Afisul este postat cu permisiunea organizatorilor.
vineri, 29 noiembrie 2013
joi, 28 noiembrie 2013
Happy Thanksgivukkah!
Aseara au inceput doua mari sarbatori, una evreieasca - Chanukkah si una a americanilor - Thanksgiving - Sarbatoarea Muntumirii. Evreii fusesera cuceriti de greci iar acestia au profanat templul jertfind porci si-au introdus idolii in templu cerand tuturor sa se inchine inaintea lor. Ca sa fie liberi era nevoie de oameni dedicati Domnului, oameni care sa isi puna viata la dispozitia Lui. Domnul lupta pentru ei si ii elibereaza de greci desi acestia vin cu o armata numeroasa si bine pusa la punct.
De ce se luptau evreii? Ce voiau? De ce i-au ales pe Macabei ca sa ii conduca? Ca sa aibe dreptul sa creada in Dumnezeul lor, in Cel ce face minuni, in Cel ce inmulteste uleiul din candela, lupta pentru ei, da vindecare.
De ce se luptau evreii? Ce voiau? De ce i-au ales pe Macabei ca sa ii conduca? Ca sa aibe dreptul sa creada in Dumnezeul lor, in Cel ce face minuni, in Cel ce inmulteste uleiul din candela, lupta pentru ei, da vindecare.
Ziua Multumirii are loc dupa ce un grup de englezi puritani decid sa plece din Anglia, satui de regulile sufocante impuse la acea vreme de rege, in special pentru viata religioasa si dupa ce esuasera in incercarea lor de purificare a bisericii si regulilor ei. Vor sa fie liberi sa creada in Dumnezeul lor, in Cel ce are grija de ei, in Cel ce ii protejeaza, elibereaza, mantuieste.
102 persoane pleaca sa isi implineasca visul in Olanda insa acolo viata era prea libertina asa ca decid sa plece intr-un loc unde isi pot implini visul. Calatoria costa mult insa visul e mai important decat costul asa ca muncesc si obtin banii necsari calatoriei. Dupa 62 de zile pe mare ajung in America, in 1620 intr-un taram frumos in care iarna e geroasa si cu multa zapada iar pamantul este fertil. Apare la ei in colonie un indian care aduce cu el un altul ce stia engleza bine si care ii invata ce sa manance, ce nu, cum sa cultive, cum sa le ingrijeasca, cum sa munceasca pamantul. In 1621 are loc prima zi a multumirii unde indienii si englezii celebreaza mutumind pentru viata, libertate si pentru recolta bogata ce le-a dat-o Dumnezeu.
Sunt doua povesti frumoase insa din alte timpuri. Aprindem lumanarile hanukiei stiind ca vom avea sufiecinte lumanari pentru cele 8 zile. Miracolul s-a petrecut acolo, demult insa se poate petrece si in noi daca lasam Lumina sa patrunda in inima noastra. Cel ce a facut lumina este Lumina insusi. Mancam curcan, piure, mazare, sos de merisoare, placinta cu mere, pecan sau dovleac si ne amintim de eroii credintei.
O sarbatoare e evreiasca si una e americana. Ce treaba avem noi "romanii" cu ele? Spunem ca suntem crestini de 2000 de ani, desi ma indoiesc de asta, si daca citim atent Scriptura vom vedea ca Cel de la care ne-am luat numele a celebrat aceasta sarbatoare, a fost acolo in templu la sarbatoare.
"22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului. Era iarnă. 23 Isus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. " Ioan 10:22-23 (10:22 Ebr.: Hanuca, sărbătoare care comemorează rededicarea Templului în decembrie 165 î.Cr., după ce acesta a fost profanat de către Antioh IV Epiphanes (175 -164 î.Cr.); vezi 1 Macabei 4:41-61. Era numită şi Sărbătoarea luminilor, deoarece în fiecare seară de Hanuca se aprindea o lampă specială (hanuchia) în fiecare casă)
miercuri, 27 noiembrie 2013
Proverbe 15
"1 Un răspuns blând potoleşte furia, dar un cuvânt aspru provoacă mânia.
2 Limba înţelepţilor foloseşte corect cunoştinţa, dar gura proştilor împroaşcă nebunie.
3 Ochii DOMNULUI văd în orice loc, supraveghind atât pe cei răi, cât şi pe cei buni.
4 Limba care aduce însănătoşire este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte duhul.
5 Prostul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine primeşte mustrarea este înţelept.
6 În casa celui drept este mare bogăţie, dar câştigul celor răi le aduce necaz.
7 Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoştinţă, nu tot aşa face şi inima proştilor.
8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.
9 Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce urmăresc dreptatea.
10 O disciplinare severă îl aşteaptă pe cel ce părăseşte cărarea, iar cine dispreţuieşte mustrarea va muri.
11 Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii stau deschise înaintea Domnului; cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat; de aceea nu va merge la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă înseninează faţa, dar, prin întristarea inimii, duhul este zdrobit.
14 Inima celor pricepuţi caută cunoştinţă, dar gura celor proşti se hrăneşte cu prostie.
15 Toate zilele celui întristat sunt rele, dar cel cu inima veselă are o sărbătoare veşnică.
16 Mai bine puţin, dar cu frică de DOMNUL, decât o mare bogăţie cu tulburare.
17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste, decât un bou îngrăşat unde este ură.
18 Omul iute la mânie provoacă certuri, dar cel răbdător potoleşte cearta.
19 Drumul leneşului este blocat de spini, dar cărarea celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său, dar omul prost îşi dispreţuieşte mama.
21 Prostia este o bucurie pentru cel fără minte, dar omul priceput păstrează drumul drept.
22 Fără sfat planurile dau greş, dar ele reuşesc când sunt mulţi sfetnici.
23 Pentru un om este o bucurie să dea un răspuns iscusit şi ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ea nu-l lasă să coboare înspre Locuinţa Morţilor.
25 DOMNUL distruge casa celor mândri, dar păzeşte teritoriul văduvei.
26 Planurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cuvintele curate Îi sunt plăcute.
27 Cel lacom de câştig aduce necaz asupra familiei lui, dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept cântăreşte răspunsurile, dar gura celor răi împroaşcă lucruri rele.
29 DOMNUL este departe de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire voioasă înveseleşte inima şi veştile bune dau sănătate oaselor.
31 Cel ce ascultă mustrarea care duce la viaţă va locui printre înţelepţi.
32 Cine ignoră corectarea se dispreţuieşte pe sine, dar cine acceptă mustrarea dobândeşte înţelepciune.
33 Frica de DOMNUL învaţă pe om înţelepciunea,4 iar smerenia merge înaintea gloriei." Proverbe 15
2 Limba înţelepţilor foloseşte corect cunoştinţa, dar gura proştilor împroaşcă nebunie.
3 Ochii DOMNULUI văd în orice loc, supraveghind atât pe cei răi, cât şi pe cei buni.
4 Limba care aduce însănătoşire este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte duhul.
5 Prostul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine primeşte mustrarea este înţelept.
6 În casa celui drept este mare bogăţie, dar câştigul celor răi le aduce necaz.
7 Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoştinţă, nu tot aşa face şi inima proştilor.
8 Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunea celor drepţi Îi este plăcută.
9 Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce urmăresc dreptatea.
10 O disciplinare severă îl aşteaptă pe cel ce părăseşte cărarea, iar cine dispreţuieşte mustrarea va muri.
11 Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii stau deschise înaintea Domnului; cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor!
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat; de aceea nu va merge la cei înţelepţi.
13 O inimă veselă înseninează faţa, dar, prin întristarea inimii, duhul este zdrobit.
14 Inima celor pricepuţi caută cunoştinţă, dar gura celor proşti se hrăneşte cu prostie.
15 Toate zilele celui întristat sunt rele, dar cel cu inima veselă are o sărbătoare veşnică.
16 Mai bine puţin, dar cu frică de DOMNUL, decât o mare bogăţie cu tulburare.
17 Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste, decât un bou îngrăşat unde este ură.
18 Omul iute la mânie provoacă certuri, dar cel răbdător potoleşte cearta.
19 Drumul leneşului este blocat de spini, dar cărarea celor drepţi este netezită.
20 Un fiu înţelept aduce bucurie tatălui său, dar omul prost îşi dispreţuieşte mama.
21 Prostia este o bucurie pentru cel fără minte, dar omul priceput păstrează drumul drept.
22 Fără sfat planurile dau greş, dar ele reuşesc când sunt mulţi sfetnici.
23 Pentru un om este o bucurie să dea un răspuns iscusit şi ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ea nu-l lasă să coboare înspre Locuinţa Morţilor.
25 DOMNUL distruge casa celor mândri, dar păzeşte teritoriul văduvei.
26 Planurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cuvintele curate Îi sunt plăcute.
27 Cel lacom de câştig aduce necaz asupra familiei lui, dar cel ce urăşte mita va trăi.
28 Inima celui drept cântăreşte răspunsurile, dar gura celor răi împroaşcă lucruri rele.
29 DOMNUL este departe de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30 O privire voioasă înveseleşte inima şi veştile bune dau sănătate oaselor.
31 Cel ce ascultă mustrarea care duce la viaţă va locui printre înţelepţi.
32 Cine ignoră corectarea se dispreţuieşte pe sine, dar cine acceptă mustrarea dobândeşte înţelepciune.
33 Frica de DOMNUL învaţă pe om înţelepciunea,4 iar smerenia merge înaintea gloriei." Proverbe 15
marți, 26 noiembrie 2013
provocarea celor 150 de Psalmi sau infuzia in Cuvant!
Ieri, am dat curs unei provocari care imi fusese pusa pe inima de ceva vreme insa care s-a starnit dupa ce am reascultat o poveste. Am terminat de citit toata cartea Psalmilor in doua zile, mai bine zis in doua dimineti, in 2 ore si 54 de minute. Ei si? Acum m-am potolit? Nu. Nici vorba!
Acum inteleg de ce se citeste cartea Psalmilor in fiecare zi de Sabat. Acum are sens. Istoria poporului evreu, proorociile, descrierea creatiei e combinata in cei 150 de Psalmi. Autorii trec prin stari de depreie, manie cumplita, perioade cand mananca necazul cu polonicul insa nici unul dintre Psalmi nu se termina fara ca autotul sa nu-si ridice ochii spre cer, spre Dumnezeul in care si-a pus nadejdea.
Credeam ca Psalmul 119 va dura vreo jumatate de ora. L-am citit insa in 11 minute. Acum insa mi-a placut cel mai mult. Parca citind Psalmii unul dupa altul are mai mult logica, mai mult sens in context decat separat. M-a distrat cand m-am regasit in versetele lui si am ridicat, la fel ca David, ochii spre cer cerand indurare si asteptand raspunsuri.
3 ore de infuzie in Cuvantul Lui Dumnezeu. 3 ore in care L-am revazut pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov prin ochii lui David, fii lui Core, Moise, Solomon, Asaf, Core, ezrahitul Etan in cantece de multumire, de pelerinaj, in cantarile ce se canta la Paste, in cantarile celor cu sufletul sfasiat de durere si necaz, in cantecele pline de exaltare si bucurie.
Am inteles ca oricare mi-ar fi starea, pe oriunde as trece, orice ar veni peste mine trebuie sa vorbesc cu Domnul. Sa ii spun ce ma doare, ce ma nelinisteste, sa ii spun de mania ce s-a aprins in mine si ar parjoli totul in cale, ar taia si spanzura ... El vrea sa auda de la mine ce e insufletul meu, sa ii povestesc eu ce e cu mine. Oricum stie ce e cu mine, in mine, in jurul meu, ce ma nelinisteste insa ii place sa stea cu mine la povesti, vrea sa imi ia povara, sa imi reaminteasca de promisiunile facute celor ce se incred in El, sa ma tina langa inima Lui. Sa imi aduca aminte ca am incheiat un legamant cu El si ca El este credincios legamantului chiar daca eu mai umblu si pe coclauri. Vrea sa imi potoleasca inima furioasa sau tremuranda, vrea sa imi dea pacea Sa cand furtunile par sa destabilizeze mintea mea infierbantata si confuza, vrea sa vorbeasca cu mine sa ma reasigure de dragostea Lui, sa imi readuca aminte ca dreptatea si judecata sunt temeliile tronului Sau.
