Imi place independenta si asta nu de acum ci de cand ma stiu. Nu-mi plac oamenii care se baga in viata mea dincolo de cat le dau eu voie ... devin alergica :D. Dar, independenta desi e buna, ma ajuta sa uit un lucru: nu traiesc de una singura. Problemele mele nu ma afecteaza numai pe mine ci si pe cei din familia mea, din neamurile mele, comunitatea sau biserica mea, orasul meu, tara mea. Sunt libera sa gandesc ca nu sunt eu atata de importanta incat problemele mele sa afecteze o tara intreaga. Insa ma uit la Acan in Iosua 7.
Iosua trimite niste iscoade ca sa vada cum e cu cetatea Ai, cam cati sa plece la lupta, ce strategii sa aplice. Baietii se intorc si spun ca nu are rost sa plece toata armata. Sursele istorice spun ca cetatea Ai ar fi avut vreo 12 mii de locuitori, deci era ceva usor de cucerit. Si apoi, Ierihonul care fusese ditamai cetatea a fost cucerita ... sa nu faca fata cetatii Ai? Ma scuzati, baietii erau bazati. Erau oameni de razboi, nu de astia la care le tremura maduva in oase.
Numai ca se intorc tot "bazat" de invinsi de catre mica armata a cetatii Ai. Iosua nu ii intreaba ce strategii au folosit, ce s-a intamplat ... Nu, nici vorba. Strange batranii poporului la rugaciune. Si nu orice fel de rugaciune. Ci e o rugaciune de disperare ... Iosua era derutat. Nu vorbise el cu Capetenia ostirii Domnului, nu ii spusese Domnul lui sa se imbarbateze inainte de a trece Iordanul? Nu auzise bine? Domnul isi calca promisiunile? Domnul nu mai e cu ei? Ce se intampla? Bine, bine ei vor fi nimiciti insa ce se va spune de Numele Domnului?
Plin de intrebari, debusolat, ingrijorat, amarat pana nu se mai poate, cu hainele sfasiate, cu tarana presata peste cap sta inaintea Domnului ca sa afle raspunsuri. Si, nu sta singur. Toti batranii din popor sunt langa el, toti au hainele sfasiate si tarana pe cap. Toti vor sa auda ce are Domnul de spus.
Si, Domnul nu intarzie sa apara si sa vorbeasca cu Iosua. "Ridică-te! De ce stai astfel, cu faţa la pământ? Israel a păcătuit călcând legământul pe care i l-am poruncit. Şi-au însuşit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au minţit şi le-au pus alături de bunurile lor. De aceea israeliţii nu pot rezista în faţa duşmanilor lor, fiindcă au fost daţi spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeţi din mijlocul vostru ceea ce trebuie nimicit. Du-te şi sfinţeşte poporul. Să le spui astfel: „Sfinţiţi-vă pentru ziua de mâine, fiindcă DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veţi putea ţine piept duşmanilor voştri, până când nu veţi îndepărta ceea ce trebuia nimicit din mijlocul vostru. Să vă înfăţişaţi mâine dimineaţă în ordinea seminţiilor voastre. Seminţia arătată prin sorţi de DOMNUL să se înfăţişeze în ordinea clanurilor; clanul arătat prin sorţi de DOMNUL să se înfăţişeze în ordinea familiilor; familia arătată prin sorţi de DOMNUL să se înfăţişeze în ordinea bărbaţilor. Acela care va fi arătat prin sorţi că a luat ceea ce trebuia nimicit, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce îi aparţine, pentru că a călcat legământul DOMNULUI şi a săvârşit o mişelie în Israel.“
Cine a pacatuit? Israel? Adica tot poporul? Si-au insusit din lucrurile ce trebuiau sa fie nimicite, au mintit.
Tot poporul aude ca trebuie sa se sfinteasca si respecta ritualul. Toti, fara exceptie. Nimeni nu vine sa spuna: Iosua, eu sunt prostul, nebunul ce am facut prostia. Eu am luat ce nu trebuia sa iau. Nu ... fiecare isi face ritualul, chiar si cel ce isi insusise bunurile.
Tot poporul este prezent a doua zi la locul stabilit pentru judecata, nimeni nu are voie sa lipseasca. Se arunca sortii si nimeni nu respira. Sortul cade pe Iuda iar celelate 11 semintii respira usurate ... nu-i nimeni dintre ei. Dar, oare cine o fi? Si se arunca din nou sortul peste clan, din ce in ce mai aproape si vinovatul e acolo sperand ca nu va fi gasit. Se arunca sortul si cade .... pe familia lui Carmi iar Acan tace chitic. Si sortul se arunca pentru ultima oare cazand pe Acan.
Iosua indurerat profund, aproape plangand: "Fiule, dă slavă DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel şi laudă-L! Mărturiseşte-mi ce ai făcut şi nu-mi ascunde nimic!". Acan insa, stapan pe el spune ce a luat, unde le-a pus. "Am vazut, am poftit, am luat". Nici urma de parere de rau, nici urma de remuscare, nici o farama de pocainta, regret. A sperat pana in ultima secunda ca va scapa, ca se va ascunde in multime, ca ... cumva nu va sti nimeni niciodata, nu va fi nimeni afectat de neascultarea lui.
„De ce ne-ai tulburat astfel?“ il intreaba Iosua in fata poporului inmarmurit de seninatatea cu care acesta vorbea si se comporta. "„Ei bine, şi pe tine te va tulbura DOMNUL astăzi!“ a continuat Iosua. Şi toţi cei din Israel i-au omorât cu pietre. Apoi i-au ars în foc şi i-au acoperit cu pietre, ridicând peste ei un morman de pietre, care poate fi văzut şi astăzi."
Cine a fost omorat? "Atunci Iosua şi toţi cei din Israel l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii şi pe fiicele lui, vitele, măgarii şi oile lui, cortul şi tot ce-i aparţinea lui şi i-au dus în valea Acor". Sotia, copii, animalele, cortul in care locuia si tot ce era in el au fost distruse. Tot ce avea Acan.
De ce s-a intamplat asa? Si sunt unii care spun ca Dumnezeu e nedrept, de ce nu l-a iertat? Si apoi ce vina aveau copiii lui sau nevasta-sa? Sau animalele lui? Insa nu vad ca din cauza unui singur om poporul suferise o infrangere in razboi si ca toti ... efectiv toti erau dati spre nimicire. Neascultarea unuia singur ii ducea pe toti la moarte si inca moarte sigura.
Si daca au fost omorati ce s-a intamplat? "Atunci DOMNUL S-a întors din mânia Lui aprigă."
Se apropie Pastele si Cel crucificat pe dealul Golgotei, Fiul Lui Dumnezeu, a murit purtand neascultarea mea, minciunile, furturile, inselaciunile, nesimtirile si toate pacatele mele. A murit ca eu sa nu mor vesnic, sa nu fiu despartita de Dumnezeu. Christos este Cel care s-a suspus maniei aprige a Lui Dumnezeu pentru mine.
Vreau sa imi iau viata la puricat, nu dupa vreun ritual ci vreau sa ma sfintesc, sa imi cer iertare pentru tooot ce am facut cu gandul, fapta sau prin actiunile mele. Vreau sa ascult, sa fiu o binecuvantare pentru familia, clanul, seminitia, comunitatea, biserica, serviciul, orasul, regiunea si tara mea.
Daca independenta ma face sa nu ascult, atunci renunt la independenta ca sa nu mor. Accept moarte Lui Christos ca jertfa pentru mine ca sa am viata. Si nu orice fel de viata, ci una vesnica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu