reafirm monarhia!

Am analizat decizia poporului de a avea un rege, unul uman, unul real, unul ca al vecinilor, unul de care sa fie ei mandri si Dumnezeu nu le-a dat un rapciugos, un pierde vara ci un excelent specimen uman ... nu puteau cere mai mult. Cererea lor insemna inlocuirea Lui Dumnezeu cu un rege, insemna detronarea Lui Dumnezeu din viata lor personala cu un om.
Inima Lui Samuel e putin spus trista si am vazut ca el nu e un judecator care haladuie din cetate in cetate, traind boiereste pe spatele evreilor. Are o calitate ce nu o vad des in ziua de azi si nici la inaintasii Lui nu o pot vedea atat de pregnant. Este un om al rugaciunii, un om care vorbeste despre oricine, oriunde, oricand cu Dumnezeu. Sfasiat de durere, Samuel vorbeste cu Dumnezeu despre cererea compatriotilor sai. Contrar asteptarilor lui, Dumnezeu ii spune ca le va da un rege, ca se astepta la asta, ca stia ca va fi abandonat ... Are loc incoronarea de la Mitzpa, apoi lupta de la Iabesh si victoria lor asupra amonitilor. Doi oameni vad mana Lui Dumnezeu cu ei si acestia doi sunt : Samuel si Saul.
Saul refuza sa omoare pe cineva din popor in ziua cand Domnul a izbavit pe Israel si Samuel care stia ca Domnul lupta cu ei, pentru ei. Dar, Samuel mai face ceva. Ii roaga sa mearga la Ghilgal sa reafirme monarhia. Sa faca ce? Sa reafirme monarhia lui Saul? Fusese afirmata la Mitzpa, floarea aleasa a poporului fusese acolo. Ce trebuia sa faca acum?
Sa reafirme monarhia Lui Dumnezeu. Sa Il recunoasca din nou pe Dumnezeu ca si rege suprem, sa aduca arderi de tot si jertfe de multumire Lui Dumnezeu. La aceasta reafirmare participa si regele uman, Saul care se bucura foarte tare de ceea ce se intampla acolo. Si impreuna cu el se bucura tot poporul.
Bucuria e intreaga, e completa cand Dumnezeu e recunoscut ca si rege suveran, ca si Domn in viata mea si a poporului. Dar si bucuria asta ca sa fie intreaga trebuie sa respect niste pasi. Nu pot veni sa ma bucur oricum de Domnul, nu pot sa ma comport oricum si sa am pretentia de a fi parte la si in bucuria Lui. Trebuie sa trec prin procesul de sfintire, curatire. Vin la sarbatoare, la bucurie dar nu ma pot comporta oricum, nu pot sa imi fac de cap sau sa fac tot ce imi trece prin cap, altfel spus Carpe Diem. Vad ca poporul aduce arderi de tot si jertfe de multumire, de pace.
Astazi vreau sa reafirm in viata mea monarhia Domnului. Nu mai exista in zilele noastre templu si nu mai sunt inaltimi cu altare pe care sa se aduca jertfele dar stiu ca eu sunt templu in care locuieste Duhul Sfant si jerfta perfecta a fost data. Christos a fost jerfta perfecta pentru pacatele mele. Nu mai pot aduce jertfe pentru pacat insa pot veni cu multumire. Pot sa verific cate miliarde de motive de multumire am. Pot sa recunosc ca nu-s decat un om care are viata numai pentru ca Dumenzeu e cel ce o tine in mine. Pot sa multumesc pentru Christos, pentru iertare, mantuire, dragoste fara seaman si masura, pentru ca mi-a dat titlul de fiica a Sa si nu se comporta ca un Tata onorific si cu mult mai mult decat un tata biologic, fizic.
Vreau sa ma sfintesc ca sa ma pot bucura si vreau sa ma bucur de Regele meu.

http://www.flickr.com/photos/aspiringindie/459553461/sizes/z/