Ii multumesc pentru provocarea de a citi intreaga carte a Psalmilor asa repede, unul dupa altul si ... e un exercitiu pe care vreau sa Il repet. L-am regasit ca Tata = Abba, descris pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach ca si Creator, Rascumparator, Mantuitor, Fiul lui David, Eliberator, Vindecator iar Duhul Domnului - Ruach Hakodesh este la lucru, vorbeste, mustra, mangaie, aminteste, invata.
Mi-a reamintit ca sunt a Lui, ca am inceheiat un legamant cu El, ca parintii mei au incheiat legamant cu El, ca ingaduie dureri si necazuri in viata mea insa izbavirea vine de la El, El o da celor ce se incred in El. Iar eu mi-am pus increderea in El.
Acum inteleg de ce se citeste cartea Psalmilor in fiecare zi de Sabat. Acum are sens. Istoria poporului evreu, proorociile, descrierea creatiei e combinata in cei 150 de Psalmi. Autorii trec prin stari de depreie, manie cumplita, perioade cand mananca necazul cu polonicul insa nici unul dintre Psalmi nu se termina fara ca autotul sa nu-si ridice ochii spre cer, spre Dumnezeul in care si-a pus nadejdea.
Credeam ca Psalmul 119 va dura vreo jumatate de ora. L-am citit insa in 11 minute. Acum insa mi-a placut cel mai mult. Parca citind Psalmii unul dupa altul are mai mult logica, mai mult sens in context decat separat. M-a distrat cand m-am regasit in versetele lui si am ridicat, la fel ca David, ochii spre cer cerand indurare si asteptand raspunsuri.
3 ore de infuzie in Cuvantul Lui Dumnezeu. 3 ore in care L-am revazut pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov prin ochii lui David, fii lui Core, Moise, Solomon, Asaf, Core, ezrahitul Etan in cantece de multumire, de pelerinaj, in cantarile ce se canta la Paste, in cantarile celor cu sufletul sfasiat de durere si necaz, in cantecele pline de exaltare si bucurie.
Am inteles ca oricare mi-ar fi starea, pe oriunde as trece, orice ar veni peste mine trebuie sa vorbesc cu Domnul. Sa ii spun ce ma doare, ce ma nelinisteste, sa ii spun de mania ce s-a aprins in mine si ar parjoli totul in cale, ar taia si spanzura ... El vrea sa auda de la mine ce e insufletul meu, sa ii povestesc eu ce e cu mine. Oricum stie ce e cu mine, in mine, in jurul meu, ce ma nelinisteste insa ii place sa stea cu mine la povesti, vrea sa imi ia povara, sa imi reaminteasca de promisiunile facute celor ce se incred in El, sa ma tina langa inima Lui. Sa imi aduca aminte ca am incheiat un legamant cu El si ca El este credincios legamantului chiar daca eu mai umblu si pe coclauri. Vrea sa imi potoleasca inima furioasa sau tremuranda, vrea sa imi dea pacea Sa cand furtunile par sa destabilizeze mintea mea infierbantata si confuza, vrea sa vorbeasca cu mine sa ma reasigure de dragostea Lui, sa imi readuca aminte ca dreptatea si judecata sunt temeliile tronului Sau.
Ii multumesc pentru provocarea de a citi intreaga carte a Psalmilor asa repede, unul dupa altul si ... e un exercitiu pe care vreau sa Il repet. L-am regasit ca Tata = Abba, descris pe Isus Christos = Yeshua HaMaschiach ca si Creator, Rascumparator, Mantuitor, Fiul lui David, Eliberator, Vindecator iar Duhul Domnului - Ruach Hakodesh este la lucru, vorbeste, mustra, mangaie, aminteste, invata.
Mi-a reamintit ca sunt a Lui, ca am inceheiat un legamant cu El, ca parintii mei au incheiat legamant cu El, ca ingaduie dureri si necazuri in viata mea insa izbavirea vine de la El, El o da celor ce se incred in El. Iar eu mi-am pus increderea in El.
luni, 25 noiembrie 2013
provocarea Psalmilor!
Stiu ca la Zidul Plangerii sunt unii evrei care merg si zilnic recita cei 150 de Psalmi. Ieri, scriam despre cei doi batrani, care in fiecare zi de Sabat, recita Psalmii. Gandul de a-i citi pe toti ma bate de ceva vreme insa ... tot am amanat. Aseara insa gandul asta mi-a framantat mintea si mi-am propus sa fac asta.
Nu am reusit sa ii citesc pe toti in dimineata insa am citit 71 de Psalmi in 83 de minute. Si, nu ma las. Maine vreau sa ii termin pe toti si apoi ... vreau sa ii citesc pe toti intr-o singura zi.
Nu am reusit sa ii citesc pe toti in dimineata insa am citit 71 de Psalmi in 83 de minute. Si, nu ma las. Maine vreau sa ii termin pe toti si apoi ... vreau sa ii citesc pe toti intr-o singura zi.
Dar oare pot fi cantati intr-o zi toti?
Psalmul 23
Psalmul 29
duminică, 24 noiembrie 2013
150 de Psalmi
Orasul e inca adormit! O patura densa de ceata s-a lasat incet peste noi! Dar ceata nu ii impiedica pe cocosi sa isi cante cantecul si sa dea desteptarea celorlalte pasari. Se ivesc zorii! Prin ceata sunetul se aude mai greu insa clopotul de la biserica din apropiere se aude chiar si asa. Cheama crestinii la biserica, la Dumnezeu.
De mai bine de o saptamana un clip parca nu vrea sa plece din lista celor noi aparute. L-am reascultat azi. Un rabin povesteste despre o sinagoga in care erau trei barbati. Doi dintre ei frati, doi oameni in varsta. Unul dintre ei era mai in varsta, insa unul era mai in putere si s-a gandit sa ii intrebe si sa ii roage sa vina mai devreme in fiecare sambata ca sa spuna Psalmii (sa se roage toti Psalmii). Cei doi raspund cu o intrebare: "de ce o data pe luna?" Rabinul a incercat sa le explice ca pentru inceput ... sa incerce sa faca asta macar o data pe luna.
Cei doi batranei insa ii spun poveste lor. Traiau in Polonia si in copilarie au fost deportati in lagar. Timp de trei ani au stat acolo indurand foamea si ororile lagarului. Insa intr-o zi a venit eliberarea si puteau pleca acasa. Dar in fata portii lagarului s-au trezit ca ei nu mai aveau parinti, frati, rude ... inclusiv satul lor a disparut de pe harta. Unde sa se duca? Se simteau mai in siguranta in lagar decat afara ... Mai mult de atat, erau rupti de foame.
Stateau la portile lagarului si erau debusolati total. Dar a venit o femeie cu un cos mare plin cu paine si le-a dat cate o bucata de paine din portia familiei ei de mancare. A renuntat la ea pentru ca copiii astia sa traiasca. Acolo, la portile lagarului, in abisul iadului omenesc, cei doi baieti realizeaza ca acest act de bunatate nu este unul omenesc ci este unul divin. Cum sa ii multumeasca Lui Dumnezeu pentru asta? Si-au promis sa recite in fiecare sambata toti Psalmii. Acolo, pe marginea iadului, au realizat ca Dumnezeu nu i-a uitat si au promis sa faca si ei ceva.
Acum, nu inteleg de ce sa recite Psalmii o data pe luna cand ei fac asta in fiecare sambata?
Ma gandesc ca eu nu recit 150 de Psalmi in fiecare duminica, nu ii stiu pe de rost, nici macar nu ii citesc pe toti intr-o singura zi. Asta insa nu inseamna ca bunatatea Domnului nu mi-a fost aratata si mie saptamana asta. Am invatat ca El ingaduie necazuri, dureri, depresii, ma lasa sa trec prin vai adanci, ii lasa pe unii si altii sa ma raneasca insa e cu mine in tot acest proces potolindu-mi inima innebunita de durere, imi protejeaza mintea ca sa nu o ia razna.
Sunt chemata si asteptata azi sa imi aduc jertfa de multumire. Natura intreaga imbracata in haine de toamna tarzie ma imbie la multumire. Pasarile, cele necalatoare, se cirovaiesc intrecandu-se in adierile blande ale vantului. Frunzele colorate insa pline inca de seva se desprind de pe crengi si danseaza lin ca apoi obosite se li alature suratelor asezate deja formand o patura colorata deasupra pamantului.
Am un Creator care ma imbie sa ma desfat in culorile ce se schimba mereu in jurul meu. Biblia spune despre El ca e Minunat si admirandu-o opera nu pot decat sa exclam: Ce Creator Minunat am!
Am un Tata care ma iubeste, caruia II apartin, care e cu mine 24/24, 7/7, an dupa an, miliardime de secunda dupa miliardime de secunda, imi stie toti nucelonii celulelor, imi stie toate firele de par, toti porii, toate gandurile, visele, idealurile, dorintele. Sunt a Lui! Si El e-al meu.
Welcome Home
Risk more than others think is safe.
Care more than others think is wise.
Dream more than others think is practical.
Expect more than others think is possible.
~ Claude Bissell
De mai bine de o saptamana un clip parca nu vrea sa plece din lista celor noi aparute. L-am reascultat azi. Un rabin povesteste despre o sinagoga in care erau trei barbati. Doi dintre ei frati, doi oameni in varsta. Unul dintre ei era mai in varsta, insa unul era mai in putere si s-a gandit sa ii intrebe si sa ii roage sa vina mai devreme in fiecare sambata ca sa spuna Psalmii (sa se roage toti Psalmii). Cei doi raspund cu o intrebare: "de ce o data pe luna?" Rabinul a incercat sa le explice ca pentru inceput ... sa incerce sa faca asta macar o data pe luna.
Cei doi batranei insa ii spun poveste lor. Traiau in Polonia si in copilarie au fost deportati in lagar. Timp de trei ani au stat acolo indurand foamea si ororile lagarului. Insa intr-o zi a venit eliberarea si puteau pleca acasa. Dar in fata portii lagarului s-au trezit ca ei nu mai aveau parinti, frati, rude ... inclusiv satul lor a disparut de pe harta. Unde sa se duca? Se simteau mai in siguranta in lagar decat afara ... Mai mult de atat, erau rupti de foame.
Stateau la portile lagarului si erau debusolati total. Dar a venit o femeie cu un cos mare plin cu paine si le-a dat cate o bucata de paine din portia familiei ei de mancare. A renuntat la ea pentru ca copiii astia sa traiasca. Acolo, la portile lagarului, in abisul iadului omenesc, cei doi baieti realizeaza ca acest act de bunatate nu este unul omenesc ci este unul divin. Cum sa ii multumeasca Lui Dumnezeu pentru asta? Si-au promis sa recite in fiecare sambata toti Psalmii. Acolo, pe marginea iadului, au realizat ca Dumnezeu nu i-a uitat si au promis sa faca si ei ceva.
Acum, nu inteleg de ce sa recite Psalmii o data pe luna cand ei fac asta in fiecare sambata?
Ma gandesc ca eu nu recit 150 de Psalmi in fiecare duminica, nu ii stiu pe de rost, nici macar nu ii citesc pe toti intr-o singura zi. Asta insa nu inseamna ca bunatatea Domnului nu mi-a fost aratata si mie saptamana asta. Am invatat ca El ingaduie necazuri, dureri, depresii, ma lasa sa trec prin vai adanci, ii lasa pe unii si altii sa ma raneasca insa e cu mine in tot acest proces potolindu-mi inima innebunita de durere, imi protejeaza mintea ca sa nu o ia razna.
Sunt chemata si asteptata azi sa imi aduc jertfa de multumire. Natura intreaga imbracata in haine de toamna tarzie ma imbie la multumire. Pasarile, cele necalatoare, se cirovaiesc intrecandu-se in adierile blande ale vantului. Frunzele colorate insa pline inca de seva se desprind de pe crengi si danseaza lin ca apoi obosite se li alature suratelor asezate deja formand o patura colorata deasupra pamantului.
Am un Creator care ma imbie sa ma desfat in culorile ce se schimba mereu in jurul meu. Biblia spune despre El ca e Minunat si admirandu-o opera nu pot decat sa exclam: Ce Creator Minunat am!
Am un Tata care ma iubeste, caruia II apartin, care e cu mine 24/24, 7/7, an dupa an, miliardime de secunda dupa miliardime de secunda, imi stie toti nucelonii celulelor, imi stie toate firele de par, toti porii, toate gandurile, visele, idealurile, dorintele. Sunt a Lui! Si El e-al meu.
