17:14 "Atunci când veţi intra în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o va da, după ce o veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ea, şi veţi zice: «Ne vom pune un rege ca să domnească peste noi, ca toate neamurile ce ne înconjoară»".
Niciodata, nimic nu Il ia prin surprindere pe Dumnezeu. Nici neascultarea mea. Nici un gand ce haladuie si starneste furtuni in inima si mintea mea. Nici o fapta, gest, vorba ..... absolut nimic.Si, cu toate astea El nu-si calca legamantul, ramane fidel. El a promis ca ma iubeste si o face si cand eu decid sa fiu lasata in pace. El e cu mine si cand eu nu Il vreau langa mine ca sa imi stie gandurile, faptele. Eu nu pot intelege ca El este peste tot, oriunde, oricand si cred ca pot sa fug de El, sa ma ascund. Cumva Il umanizez, ii dau puteri ca lui Fat-Frumos sau Greuceanu si cred ca are putere numai cat ii dau eu, ca depinde de generozitatea mea. Cumva cred  ca eu minte limitata am puterea de a-i stabili puterea Lui Dumnezeu si habar nu am, nu vreau sa am, sa aud, sa stiu ca El e Atotputernic, Atotstiutor, Omniprezent, Omnipotent si atributele continua. 
Pe cine aleg? Un om care sa imi fie autoritate sau pe Dumnezeu? Pare mai usor cand e om, e vizibil, audibil, palpabil insa ... e doar un om.
Aleg sa Il urmez pe Dumnezeu, aleg sa cred in Christos care este Fiul Lui Dumnezeu, aleg sa cred ca Duhul Sfant este parte a Trinitatii si nu o notiune abstracta. Aleg sa cred ca la Calvar El mi-a devenit Tata. Nimic si nimeni nu ma poate smulge din mana Lui. Aleg sa fac parte din categoria celor ce se lipesc cu toata inima de Dumnezeu.

6 comentarii:

Oty spunea...

vai ce multa dreptate ai! dar cateodata parca as vrea sa ma ia de mana si sa ma traga inapoi de la deciziile care le iau asa pripiit:(

Cella spunea...

Dar El nu vrea sa faca asta. Ne lasa pe noi sa decidem!

denisia spunea...

Cellaaaaaaaaaaaaa...
o zi deosebita iti doresc

Cella spunea...

Multumesc tu copila!
O saptamana de har sa ai!

Oana spunea...

Frumos îţi lipeşti tu inima de El. De asta îţi sclipeşte aşa sufletul... ca o luminiţă într-o mare de verde, albastru...

Cella spunea...

Oana cred ca sclipeste de la El nu de la mine. Nu crezi?