Risk more than others think is safe.
Care more than others think is wise.
Dream more than others think is practical.
Expect more than others think is possible.
~ Claude Bissell
vineri, 22 noiembrie 2013
proverbe 12
"1 Cine iubeşte disciplinarea, iubeşte cunoştinţa, dar cel ce urăşte mustrarea este prost.
2 Omul bun obţine bunăvoinţă de la DOMNUL, dar El condamnă pe cel cu intenţii rele.
3 Omul nu se poate întări prin răutate, dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.
4 O soţie virtuoasă este coroana soţului ei, dar cea care-i aduce ruşine este ca putrezirea în oasele lui.
5 Planurile celor drepţi sunt chibzuite, dar sfaturile celor răi sunt înşelătoare.
6 Cuvintele celor răi sunt o capcană a morţii, dar vorbirea celor drepţi îi salvează.
7 Cei răi sunt doborâţi şi nu mai sunt, dar casa celor drepţi rămâne în picioare.
8 Un om este lăudat potrivit priceperii lui, dar cel ce are mintea coruptă va fi dispreţuit.
9 Mai bine lipsit de importanţă, dar cu servitor, decât fudul şi fără mâncare!
10 Cel drept se îngrijeşte de nevoile animalului său, dar inima celui rău este fără milă.
11 Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cel ce umblă după deşertăciuni este fără minte.
12 Cel rău pofteşte prada oamenilor ticăloşi, dar rădăcina celor drepţi va rodi.
13 Cel rău este prins în cursă de vorbirea lui păcătoasă, dar cel drept scapă din necaz.
14 Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăţi şi fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.
15 Calea prostului este corectă în ochii lui, dar cel înţelept ascultă sfaturile.
16 Cel prost îşi dezvăluie îndată mânia, dar cel înţelept ignoră insulta.
17 Martorul adevărat depune o mărturie dreaptă, dar martorul fals spune minciuni.
18 Cuvintele necugetate rănesc ca o sabie, dar limba celui înţelept aduce vindecare.
19 Buzele sincere sunt întărite pentru totdeauna, dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.
20 Înşelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul, dar bucuria este pentru cei împăciuitori.
21 Cel drept nu are parte de nici o nenorocire, dar cel rău este copleşit de necazuri.
22 Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cei credincioşi adevărului Îi sunt plăcuţi.
23 Omul înţelept nu-şi dezvăluie cunoştinţa, dar inima proştilor vesteşte prostia.
24 Mâinile harnice vor domni, dar leneşul va sfârşi în muncă silnică.
25 Neliniştea inimii omului duce la descurajare, dar un cuvânt bun îl înveseleşte.
26 Cel drept îşi alege cu grijă prietenii,1 dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27 Leneşul nu-şi frige vânatul, dar omul harnic îşi preţuieşte bunurile.
28 Pe cărarea dreptăţii este viaţă; de-a lungul ei nu este moarte." Proverbe 12
2 Omul bun obţine bunăvoinţă de la DOMNUL, dar El condamnă pe cel cu intenţii rele.
3 Omul nu se poate întări prin răutate, dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.
4 O soţie virtuoasă este coroana soţului ei, dar cea care-i aduce ruşine este ca putrezirea în oasele lui.
5 Planurile celor drepţi sunt chibzuite, dar sfaturile celor răi sunt înşelătoare.
6 Cuvintele celor răi sunt o capcană a morţii, dar vorbirea celor drepţi îi salvează.
7 Cei răi sunt doborâţi şi nu mai sunt, dar casa celor drepţi rămâne în picioare.
8 Un om este lăudat potrivit priceperii lui, dar cel ce are mintea coruptă va fi dispreţuit.
9 Mai bine lipsit de importanţă, dar cu servitor, decât fudul şi fără mâncare!
10 Cel drept se îngrijeşte de nevoile animalului său, dar inima celui rău este fără milă.
11 Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cel ce umblă după deşertăciuni este fără minte.
12 Cel rău pofteşte prada oamenilor ticăloşi, dar rădăcina celor drepţi va rodi.
13 Cel rău este prins în cursă de vorbirea lui păcătoasă, dar cel drept scapă din necaz.
14 Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăţi şi fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.
15 Calea prostului este corectă în ochii lui, dar cel înţelept ascultă sfaturile.
16 Cel prost îşi dezvăluie îndată mânia, dar cel înţelept ignoră insulta.
17 Martorul adevărat depune o mărturie dreaptă, dar martorul fals spune minciuni.
18 Cuvintele necugetate rănesc ca o sabie, dar limba celui înţelept aduce vindecare.
19 Buzele sincere sunt întărite pentru totdeauna, dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.
20 Înşelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul, dar bucuria este pentru cei împăciuitori.
21 Cel drept nu are parte de nici o nenorocire, dar cel rău este copleşit de necazuri.
22 Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului, dar cei credincioşi adevărului Îi sunt plăcuţi.
23 Omul înţelept nu-şi dezvăluie cunoştinţa, dar inima proştilor vesteşte prostia.
24 Mâinile harnice vor domni, dar leneşul va sfârşi în muncă silnică.
25 Neliniştea inimii omului duce la descurajare, dar un cuvânt bun îl înveseleşte.
26 Cel drept îşi alege cu grijă prietenii,1 dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27 Leneşul nu-şi frige vânatul, dar omul harnic îşi preţuieşte bunurile.
28 Pe cărarea dreptăţii este viaţă; de-a lungul ei nu este moarte." Proverbe 12
joi, 21 noiembrie 2013
miercuri, 20 noiembrie 2013
sa ma bucur de promisiuni?
Isaia ma ajuta sa Il vad pe Domnul meu plin de compasiune, grija, indurare, credinciosie, mila si dragoste. Am vazut ca face promisiuni pentru cei ce se incred in El, pentru cei ce Il aleg ca Domn si Mantuitor, ca Rascumparator al lui Israel insa si al celor ce vor crede in El si sunt din alte popoare. Profetia lui Isaia e cu bataie lunga, trece de robia babiloniana, de generatii intregi, se implineste in Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, se implineste si in ziua de azi si mai sunt parti din ea care inca nu s-au implinit.
Am fost invatata sa multumesc si sa ma bucur de lucruri sau evenimente cand le primesc sau dupa ce le primesc sau se intampla. La Domnul insa nu e asa. El face niste promisiuni si vrea ca eu sa ma bucur de implinirea lor inainte ca acestea sa se intample. Insa nu imi cere numai mie asta ci tuturor oamenilor si pe deasupra cheama si cerurile si pamantul la bucurie, Muntilor li se spune sa chiuie de bucurie ... Oare de asta sunt cutremurele?
Pare nonsens. Cum sa bucur? Sa ma bucur de ce? Nu am nimic palpabil in maini de care sa ma bucur.
"13 Strigaţi de bucurie, ceruri! Bucură-te, pământ! Chiuiţi de bucurie, munţilor! Căci DOMNUL Şi-a mângâiat poporul şi va avea îndurare faţă de ai Săi care suferă! " Isaia 49:13
Trebuie sa ma bucur de promisiunile facute de El avand credinta ca Dumnezeul in care mi-am pus increderea o va implini. Dar ce este credinta? "1 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. " Evrei 11:1
Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov promite celor ce se incred il El ca Ii va mangaia si va avea indurare fata de ei. Este Dumnezeul in care mi-am pus increderea si eu, e Dumnezeul meu si imi cere sa ma bucur de promisiunea facuta, sa chiui de bucurie impreuna cu cerurile ce isi striga exaltarea, cu pamantul intreg.
Am avut parte pana acum de dezamagiri amare si crunte ce m-au dus pe crestele prapastiei de unde am alunecat in depresii, am invatat sa suflu si in inghetata in ce priveste increderea in oameni, am ajuns sa prefer sa nu cred ceea ce spun pana nu vad ca fac ceea ce au promis. Insa experintele mele se reflecta ca vreau sau nu si in modul in care Il vad pe Dumnezeu. Si Isaia ma atentioneaza ca trebuie sa ies din starea asta de neincredere. Dumnezeu nu e om, e Dumnezeu. Ma provoaca sa Il cunosc pe Cel in care mi-am pus increderea, sa cunosc istoria poporului meu si sa vad modul in care Dumnezeu ne poarta de grija. Sa Il descoper pe Dumnezeu ca un Dumnezeu credincios, ce duce la indeplinire ceea ce a promis.
Si incep o noua batalie cu mine. Sa ma bucur de ceea ce imi promite Tata, sa ma bucur ca se va indura de mine, ma va mangaia, ma va mantui din robiile in care ma zbat (rate, dependente, obiceiuri), ma va elibera. Imi dau seama ca ma aude, ma vede, ma asculta, ii pasa si imi vrea binele, vrea sa ma scoata din procesul acesta de autodistrugere.
Am fost invatata sa multumesc si sa ma bucur de lucruri sau evenimente cand le primesc sau dupa ce le primesc sau se intampla. La Domnul insa nu e asa. El face niste promisiuni si vrea ca eu sa ma bucur de implinirea lor inainte ca acestea sa se intample. Insa nu imi cere numai mie asta ci tuturor oamenilor si pe deasupra cheama si cerurile si pamantul la bucurie, Muntilor li se spune sa chiuie de bucurie ... Oare de asta sunt cutremurele?
Pare nonsens. Cum sa bucur? Sa ma bucur de ce? Nu am nimic palpabil in maini de care sa ma bucur.
"13 Strigaţi de bucurie, ceruri! Bucură-te, pământ! Chiuiţi de bucurie, munţilor! Căci DOMNUL Şi-a mângâiat poporul şi va avea îndurare faţă de ai Săi care suferă! " Isaia 49:13
Trebuie sa ma bucur de promisiunile facute de El avand credinta ca Dumnezeul in care mi-am pus increderea o va implini. Dar ce este credinta? "1 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. " Evrei 11:1
Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov promite celor ce se incred il El ca Ii va mangaia si va avea indurare fata de ei. Este Dumnezeul in care mi-am pus increderea si eu, e Dumnezeul meu si imi cere sa ma bucur de promisiunea facuta, sa chiui de bucurie impreuna cu cerurile ce isi striga exaltarea, cu pamantul intreg.
Am avut parte pana acum de dezamagiri amare si crunte ce m-au dus pe crestele prapastiei de unde am alunecat in depresii, am invatat sa suflu si in inghetata in ce priveste increderea in oameni, am ajuns sa prefer sa nu cred ceea ce spun pana nu vad ca fac ceea ce au promis. Insa experintele mele se reflecta ca vreau sau nu si in modul in care Il vad pe Dumnezeu. Si Isaia ma atentioneaza ca trebuie sa ies din starea asta de neincredere. Dumnezeu nu e om, e Dumnezeu. Ma provoaca sa Il cunosc pe Cel in care mi-am pus increderea, sa cunosc istoria poporului meu si sa vad modul in care Dumnezeu ne poarta de grija. Sa Il descoper pe Dumnezeu ca un Dumnezeu credincios, ce duce la indeplinire ceea ce a promis.
Si incep o noua batalie cu mine. Sa ma bucur de ceea ce imi promite Tata, sa ma bucur ca se va indura de mine, ma va mangaia, ma va mantui din robiile in care ma zbat (rate, dependente, obiceiuri), ma va elibera. Imi dau seama ca ma aude, ma vede, ma asculta, ii pasa si imi vrea binele, vrea sa ma scoata din procesul acesta de autodistrugere.
marți, 19 noiembrie 2013
Promisiunea asta imi da aripi!
Traiesc in mijlocul unor oameni care in mod normal au pe cineva plecat din tara. Am in jurul meu copii mai mici si mai mari care cresc sau au crescut doar cu unul dintre parinti ... sau fara nici unul langa ei. Divortul, plecarea in strainatate pentru un trai mai bun aduc sentimentul de abandon in inimile celor ramasi in tara. Ca o spun sau nu, ca o constientizeaza sau nu, cresc cu sentimentul abandonului. Parintii plecati sau care au de platit o pensie alimentara trimit si dau bunuri materiale de valoare ca sa compensese lipsa lor din viata pruncilor lasati acasa.
Am fost creati sa iubim chiar daca nu ni se va raspunde cum am vrea, cum ne-am astepta. Femeile au fost create sa isi iubeasca pruncii, sa lupte pentru ei, sa ii alapteze si sa ii creasca si sa ii educe. Acum insa nu mai e modern, la moda ... Ti se induce ideea ca nu mai e normal sa nasti prunci, sa ii alaptezi, sa ii cresti. E normal sa nu ii consideri prunci pana ce doctorul nu le da una peste fundulet ca ei sa planga si sa isi elibereze caile respiratorii. Tatii au fost creati sa protejeze, sa asigure confortul psihic, fizic si emotional copiilor din casa lui, sa munceasca ca sa le asigure hrana si cele necesare casei. Sa isi invete copiii despre Domnul, sa le fie lider, exemplu, sa ii iubeasca. Sa isi invete fetele sa fie fete si baietii sa fie baieti, sa le explice rolurile si sa le fie drept exemplu in vorba si fapta, in credinta si trai.
Lipsa de afectiune din partea mamei, neimplicarea tatalui fac ravagii in sufletul copiiilor lor. Pe Dumnezeul Il percep prin propriile lor rani si nu pot sa creada ca Domnul ii iubeste. Dar ce promisiune face Domnul poporului Israel si celor ce cred in El?
"15 «Dar oare poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează sau să nu aibă milă de rodul pântecelui său? Şi chiar dacă ea ar uita, Eu nu te voi uita!" Isaia 49:15
Citind versetul de mai sus si conexandu-l cu vremea in care traiesc ... realizez ca femeile nu isi ma alapteaza copiii ca sa nu isi deformeze corpul si avorteaza neavand mila de viata ce creste in ele. Parca lumea s-a intors cu susul in jos. Dumnezeu a inzestrat femeia cu simtul maternitatii si e normal ca ea sa isi iubeasca pruncul ce creste in ea, e normal sa ii fie mila de el, sa il iubeasca, sa il alapteze, sa ii implineasca nevoile pentru a-l creste sanatos, normal.
Israel se plangea in textul din Isaia ca Dumnezeu l-a uitat, parasit. Insa Domnul le raspunde si in Comentariul cartii Isaia de John Schultz (2007) am gasit ca verbul a uita (folosit in text) in ebraica este 'azab. Pentru prima data acest verb este folosit in Geneza 2:24 "De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup." A parasi din verset este 'azab. Aceasta forma a verbului o mai gasesc in Psalmul 22:1 "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!"
Domnul ingaduie sa trec prin necazuri, dureri, suferinte grele insa El nu ma poate uita. El este omniscient si nu are cum sa ma uite. Asta e o promisiune care ma scoate din gropile abisale, din tenebrele depresiei, din deznadejdea si descurajarea care ca o caracatita tind sa ma inghita.
Orice ar veni peste mine, este ingaduit de Domnul insa El nu m-a uitat.
Tata a plecat la Tata insa Tata nu m-a uitat.
Nu primesc tot ce doresc si asta nu inseamna ca Domnul m-a uitat, parasit ci inseamna ca El ingaduie sa trec prin ce trec si e cu mine in orice miliardime de secunda a vietii mele.
Daca decid sa nu Il ascult, sa Il parasesc, ma lasa sa fac asta insa nu ma uita. Nu are cum.
Dar am decis sa Il las sa imi fie Tata. Am decis sa Il ascult si sa Il urmez si sa Il las sa ma iubeasca, sa vindece ranile mele, sa ma rascumpere, sa ma ierte, sa ma mangaie, sa ma transforme prin Duhul Sau tot mai mult asemenea Lui Christos = Mesia.
Promisiunea asta imi da aripi!
Indiferent de circumstantele prin care trec, Domnul nu ma paraseste, ingaduie sa trec prin ce trec insa El e acolo cu mine.
De ce?
Pentru ca sunt a Lui!
Am fost creati sa iubim chiar daca nu ni se va raspunde cum am vrea, cum ne-am astepta. Femeile au fost create sa isi iubeasca pruncii, sa lupte pentru ei, sa ii alapteze si sa ii creasca si sa ii educe. Acum insa nu mai e modern, la moda ... Ti se induce ideea ca nu mai e normal sa nasti prunci, sa ii alaptezi, sa ii cresti. E normal sa nu ii consideri prunci pana ce doctorul nu le da una peste fundulet ca ei sa planga si sa isi elibereze caile respiratorii. Tatii au fost creati sa protejeze, sa asigure confortul psihic, fizic si emotional copiilor din casa lui, sa munceasca ca sa le asigure hrana si cele necesare casei. Sa isi invete copiii despre Domnul, sa le fie lider, exemplu, sa ii iubeasca. Sa isi invete fetele sa fie fete si baietii sa fie baieti, sa le explice rolurile si sa le fie drept exemplu in vorba si fapta, in credinta si trai.
Lipsa de afectiune din partea mamei, neimplicarea tatalui fac ravagii in sufletul copiiilor lor. Pe Dumnezeul Il percep prin propriile lor rani si nu pot sa creada ca Domnul ii iubeste. Dar ce promisiune face Domnul poporului Israel si celor ce cred in El?
"15 «Dar oare poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează sau să nu aibă milă de rodul pântecelui său? Şi chiar dacă ea ar uita, Eu nu te voi uita!" Isaia 49:15
Citind versetul de mai sus si conexandu-l cu vremea in care traiesc ... realizez ca femeile nu isi ma alapteaza copiii ca sa nu isi deformeze corpul si avorteaza neavand mila de viata ce creste in ele. Parca lumea s-a intors cu susul in jos. Dumnezeu a inzestrat femeia cu simtul maternitatii si e normal ca ea sa isi iubeasca pruncul ce creste in ea, e normal sa ii fie mila de el, sa il iubeasca, sa il alapteze, sa ii implineasca nevoile pentru a-l creste sanatos, normal.
Israel se plangea in textul din Isaia ca Dumnezeu l-a uitat, parasit. Insa Domnul le raspunde si in Comentariul cartii Isaia de John Schultz (2007) am gasit ca verbul a uita (folosit in text) in ebraica este 'azab. Pentru prima data acest verb este folosit in Geneza 2:24 "De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar ei vor deveni un singur trup." A parasi din verset este 'azab. Aceasta forma a verbului o mai gasesc in Psalmul 22:1 "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!"
Domnul ingaduie sa trec prin necazuri, dureri, suferinte grele insa El nu ma poate uita. El este omniscient si nu are cum sa ma uite. Asta e o promisiune care ma scoate din gropile abisale, din tenebrele depresiei, din deznadejdea si descurajarea care ca o caracatita tind sa ma inghita.
Orice ar veni peste mine, este ingaduit de Domnul insa El nu m-a uitat.
Tata a plecat la Tata insa Tata nu m-a uitat.
Nu primesc tot ce doresc si asta nu inseamna ca Domnul m-a uitat, parasit ci inseamna ca El ingaduie sa trec prin ce trec si e cu mine in orice miliardime de secunda a vietii mele.
Daca decid sa nu Il ascult, sa Il parasesc, ma lasa sa fac asta insa nu ma uita. Nu are cum.
Dar am decis sa Il las sa imi fie Tata. Am decis sa Il ascult si sa Il urmez si sa Il las sa ma iubeasca, sa vindece ranile mele, sa ma rascumpere, sa ma ierte, sa ma mangaie, sa ma transforme prin Duhul Sau tot mai mult asemenea Lui Christos = Mesia.
Promisiunea asta imi da aripi!
Indiferent de circumstantele prin care trec, Domnul nu ma paraseste, ingaduie sa trec prin ce trec insa El e acolo cu mine.
De ce?
Pentru ca sunt a Lui!
luni, 18 noiembrie 2013
promisiuni!
Ce promisiuni gasesc la Domnul? Ce imi promite El daca Il las sa ma scoata din robia in care ma balacaresc? Viata de huzur? Palate si bani ce curg garla? Masini, bijuterii, vacante de lux in cele mai exotice si pitoresti locatii? O familie fericita si perfecta? Nu, nimic din toate astea.
Ma uit la profetia lui Isaia, e o profetie cu bataie lunga. Profetia asta "vede" dincolo de robia babiloniana, de vremurile imediat urmatoare robiei ...
"8 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «La vremea îndurării Îţi voi răspunde şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor, pentru a reface ţara şi a împărţi moştenirile pustiite, 9 pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’, iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’
Ei se vor hrăni pe lângă drumuri şi vor găsi păşune pe toate dealurile pleşuve. 10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete, arşiţa nu-i va lovi, nici soarele, căci Cel Ce se îndură de ei îi va conduce şi îi va călăuzi pe lângă izvoare de apă. 11 Îmi voi preface toţi munţii în cărări şi drumuri largi Îmi vor fi construite.
12 Iată-i venind de departe – unii dinspre nord, unii dinspre apus, iar alţii dinspre ţinutul Syene.»" Isaia 49:8-12
Daca ma intorc la Domnul si decid sa Il ascult, urmez, sa fac ceea ce imi spune El, la vremea indurarii si in ziua mantuirii ma va ajuta, pazi, ma va schimba intr-o binecuvantare pentru ceilalti, pentru binele spiritual si nu numai al celor de langa mine, din poporul meu. Ma va aproviziona, imi va da ce imi este necesar traiului. Nu spune ca ii va teleporta pe cei ce Il aleg ca Domn si Mantuitor in statiunile VIP-urilor. Spune insa ca alesii Lui vor gasi hrana pe unde vor trece pentru ca El se va ingriji ca ei sa o aibe. Aleg sa Il urmez pe El si El este Cel care se ingrijeste de mine, de hrana mea. Ce voi manca si ce voi bea, e treaba Lui. El se ingrijeste de aceste lucruri. Va scoate in calea mea izvoarele de apa si imi va netezi cararile pe care am de umblat.
Promite protectie celor ce au asteptat vremea indurarii si ziua mantuirii. Imi amintesc de iesirea din Egipt si de faptul ca Domnul era cu poporul in mod fizic intr-un nor si stalp de foc protejandu-i de soarele si noaptea desertului, unde e foarte cald ziua si foarte frig noaptea. Ma va calauzi protejandu-ma! Ma va ajuta sa nu intru in miraj din cauza caldurii, oboselii de pe drum. Desertul provoaca miraje celor in nevoie, celor ce nu mai au apa si mancare iar Domnul imi va da ce imi este necesar pentru a traversa deserturile vietii fara miraje care sa ma faca sa imi pierd viata.
Il gasesc aici pe Dumnezeu revelat ca un lider plin de compasiune care idoreste sa imi devina tutore, parinte, care are grija de cele mai mici si intime dorinte ale mele, ale copilului Sau. Vrea sa ma infieze, sa ii devin copil. Vrea sa imi poarte de grija asigurandu-mi mancarea si apa, promitandu-mi ca nu imi va fi foame si sete, ca nu voi suferi de arsita caldurii si de soarele desertului, frigul noptii. Ma va ghida si conduce.
Nu traiesc in zona desertica insa am trecut prin mai multe zone cu desert. Am prins chiar si o zi "nisipoasa" cand vantul ajuta nisipul sa iti patrunda in cei mai mici pori ai pielii sau sa faca dintii sa strepezeasca in gura. Dar, desi zona mea de vietuire e una de colina, cu patru anotimpuri, desertul poate fi in floare din punct de vedere spiritual amplificandu-se in emotional, psihic si fizic.
Pot vedea ce promite Domnul si totusi sa nu aleg sa Il urmez.
Pot crede ca El poate sa fac totul insa ... nu si pentru mine.
Pot trai in desert plangandu-mi de mila, autodistrugandu-ma si alegand sa nu Il urmez.
Ma pot topi de caldura desertului, pot ingheta in frigul noptii desertice, pot sa ma usuc de foame si sete si sa nu cred ca El poate sa imi poarte de grija, poate sa ma calauzeasca, poate sa imi asigure necesarul traiului.
Am ales sa cred ca El va preface muntii in drumuri line pentru pasii mei, ca va scoate apa din desert si imi va aduce hrana ca lui Ilie, ma va proteja ca pe Daniel in groapa cu lei si ma va pazi la plecare si la venire, cand stau sau umblu, ma va inconjura cu dragostea Sa la stanga, dreapta, in fata, in spate, sus si jos.
Am decis sa Il las sa imi fie Tata.
Ma uit la profetia lui Isaia, e o profetie cu bataie lunga. Profetia asta "vede" dincolo de robia babiloniana, de vremurile imediat urmatoare robiei ...
"8 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «La vremea îndurării Îţi voi răspunde şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor, pentru a reface ţara şi a împărţi moştenirile pustiite, 9 pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’, iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’
Ei se vor hrăni pe lângă drumuri şi vor găsi păşune pe toate dealurile pleşuve. 10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete, arşiţa nu-i va lovi, nici soarele, căci Cel Ce se îndură de ei îi va conduce şi îi va călăuzi pe lângă izvoare de apă. 11 Îmi voi preface toţi munţii în cărări şi drumuri largi Îmi vor fi construite.
12 Iată-i venind de departe – unii dinspre nord, unii dinspre apus, iar alţii dinspre ţinutul Syene.»" Isaia 49:8-12
Daca ma intorc la Domnul si decid sa Il ascult, urmez, sa fac ceea ce imi spune El, la vremea indurarii si in ziua mantuirii ma va ajuta, pazi, ma va schimba intr-o binecuvantare pentru ceilalti, pentru binele spiritual si nu numai al celor de langa mine, din poporul meu. Ma va aproviziona, imi va da ce imi este necesar traiului. Nu spune ca ii va teleporta pe cei ce Il aleg ca Domn si Mantuitor in statiunile VIP-urilor. Spune insa ca alesii Lui vor gasi hrana pe unde vor trece pentru ca El se va ingriji ca ei sa o aibe. Aleg sa Il urmez pe El si El este Cel care se ingrijeste de mine, de hrana mea. Ce voi manca si ce voi bea, e treaba Lui. El se ingrijeste de aceste lucruri. Va scoate in calea mea izvoarele de apa si imi va netezi cararile pe care am de umblat.
Promite protectie celor ce au asteptat vremea indurarii si ziua mantuirii. Imi amintesc de iesirea din Egipt si de faptul ca Domnul era cu poporul in mod fizic intr-un nor si stalp de foc protejandu-i de soarele si noaptea desertului, unde e foarte cald ziua si foarte frig noaptea. Ma va calauzi protejandu-ma! Ma va ajuta sa nu intru in miraj din cauza caldurii, oboselii de pe drum. Desertul provoaca miraje celor in nevoie, celor ce nu mai au apa si mancare iar Domnul imi va da ce imi este necesar pentru a traversa deserturile vietii fara miraje care sa ma faca sa imi pierd viata.
Il gasesc aici pe Dumnezeu revelat ca un lider plin de compasiune care idoreste sa imi devina tutore, parinte, care are grija de cele mai mici si intime dorinte ale mele, ale copilului Sau. Vrea sa ma infieze, sa ii devin copil. Vrea sa imi poarte de grija asigurandu-mi mancarea si apa, promitandu-mi ca nu imi va fi foame si sete, ca nu voi suferi de arsita caldurii si de soarele desertului, frigul noptii. Ma va ghida si conduce.
Nu traiesc in zona desertica insa am trecut prin mai multe zone cu desert. Am prins chiar si o zi "nisipoasa" cand vantul ajuta nisipul sa iti patrunda in cei mai mici pori ai pielii sau sa faca dintii sa strepezeasca in gura. Dar, desi zona mea de vietuire e una de colina, cu patru anotimpuri, desertul poate fi in floare din punct de vedere spiritual amplificandu-se in emotional, psihic si fizic.
Pot vedea ce promite Domnul si totusi sa nu aleg sa Il urmez.
Pot crede ca El poate sa fac totul insa ... nu si pentru mine.
Pot trai in desert plangandu-mi de mila, autodistrugandu-ma si alegand sa nu Il urmez.
Ma pot topi de caldura desertului, pot ingheta in frigul noptii desertice, pot sa ma usuc de foame si sete si sa nu cred ca El poate sa imi poarte de grija, poate sa ma calauzeasca, poate sa imi asigure necesarul traiului.
Am ales sa cred ca El va preface muntii in drumuri line pentru pasii mei, ca va scoate apa din desert si imi va aduce hrana ca lui Ilie, ma va proteja ca pe Daniel in groapa cu lei si ma va pazi la plecare si la venire, cand stau sau umblu, ma va inconjura cu dragostea Sa la stanga, dreapta, in fata, in spate, sus si jos.
Am decis sa Il las sa imi fie Tata.
Have you ever heard the sound of rain? - Emuna
duminică, 17 noiembrie 2013
Cuvantul rosteste!
Azi e zi de odihna. Si ca sa am o zi de odihna, Domnul a poruncit asta. El vrea ca eu sa am o zi in care sa opresc motoarele, sa multumesc pentru ce mi-a dat, sa meditez la cine este El, la ce este El, la ce a facut, la ce mi-a dat, la cat de mult ma iubeste, la cat de mult ma vrea sa fiu a Lui.
La biserica am inceput studiu cartii Geneza si mi-am lasat putin imaginatia sa zboare in timp ce citeam primul capitol al cartii. Din Ioan stiu ca Cel ce a creat totul este Cuvantul, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Cuvantul rosteste si apare cerul si pamantul.
Cuvantul nu era singur acolo, Trinitatea era acolo si vad ca Duhul Domnului plutea peste intinderea de ape.
Cuvantul rosteste si apare lumina. Dar mai stiu ca Cuvantul este Lumina. Cel ce este Lumina porunceste sa apara lumina si ea apare.
Cuvantul este Viata. El porunceste si apare viata. Si vad viata in plante, animale, pasari, pesti si oameni.
A desfasurat cerurile ca si cum ai desfasura un sul cu material. Apoi a luat stelele si Le-a asezat pe cer, a pus soarele si luna, constelatiile in ordinea lor.
A masurat cu palma Lui apa marilor si oceanelor si a format muntii, a asezat dealurile cu o cumpana.
Nu face nimic fara sa verifice daca e foarte bun, e ok, e corect, functional. Si totul era bun, era perfect, era functional, intrebuintabil.
Apoi Cuvantul face ceva ... ciudat. Se apleaca si modeleaza tarana, o strange intr-o gramada marisoara, isi aduce apa langa El si amesteca apa cu tarana. Banuiesc ca ingerii stateau buluc acolo sa vada ce se intampla. Da forma acestei gramezi de lut. E o forma urata, un gri murdar insa Cuvantul face ceva si mai ciudat. Sufla duh de viata, duh din Duhul Sau in niste orificii ale formei asteai urate. Si ceva spectaculos se intampla. Culoarea de gri murdar se decoloreaza, devine rozie si ceva incepe sa circule in ea ... ceva rosu insa are niste canale prin care acea apa rosie curge.
Si ... forma se misca!
Clipeste si deschide ochii!
Se ridica si incepe sa faca pasi ....
Mai mult de atat, deschide gura si vorbeste cu Creatorul Sau ...
Faptura asta e parte barbateasa si femeiasca ... si e numita OM.
Iar Creatorul ii binecuvanta!
Si omul vede animalele, insa vede mai mult decat un animal, vede esenta acestei creaturi si le da nume iar numele date acolo, in Eden, de Adam ramane acelasi pana acum.
Cuvantul verifica din nou creatia, vede ca totul e foarte bine. E multumit! Decreteaza urmatoarea zi, zi de odihna! Porunca asta o da si omului.
In ziua asta las problemele deoparte, las grijile, ingrijorarile si ma reconectez la Domnul, la Creatorul meu, la Cel ce este Cuvantul, Cel ce are putere sa faca totul in cer si pe pamant.
Cum sa nu fiu fascinata de El?
Cum sa nu Il iubesc cand in stanga, dreapta, inainte, inapoi, sus si jos sunt inconjurata de dragostea Lui, de El?
La biserica am inceput studiu cartii Geneza si mi-am lasat putin imaginatia sa zboare in timp ce citeam primul capitol al cartii. Din Ioan stiu ca Cel ce a creat totul este Cuvantul, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Cuvantul rosteste si apare cerul si pamantul.
Cuvantul nu era singur acolo, Trinitatea era acolo si vad ca Duhul Domnului plutea peste intinderea de ape.
Cuvantul rosteste si apare lumina. Dar mai stiu ca Cuvantul este Lumina. Cel ce este Lumina porunceste sa apara lumina si ea apare.
Cuvantul este Viata. El porunceste si apare viata. Si vad viata in plante, animale, pasari, pesti si oameni.
A desfasurat cerurile ca si cum ai desfasura un sul cu material. Apoi a luat stelele si Le-a asezat pe cer, a pus soarele si luna, constelatiile in ordinea lor.
A masurat cu palma Lui apa marilor si oceanelor si a format muntii, a asezat dealurile cu o cumpana.
Nu face nimic fara sa verifice daca e foarte bun, e ok, e corect, functional. Si totul era bun, era perfect, era functional, intrebuintabil.
Apoi Cuvantul face ceva ... ciudat. Se apleaca si modeleaza tarana, o strange intr-o gramada marisoara, isi aduce apa langa El si amesteca apa cu tarana. Banuiesc ca ingerii stateau buluc acolo sa vada ce se intampla. Da forma acestei gramezi de lut. E o forma urata, un gri murdar insa Cuvantul face ceva si mai ciudat. Sufla duh de viata, duh din Duhul Sau in niste orificii ale formei asteai urate. Si ceva spectaculos se intampla. Culoarea de gri murdar se decoloreaza, devine rozie si ceva incepe sa circule in ea ... ceva rosu insa are niste canale prin care acea apa rosie curge.
Si ... forma se misca!
Clipeste si deschide ochii!
Se ridica si incepe sa faca pasi ....
Mai mult de atat, deschide gura si vorbeste cu Creatorul Sau ...
Faptura asta e parte barbateasa si femeiasca ... si e numita OM.
Iar Creatorul ii binecuvanta!
Si omul vede animalele, insa vede mai mult decat un animal, vede esenta acestei creaturi si le da nume iar numele date acolo, in Eden, de Adam ramane acelasi pana acum.
Cuvantul verifica din nou creatia, vede ca totul e foarte bine. E multumit! Decreteaza urmatoarea zi, zi de odihna! Porunca asta o da si omului.
In ziua asta las problemele deoparte, las grijile, ingrijorarile si ma reconectez la Domnul, la Creatorul meu, la Cel ce este Cuvantul, Cel ce are putere sa faca totul in cer si pe pamant.
Cum sa nu fiu fascinata de El?
Cum sa nu Il iubesc cand in stanga, dreapta, inainte, inapoi, sus si jos sunt inconjurata de dragostea Lui, de El?
sâmbătă, 16 noiembrie 2013
jonglez intre sacru si profan?
Am aflat că exista o vreme a îndurării însă ... astăzi am descoperit altceva. Vine vremea îndurării şi ziua mântuirii dar până vine vremea, Domnul are un plan cu mine. El lucrează în mine, mă prelucrează, sculptează. Va face toate astea mergând pe principiul Lui, îmi dă mie binecuvântări pe care să le dau mai departe altora, ţării şi poporului în care m-a aşezat.
Domnul are în vedere poporul Lui, are un plan cu el, Îi pregăteşte un Mântuitor, un Răscumpărător, o Lumina dar vrea ca poporul să ducă Lumina până la marginile pământului, să spună despre ea, despre mântuirea ce o aduce El pentru ei însă şi celor de lângă ei, indiferent de culoare, limbă, etnie, cultură şi civilizaţie.
"8 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «La vremea îndurării Îţi voi răspunde şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor, pentru a reface ţara şi a împărţi moştenirile pustiite,
9 pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’, iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’" Isaia 49:8-9
Ideea asta insă vine în contradicţie cu filosofia vremii noastre când credinţa trebuie să îţi fie personală, privată ... cumva secretă. Mai mult de atât, am fost învăţăţi că trebuie să trăim în două lumi, sacru şi profan iar cele două sunt total separate, nu poţi să le combini, nu trebuie sub nici o formă să le amesteci ... ar fi un semn de slăbiciune dacă ai face asta.
Din Geneza văd scopul Lui Dumnezeu cu omul.
"26. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant."
27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
28. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant."
29. Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.
30. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea."
Omul, creat după chipul Lui Dumnezeu trebuie să domnească, stăpânească, să crească şi apoi să se înmulţească, să umple pământul cu oameni asemenea Lui Dumnezeu. Dar vine păcatul şi planul pare că se naruie. Prin Isaia, Domnul reaminteşte poporului intenţia Sa de a umple pamântul cu oameni asemenea Lui, cu oameni care sa Îl cunoască şi accepte ca Dumnezeu, Creator, Domn şi Stăpânitor. A ales poporul evreu ca să fie o lumină pentru neamuri, adica să spună tuturor popoarelor despre Dumnezeul lor. Lumina Lumii este Isus Christos - Yeshua HaMaschiach în evreieşte, este Răscumpărătorul Lui Israel şi al întregii lumi. Poporul Israel este ales să creadă asta, să aleagă să urmeze Lumina, să lase Lumina să trăiască în ei, să fie lumini acolo unde sunt, să ducă vestea mântuirii acolo unde sunt.
Poporul eşuează însă Domnul extinde misiunea pentru toţi cei ce cred în El idiferent de limbă, naţie, culoare, rasă, continent. Isus înainte de a se înălţa rosteşte marea trimitere.
"18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. 19. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. 20. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." Amin." Matei 28:18-20
Domnul are în vedere poporul Lui, are un plan cu el, Îi pregăteşte un Mântuitor, un Răscumpărător, o Lumina dar vrea ca poporul să ducă Lumina până la marginile pământului, să spună despre ea, despre mântuirea ce o aduce El pentru ei însă şi celor de lângă ei, indiferent de culoare, limbă, etnie, cultură şi civilizaţie.
"8 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «La vremea îndurării Îţi voi răspunde şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor, pentru a reface ţara şi a împărţi moştenirile pustiite,
9 pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’, iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’" Isaia 49:8-9
Ideea asta insă vine în contradicţie cu filosofia vremii noastre când credinţa trebuie să îţi fie personală, privată ... cumva secretă. Mai mult de atât, am fost învăţăţi că trebuie să trăim în două lumi, sacru şi profan iar cele două sunt total separate, nu poţi să le combini, nu trebuie sub nici o formă să le amesteci ... ar fi un semn de slăbiciune dacă ai face asta.
Din Geneza văd scopul Lui Dumnezeu cu omul.
"26. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant."
27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
28. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant."
29. Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.
30. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea."
Omul, creat după chipul Lui Dumnezeu trebuie să domnească, stăpânească, să crească şi apoi să se înmulţească, să umple pământul cu oameni asemenea Lui Dumnezeu. Dar vine păcatul şi planul pare că se naruie. Prin Isaia, Domnul reaminteşte poporului intenţia Sa de a umple pamântul cu oameni asemenea Lui, cu oameni care sa Îl cunoască şi accepte ca Dumnezeu, Creator, Domn şi Stăpânitor. A ales poporul evreu ca să fie o lumină pentru neamuri, adica să spună tuturor popoarelor despre Dumnezeul lor. Lumina Lumii este Isus Christos - Yeshua HaMaschiach în evreieşte, este Răscumpărătorul Lui Israel şi al întregii lumi. Poporul Israel este ales să creadă asta, să aleagă să urmeze Lumina, să lase Lumina să trăiască în ei, să fie lumini acolo unde sunt, să ducă vestea mântuirii acolo unde sunt.
Poporul eşuează însă Domnul extinde misiunea pentru toţi cei ce cred în El idiferent de limbă, naţie, culoare, rasă, continent. Isus înainte de a se înălţa rosteşte marea trimitere.
"18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. 19. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. 20. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." Amin." Matei 28:18-20
Aceeaşi misiune o vad de la primul capitol din Geneza apoi la Isaia şi rostită de însuşi Dumnezeu Întrupat. Cred că vremea îndurării vine însă menirea mea este să Îl las pe Domnul sa ma transforme. Eu trebuie să Îl accept ca Domn ţi Mântuitor, să Il las să fie Lumină în mine. E un proces dureros uneori, e greu însă Domnul asta vrea de la mine. Nu pot fi lumină dacă Lumina nu traieşte în mine. Nu pot lumina dacă Isus Christos nu locuieşte în mine, nu mă transformă, nu mă schimbă ...
Pot susţine sus şi tare că luminez, că fac şi dreg însă mă pot amăgi în stil măreţ. Lumina se vede oricât aş încerca să o ascund.
Ce se vede în viaţa mea?
Lumina trăieşte în mine?
Spun despre Lumină sau încerc să mă strecor prin viaţă trăind, jonglând între sacru şi profan?
Îmi împlinesc menirea aşteptând vremea îndurării?
vineri, 15 noiembrie 2013
joi, 14 noiembrie 2013
la vremea indurarii
Am luat provocare credintei in serios. Am descoperit insa ceva important: "La vremea îndurării Îţi voi răspunde şi în ziua mântuirii Te voi ajuta". Exista o vreme a indurarii si o zi a mantuirii.
Exista o vreme a indurarii, vreme care nu stiu cand va veni insa Tata stie.
Exista o vreme a indurarii insa daca eu nu cer, nu strig, nu vreau raspunsuri ... ce vreme astept?
Exista o zi a mantuirii, a iesirii din robie, a eliberarii, a salvarii. Insa daca eu nu va vad roaba, sclava, in imposibilitatea de a iesi dintr-o situatie, stare ... ce astept?
Domnul aude ruga mea, plansul meu, cererea mea insa raspunde la "vremea indurarii". Mai mult de atat, El are un plan si raspunde conform lui. Pavel, in 2 Corinteni 6:2 explica profetia data cu peste 700 de ani inainte de Isaia si spune: "Căci El spune: „La vremea îndurării te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat.“Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!"
In Noul Testament (Brit Chadashah) gasesc de multe ori expresia: la implinirea vremii, cand s-a implinit vremea, cand i-a sosit timpul, cand a sosit ziua. Totul se intampla conform unui plan dinainte stabilit. Nimic nu e la intamplare. Ziua necazului, a plansului, a disperarii, depresiei este stiuta de Tata. Insa si vremea indurarii o stie tot El.
La vremea stabilita, s-a implinit profetia si Isus Christos (Yeshua HaMaschiach) s-a nascut, a trait predicand vestea buna, a facut minuni, S-a lasat batut, scuipat, dispretuit, a dus crucea pe Calvar, a murit. Insa a inviat invingand moartea si puterea mortii, aducand speranta, iertare, mantuire si viata vesnica. Prin El am mantuirea.
Lista mea cu cerinte mari si mici e mare. Uneori ma apuca disperarea pentru ca cerul pare inchis, uneori imi zic ca nici macar El nu mai poate face nimic, apoi imi revin si iar ii spun Tatii despre problemele mea. Vine o vreme cand El raspunde. Dar pana atunci trebuie sa cer, sa bat, sa intreb, sa insist, sa vreau, sa constientizez.
M-as putea scuza rapid ca acest text este pentru Isaia si conationalii vremii lui, ca eu traiesc la vreo 2800 de ani mai tarziu, ca traiesc vremi de har, ca .... Dar Cuvantul Domnului este neschimbat, are aceeasi valabilitate, are aceeasi putere si ce a spus Isaia atunci, e valabil si pentru mine azi.
Invat de aici ca Domnul nu e duhul din lampa lui Aladin care imi implineste mie toate dorintele, nu e pestisorul de aur care face trei vraji si dorintele mele devin realitate. Domnul nu e slujitorul meu. Pamantul nu se invarte in jurul meu. Eu nu sunt buricul pamantului. Eu sunt a Lui! La vremea indurarii ma va asculta si-mi va raspunde, ma va izbavi, ma va elibera, salva, scapa. Pana cand vine vremea indurarii eu strig, bat, cer, intreb, imi intaresc credinta, increderea, ascult, imi curat urechile ca sa fiu sigura ca aud ceea ce trebuie, Il caut, Il strig!
Astept vremea indurarii insa nu stau cu mainile in san asteptand sa imi ploua cu binecuvantari!
Exista o vreme a indurarii, vreme care nu stiu cand va veni insa Tata stie.
Exista o vreme a indurarii insa daca eu nu cer, nu strig, nu vreau raspunsuri ... ce vreme astept?
Exista o zi a mantuirii, a iesirii din robie, a eliberarii, a salvarii. Insa daca eu nu va vad roaba, sclava, in imposibilitatea de a iesi dintr-o situatie, stare ... ce astept?
Domnul aude ruga mea, plansul meu, cererea mea insa raspunde la "vremea indurarii". Mai mult de atat, El are un plan si raspunde conform lui. Pavel, in 2 Corinteni 6:2 explica profetia data cu peste 700 de ani inainte de Isaia si spune: "Căci El spune: „La vremea îndurării te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat.“Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!"
In Noul Testament (Brit Chadashah) gasesc de multe ori expresia: la implinirea vremii, cand s-a implinit vremea, cand i-a sosit timpul, cand a sosit ziua. Totul se intampla conform unui plan dinainte stabilit. Nimic nu e la intamplare. Ziua necazului, a plansului, a disperarii, depresiei este stiuta de Tata. Insa si vremea indurarii o stie tot El.
La vremea stabilita, s-a implinit profetia si Isus Christos (Yeshua HaMaschiach) s-a nascut, a trait predicand vestea buna, a facut minuni, S-a lasat batut, scuipat, dispretuit, a dus crucea pe Calvar, a murit. Insa a inviat invingand moartea si puterea mortii, aducand speranta, iertare, mantuire si viata vesnica. Prin El am mantuirea.
Lista mea cu cerinte mari si mici e mare. Uneori ma apuca disperarea pentru ca cerul pare inchis, uneori imi zic ca nici macar El nu mai poate face nimic, apoi imi revin si iar ii spun Tatii despre problemele mea. Vine o vreme cand El raspunde. Dar pana atunci trebuie sa cer, sa bat, sa intreb, sa insist, sa vreau, sa constientizez.
M-as putea scuza rapid ca acest text este pentru Isaia si conationalii vremii lui, ca eu traiesc la vreo 2800 de ani mai tarziu, ca traiesc vremi de har, ca .... Dar Cuvantul Domnului este neschimbat, are aceeasi valabilitate, are aceeasi putere si ce a spus Isaia atunci, e valabil si pentru mine azi.
Invat de aici ca Domnul nu e duhul din lampa lui Aladin care imi implineste mie toate dorintele, nu e pestisorul de aur care face trei vraji si dorintele mele devin realitate. Domnul nu e slujitorul meu. Pamantul nu se invarte in jurul meu. Eu nu sunt buricul pamantului. Eu sunt a Lui! La vremea indurarii ma va asculta si-mi va raspunde, ma va izbavi, ma va elibera, salva, scapa. Pana cand vine vremea indurarii eu strig, bat, cer, intreb, imi intaresc credinta, increderea, ascult, imi curat urechile ca sa fiu sigura ca aud ceea ce trebuie, Il caut, Il strig!
Astept vremea indurarii insa nu stau cu mainile in san asteptand sa imi ploua cu binecuvantari!
miercuri, 13 noiembrie 2013
marți, 12 noiembrie 2013
El imi ofera libertatea de a nu asculta
Evreii vremii lui Isaia erau confruntati de profet cu o problema: necredinta. Imi e foarte usor sa citesc, studiez si sa judec. Mama mia si inca ce viteza am la a judeca, imi gasesc tot felul de arme, de supozitii, despic firul in patru si apoi iar in patru si tot asa pana mi-i totul clar ca ei au gresit. Incet, incet, Isaia le aduce in fata dovezi din propria istorie despre Dumnezeu, ii indeamna sa se uite la ei si sa vada cum i-a creat Dumnezeu, sa vada minunile facute de El.
De fapt, Dumnezeu, prin Isaia, declanseaza un proces de trezire si constientizare a poporului. Prima data poporul este chemat sa asculte, nu doar sa auda. Ascultarea aduce cu ea analiza, verificare, cercetare a ceea ce auzi, apoi vrei sa vezi daca e adevarat sau nu ceea ce ti s-a spus, citit, ceea ce ai auzit. Iti iei sulurile sau Biblia si verifici autenticitatea informatiilor primite. Descoperi ca e adevarat si trebuie sa decizi daca vei crede sau nu, daca iti vei pune increderea in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sau nu. Poti asculta, poti sa iti pui increderea in El insa poti sa nu crezi ca Domnul va face minuni in viata ta, ca poate schimba imposibilul in posibil. Poate cu ceilalti va face minuni, in ceilalti da insa in tine ... nu. Suna foarte ciudat insa ... pentru mine e o realitate. In lucrurile marunte e posibil insa in imposibil ...
Initial m-am gandit ca o termin studiul cartii Isaia in maxim o luna sau doua, insa in februarie o sa fie 2 ani de cand sunt in Isaia si ... n-am nici o intentie sa ma grabesc. Nu vreau sa merg mai departe pana nu imi invat lectia practica, pana nu vad schimbarea adusa de ascultare, incredere si credinta.
Domnul vede ce e in inima lor si provocarea Lui merge mai departe. Le vesteste ce se va intampla pe termen scurt si lung. Ii spune lui Isaia sa scrie, sa lase scris celor ce vor veni dupa ei ca Domnul a vestit lucrurile ce se vor intampla, ca nimic nu se intampla fara ca El sa stie. Le vesteste robia, intoarcerea din robie insa le descopera mai mult despre Rascumparatorul lor, despre Sfantul Lui Israel, despre Cel Asteptat, Cel profetit, despre Mesia.
"7 Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul lui Israel şi Sfântul său, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul conducătorilor: «Regii vor vedea şi se vor ridica, iar prinţii se vor pleca, din pricina Domnului, Care este credincios, a Sfântului lui Israel, Care Te-a ales.»“" Isaia 49:7
De fapt, Dumnezeu, prin Isaia, declanseaza un proces de trezire si constientizare a poporului. Prima data poporul este chemat sa asculte, nu doar sa auda. Ascultarea aduce cu ea analiza, verificare, cercetare a ceea ce auzi, apoi vrei sa vezi daca e adevarat sau nu ceea ce ti s-a spus, citit, ceea ce ai auzit. Iti iei sulurile sau Biblia si verifici autenticitatea informatiilor primite. Descoperi ca e adevarat si trebuie sa decizi daca vei crede sau nu, daca iti vei pune increderea in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sau nu. Poti asculta, poti sa iti pui increderea in El insa poti sa nu crezi ca Domnul va face minuni in viata ta, ca poate schimba imposibilul in posibil. Poate cu ceilalti va face minuni, in ceilalti da insa in tine ... nu. Suna foarte ciudat insa ... pentru mine e o realitate. In lucrurile marunte e posibil insa in imposibil ...
Initial m-am gandit ca o termin studiul cartii Isaia in maxim o luna sau doua, insa in februarie o sa fie 2 ani de cand sunt in Isaia si ... n-am nici o intentie sa ma grabesc. Nu vreau sa merg mai departe pana nu imi invat lectia practica, pana nu vad schimbarea adusa de ascultare, incredere si credinta.
Domnul vede ce e in inima lor si provocarea Lui merge mai departe. Le vesteste ce se va intampla pe termen scurt si lung. Ii spune lui Isaia sa scrie, sa lase scris celor ce vor veni dupa ei ca Domnul a vestit lucrurile ce se vor intampla, ca nimic nu se intampla fara ca El sa stie. Le vesteste robia, intoarcerea din robie insa le descopera mai mult despre Rascumparatorul lor, despre Sfantul Lui Israel, despre Cel Asteptat, Cel profetit, despre Mesia.
"7 Aşa vorbeşte DOMNUL, Răscumpărătorul lui Israel şi Sfântul său, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul conducătorilor: «Regii vor vedea şi se vor ridica, iar prinţii se vor pleca, din pricina Domnului, Care este credincios, a Sfântului lui Israel, Care Te-a ales.»“" Isaia 49:7
Traiesc in anul 2013 dupa Christos. Am citit marturii despre regi si imparati care L-au acceptat pe Isus Christos (Yeshua HaMashiach) ca Domn si Mantuitor, ca Rascumparator al vietii lor. Traiesc in mijlocul unui popor care, in majoritate, isi spune ca este crestin, ca e urmas al Lui Christos. Profetia despre Mesia s-a implinit. Cartea Isaia e dovedita ca adevarata din punct de vedere istoric.
Ce era asa de greu de acceptat de a trebuit sa vina robia babiloniana? Pai trebuiau sa Il accepte pe Dumnezeu ca Domn si Stapan, Mantuitor si Rascumparator. Trebuiau sa respecte si sa asculte de Legea Domnului, de ceea ce spuneau profetii. Trebuiau sa se pocaiasca, sa se intoarca de la pacatele lor, de la neascultarea lor si sa asculte de Domnul. Sa accepte Adevarul Lui ca fiind adevar absolut. Sa vada totul din perspectiva Domnului. Sa Il vada pe El ca datatorul vietii, pe Cel ce tine in mana Lui viata oamenilor, pe Cel ce decide istoria, Cel ce misca si muta hotare si popoare, inimi si minti.
Acelasi lucru e si acum. Provocarea e la fel de actuala. Chemarea e valabila si in 2013. Daca cred ca eu am dreptul de viata si de moarte asupra mea atunci eutanasierea e o modalitate de a muri "fericita", avortul e o cale spre "libertare". Daca Cuvantul Lui Dumnezeu nu e decat unul dintre adevaruri si accept altceva decat ceea ce spune El, atunci "am libertatea" de a alege orice altceva si de a-mi trai viata neascultand de ceea ce spune El. El imi ofera libertatea de a nu asculta. Nu imi impune sa ascult insa la judecata voi veni ca vreau sau nu, consecintele neascultarii le voi purta ca imi place sa o cred sau nu.
Anul acesta am trei cuvinte care lucreaza la schimbarea mea: ascultare, incredere, credinta. In ultimele saptamani ma vad atat de mult in pielea evreilor vremii lui Isaia incat ma inspaimant de lipsa mea de credinta. Dar trec de la concept la fapt si lucrez la credinta mea. Nimic nu creste in mine fara munca. Am descoperit ca nu ascultam ci doar auzeam, ca increderea nu imi era totala iar credinta imi e la nivel jalnic si am decis ca e nevoie de schimbare.
Am decis sa ascult cu punct si virgula, sa cred ca orice cuvant de pe paginile Bibliei imi este adresat mie personal, sa ma incred in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, in Rascumparatorul lui Israel, sa las Duhul Domnului sa imi vorbeasca, sa ma mustre, sa ma indemne si am decis sa cred ca Domnul face minuni, schimba vremuri si imprejurari, imi da daca cer, deschide zagazurile cerurilor daca eu bat.
Jerusalemoftheday
duminică, 10 noiembrie 2013
esti Singurul Dumnezeu Adevarat!
Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov fii binecuvantat pentru ca esti Singurul Dumnezeu Adevarat! Fii binecuvantat pentru ca esti Dumnezeul parintilor mei si al meu personal. Fii binecuvantat pentru ca vrei sa ai o relatie cu mine, ma asculti, imi raspunzi prin minuni, ma vezi, auzi, simti, cunosti ...
Fii binecuvantat aici jos pe pamant ca si sus in ceruri pentru bunatatea, dragostea si sfintenia Ta. Impreuna cu toata creatia vreau sa Te laud pentru frumusetea revarsata in paleta larga de culori cu care ai pictat natura in aceste zile de toamna tarzie. Te laud pentru bogatia fructelor si legumelor stranse de pe camp ... toate astea Tu Le-ai facut sa creasca, rodeasca si sa se inmulteasca.
Te laud pentru Viata care face viata din mine sa creasca, sa rodeasca!
Te laud pentru ca esti Lumina care lumineaza viata mea!
Te laud pentru ca esti Comoara din mine, vasul de lut!
Tata, multumesc pentru statul de fiica a Ta, pentru identitatea ce o am in Tine, pentru faptul ca nu am nevoie de intermediari ca sa ajung la Tine.
Multumesc pentru Isus Christos ( Yeshua HaMaschiach - in evreieste), Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul omenirii, Rascumparatorul, Cel venit de Sus care a ales sa moara pentru mine, pentru pacatele mele ca eu sa am viata, sa am viata vesnica! Multumesc ca nu a ramas mort ci a inviat, s-a inaltat si acum pregateste un loc, o casa unde sa traiesc in viata de dupa viata asta. Multumesc ca vesnicia incepe de aici.
Multumesc pentru Duhul Sfant (Ruach HaKodesh) care ma ajuta sa Te vad, simt, aud, percep. Multumesc ca uneori foloseste picamarul ca sa desteleneasca ideile mele intepenite, ma urneste din locul in care cu multa incapatanare ma asezasem si ma provoaca sa cresc in credinta, in increderea in Tine, in dragoste, in cunoastere, incredintare.
Multumesc pentru rugaciunile ascultate, pentru minunile ce le faci pentru mine si in mine. Multumesc ca ma asculti, ma vindeci de bolile mele, de ranile facute de mine sau de altii, acoperi cu uitare evenimentele dureroase ale vietii si imi dai bucurie si pace .... pacea deplina venita de la Tine.
Multumesc ca pui in mine doruri, framantari si apoi ma ajuti sa gasesc alin, raspunsuri, impliniri.
Te laud pentru minunea familie, pentru modul in care ne asezi, ne ajuti sa ne iubim in ciuda "stolurilor de pasarele" ce ne zboara prin cap, ne pui unii langa altii ca sa reflectam dragostea Ta. Multumesc pentru bunicii si parintii care asa cum au stiut si putut, si-au trait viata de credinta si au fost un model pentru noi.
Multumesc pentru Cuvantul Tau scris - Biblia, pentru Cuvantul Intrupat, pentru frumusetea ce o gasesc in el, pentru ca e izvor de intelepciune ce ma aduce la Tine!
Multumesc pentru painea cea de toate zilele pe care mi-o dai!
Multumesc ca imi dai putere sa ma ridic din pat, sa merg la lucru, sa lucrez!
Multumesc pentru ca simturile sunt intregi, mintea functioneaza, celulele isi urmeaza cursul sub calauzirea Ta.
Multumesc ca nu am aparut la intamplare, nu e nimic din viata mea, din lumea asta sau din din istoria acestui univers la intamplare.
Multumesc ca sunt a Ta!
Multumesc ca esti Tatal meu!
Te iubesc!
Fii binecuvantat aici jos pe pamant ca si sus in ceruri pentru bunatatea, dragostea si sfintenia Ta. Impreuna cu toata creatia vreau sa Te laud pentru frumusetea revarsata in paleta larga de culori cu care ai pictat natura in aceste zile de toamna tarzie. Te laud pentru bogatia fructelor si legumelor stranse de pe camp ... toate astea Tu Le-ai facut sa creasca, rodeasca si sa se inmulteasca.
Te laud pentru Viata care face viata din mine sa creasca, sa rodeasca!
Te laud pentru ca esti Lumina care lumineaza viata mea!
Te laud pentru ca esti Comoara din mine, vasul de lut!
Tata, multumesc pentru statul de fiica a Ta, pentru identitatea ce o am in Tine, pentru faptul ca nu am nevoie de intermediari ca sa ajung la Tine.
Multumesc pentru Isus Christos ( Yeshua HaMaschiach - in evreieste), Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul omenirii, Rascumparatorul, Cel venit de Sus care a ales sa moara pentru mine, pentru pacatele mele ca eu sa am viata, sa am viata vesnica! Multumesc ca nu a ramas mort ci a inviat, s-a inaltat si acum pregateste un loc, o casa unde sa traiesc in viata de dupa viata asta. Multumesc ca vesnicia incepe de aici.
Multumesc pentru Duhul Sfant (Ruach HaKodesh) care ma ajuta sa Te vad, simt, aud, percep. Multumesc ca uneori foloseste picamarul ca sa desteleneasca ideile mele intepenite, ma urneste din locul in care cu multa incapatanare ma asezasem si ma provoaca sa cresc in credinta, in increderea in Tine, in dragoste, in cunoastere, incredintare.
Multumesc pentru rugaciunile ascultate, pentru minunile ce le faci pentru mine si in mine. Multumesc ca ma asculti, ma vindeci de bolile mele, de ranile facute de mine sau de altii, acoperi cu uitare evenimentele dureroase ale vietii si imi dai bucurie si pace .... pacea deplina venita de la Tine.
Multumesc ca pui in mine doruri, framantari si apoi ma ajuti sa gasesc alin, raspunsuri, impliniri.
Te laud pentru minunea familie, pentru modul in care ne asezi, ne ajuti sa ne iubim in ciuda "stolurilor de pasarele" ce ne zboara prin cap, ne pui unii langa altii ca sa reflectam dragostea Ta. Multumesc pentru bunicii si parintii care asa cum au stiut si putut, si-au trait viata de credinta si au fost un model pentru noi.
Multumesc pentru Cuvantul Tau scris - Biblia, pentru Cuvantul Intrupat, pentru frumusetea ce o gasesc in el, pentru ca e izvor de intelepciune ce ma aduce la Tine!
Multumesc pentru painea cea de toate zilele pe care mi-o dai!
Multumesc ca imi dai putere sa ma ridic din pat, sa merg la lucru, sa lucrez!
Multumesc pentru ca simturile sunt intregi, mintea functioneaza, celulele isi urmeaza cursul sub calauzirea Ta.
Multumesc ca nu am aparut la intamplare, nu e nimic din viata mea, din lumea asta sau din din istoria acestui univers la intamplare.
Multumesc ca sunt a Ta!
Multumesc ca esti Tatal meu!
Te iubesc!
sâmbătă, 9 noiembrie 2013
De ce sunt crestina? De ce cred ceea ce cred?
Ieri, 08.11.2013, scriam ca am o tema de casa. Am intrebat pe unii si pe altii... Unii m-au ironizat, unii m-au luat ca ce e cu intrebarile astea, unii au inceput sa se gandeasca mai bine la ele.
De ce sunt crestina? De ce cred ceea ce cred?
Sunt uimita si complesita de Dumnezeu! El e pretutindeni, de necuprins insa a decis sa vina sa locuiasca in inima mea cand eu am acceptat ca e El e Dumnezeu. Nu pot explica Trinitatea insa stiu ca exista o unitate desavarsita intre Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant si abia astept sa ajung ACASA ca sa si vad asta!
Am decis sa cred ceea ce cred dupa ce am testat si experimentat ca Biblia e adevarata, ca Dumnezeu e real. Citind si studiind, am aflat ca Isus Christos e singurul Mantuitor, e Cel profetit, e Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, Cel venit de Sus, Lumina Lumii, Viata, Cuvantul intrupat, Creatorul,Rascumparatorul, ca Biblia nu e o carte de istorie invechita ci e istoria poporului meu si a tuturor celor ce cred in Cel trimis de Sus.
Sunt fascinata de modul in care Il vad pe Dumnezeu lucrand in istorie insa si in viata mea. Dumnezeul in care ma incred vede, aude, vindeca, asculta, e un Dumnezeu personal, nu ma trateaza la gramada, turma, colectiv. E Cel care dinainte de creatie S-a gandit la mine si are un plan cu mine si pentru mine, a murit pentru pacatele mele ca eu crezand in El, chiar daca mor sa traiesc. Crezand in El am descoperit ca nimic nu e la intamplare.
As fi putut sa citesc, studiez, caut informatii pana n-as fi mai putut si totusi sa nu cred in Dumnezeu. Insa Duhul Sfant m-a ajutat sa inteleg, cred, accept ceea ce citesc. Credinta e unul dintre marile daruri pe care mi le-a facut Dumnezeu. Acum, ca si copil de Dumnezeu, multumesc Domnului pentru Duhul Sfant care ma invata, ma calauzeste cum sa Il caut si cunosc mai mult, cum sa Il las a ma modeleze tot mai mult in asemanarea cu Christos.
De ce aleg sa raman crestina? Pai as fi nebuna sa renunt la Dumnezeul in care mi-am pus increderea pentru viata de acum insa si pentru viata vesnica, care mi-a dat o identitate, un scop. E Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor mei si e si Dumnezeul meu. Sunt fiica Lui Dumnezeu! Sunt a Lui!
De ce sunt crestina? De ce cred ceea ce cred?
In primul rand L-am vazut pe Dumnezeul bunicilor si parintilor mei si m-a fascinat! Pentru ei credinta in Dumnezeul lor nu era un sertar / sector / domeniul separat si ascuns al vietii lor. Era parte integranta a vietii lor, ei au trait ceea ce au crezut. In termini “moderni” as putea spune ca si-au insusit conceptia crestina despre lume si viata. La ei am vazut ca a fi crestin nu inseamna ca mergi la biserica / adunare / comunitate si respecti un set de reguli, mai mult sau mai putin stricte ci traiesti ceea ce crezi, sa te increzi in Cel in care crezi. Adica sa nu minti, sa nu furi, sa nu inseli, sa dai celui sarac, sa imparti ceea ce ai, sa nu raspunzi cu aceeasi moneda, sa te rogi si sa crezi ca Dumnezeul in care te-ai increzut si caruia te rogi, iti raspunde, sa multumesti pentru raspunsul primit insa si pentru tot ceea ce ai si esti.
La scoala am intrat in contact cu filosofia, biologia si fizica si am pus la indoiala veridicitatea Bibliei. M-am intrebat daca credinta bunicilor si parintilor mei e adevarata, daca mai e valabila. Am vrut sa testez pe propria piele si sa vad daca Dumnezeu raspunde, e adevarat, e viu, daca ma iubeste, daca ii pasa si am descoperit ca e mai viu decat mi-am putut eu imagina, e mai real decat imi pot eu inchipui, nu e acolo undeva departe de mine ci e mai aproape de mine decat cred si ii pasa atat de mult de mine incat raspunde instant.
Am studiat Biblia insa am citit si materiale ajutatoare. La inceput am fost surprinsa sa descopar ca Biblia e dovedita istoric, stiintific, filosofic, e practica si are sfaturi de bun simt, despre sanatate, munca si viata de zi cu zi. Nu e domeniu in care sa nu fie aplicabila. Dorurile, intrebarile, framantarile si-au gasit raspuns in Biblie, in scrisoare de dragoste a Lui Dumnezeu catre si pentru omenire.
La scoala am intrat in contact cu filosofia, biologia si fizica si am pus la indoiala veridicitatea Bibliei. M-am intrebat daca credinta bunicilor si parintilor mei e adevarata, daca mai e valabila. Am vrut sa testez pe propria piele si sa vad daca Dumnezeu raspunde, e adevarat, e viu, daca ma iubeste, daca ii pasa si am descoperit ca e mai viu decat mi-am putut eu imagina, e mai real decat imi pot eu inchipui, nu e acolo undeva departe de mine ci e mai aproape de mine decat cred si ii pasa atat de mult de mine incat raspunde instant.
Am studiat Biblia insa am citit si materiale ajutatoare. La inceput am fost surprinsa sa descopar ca Biblia e dovedita istoric, stiintific, filosofic, e practica si are sfaturi de bun simt, despre sanatate, munca si viata de zi cu zi. Nu e domeniu in care sa nu fie aplicabila. Dorurile, intrebarile, framantarile si-au gasit raspuns in Biblie, in scrisoare de dragoste a Lui Dumnezeu catre si pentru omenire.
Sunt uimita si complesita de Dumnezeu! El e pretutindeni, de necuprins insa a decis sa vina sa locuiasca in inima mea cand eu am acceptat ca e El e Dumnezeu. Nu pot explica Trinitatea insa stiu ca exista o unitate desavarsita intre Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant si abia astept sa ajung ACASA ca sa si vad asta!
Am decis sa cred ceea ce cred dupa ce am testat si experimentat ca Biblia e adevarata, ca Dumnezeu e real. Citind si studiind, am aflat ca Isus Christos e singurul Mantuitor, e Cel profetit, e Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, Cel venit de Sus, Lumina Lumii, Viata, Cuvantul intrupat, Creatorul,Rascumparatorul, ca Biblia nu e o carte de istorie invechita ci e istoria poporului meu si a tuturor celor ce cred in Cel trimis de Sus.
Sunt fascinata de modul in care Il vad pe Dumnezeu lucrand in istorie insa si in viata mea. Dumnezeul in care ma incred vede, aude, vindeca, asculta, e un Dumnezeu personal, nu ma trateaza la gramada, turma, colectiv. E Cel care dinainte de creatie S-a gandit la mine si are un plan cu mine si pentru mine, a murit pentru pacatele mele ca eu crezand in El, chiar daca mor sa traiesc. Crezand in El am descoperit ca nimic nu e la intamplare.
As fi putut sa citesc, studiez, caut informatii pana n-as fi mai putut si totusi sa nu cred in Dumnezeu. Insa Duhul Sfant m-a ajutat sa inteleg, cred, accept ceea ce citesc. Credinta e unul dintre marile daruri pe care mi le-a facut Dumnezeu. Acum, ca si copil de Dumnezeu, multumesc Domnului pentru Duhul Sfant care ma invata, ma calauzeste cum sa Il caut si cunosc mai mult, cum sa Il las a ma modeleze tot mai mult in asemanarea cu Christos.
De ce aleg sa raman crestina? Pai as fi nebuna sa renunt la Dumnezeul in care mi-am pus increderea pentru viata de acum insa si pentru viata vesnica, care mi-a dat o identitate, un scop. E Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor mei si e si Dumnezeul meu. Sunt fiica Lui Dumnezeu! Sunt a Lui!
vineri, 8 noiembrie 2013
tema de casa
Impreuna cu colegii mei studiem "Intelegerea vremurilor" si am de facut o tema, de fapt un eseu cu tema "de ce sunt crestin?", "de ce cred ceea ce cred?", mi-am insusit conceptia despre lume si viata crestina sau mi-i viata impartita in sacru si profan? Cat din viata e sacru si cat profan? De ce e asa? M-am gandit insa sa va provoc si pe voi sa va ganditi, intrebati si de ce nu, sa scrieti de ce sunteti sau nu sunteti crestini.
Judaic Art - nothing like home
joi, 7 noiembrie 2013
Chemarea la ascultare e pentru toti!
Isaia este cunoscut ca si profetul mesianic, in cartea lui gasesc cele mai multe profetii despre Mesia. Studiind-o gasesc insa ca Mesia se reveleaza inca dinainte de nastere. Oare ce am citit pana acum? Oare ce predici am ascultat pana acum? Vestea ce o aduce Isaia este una care iti face mintea sa isi dea restart. Mesia va veni sa aduca inapoi pe Iacov si Israel sa se adune inapoi langa Domnul. Dar mai mult de atat, menirea data pentru Mesia este sa fie o Lumina pentru neamuri si sa duca mantuirea pana la capatul pamantului.
Mesia nu este un Salvator regional, provincial, national. Scopul Lui nu este unul neaparat politic, sa faca miscare de popor prin lume ca sa aduca oamenii inapoi in tara promisa. Da, si asta vrea, insa cel mai mult, vrea ca inima poporului, oamenilor sa se intoarca la El, sa Il recunoasca ca Domn si Mantuitor, ca Rascumparator, ca Sfantul Lui Israel.
"1 «Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare! Luaţi aminte, popoare de departe! DOMNUL M-a chemat înainte să mă nasc; pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale; M-a făcut o săgeată ascuţită şi M-a ascuns în tolba Lui.
3 Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’
4 Dar Eu am zis: ‘Am trudit degeaba, Mi-am irosit puterea pentru nimic şi fără nici un folos; totuşi cauza Mea este în grija Domnului, iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.’
5 Şi acum DOMNUL zice – El, Care M-a întocmit din pântece pentru a fi Robul Său şi pentru a-l aduce pe Iacov înapoi la El, ca astfel Israel să se adune la El, căci sunt onorat înaintea DOMNULUI şi Dumnezeul Meu a devenit tăria Mea –
6 El zice: ‘Este prea puţin pentru Tine să fii Robul Meu şi să ridici doar seminţiile lui Iacov, să aduci înapoi doar pe supravieţuitorii lui Israel. De aceea Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!’» " Isaia 49:1-6
Deja Israel era in robie, imprastiat prin lume. Poporul din Iuda fusese si el imprastiat si numai parte din el mai era inca in Ierusalim si prin imprejurimi. Insa robia venea si Isaia o tot anunta. Le vestea ce va veni, le lasa scris ceea ce spunea Domnul. Le lasa marturie ca ce se va intampla fusese vestit. Facea asta ca ei sa creada in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, in Sfantul lui Israel, in Rascumparatorul care va veni de Sus.
Vestea mantuirii este adusa de Isaia si toti locuitorii pamantului sunt chemati sa o auda si sa o asculte, sa ia aminte la ea. Mesia este Singurul Mantuitor al omenirii! Asta o spune Dumnezeu, nu eu. El este Singurul care aduce mantuirea atat pentru Israel cat si pentru neamuri. Decizia de a crede si accepta acest fapt apartine fiecaruia. Nu exista un Mesia pentru Israel si unul pentru neamuri. Nu exista doua cai de mantuire.
Mesia este Lumina lumii. Dar cum vine asta? O sa am o lumina deasupra capului? Intrebarea pare comica insa si eu m-am framantat cu ea. Am decis sa cred ca Biblia este Cuvantul Lui Dumnezeu, ca Isus Christos este Mesia, Sfantul lui Israel, Rascumparatorul, Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul omenirii, am decis sa cred ca fiecare cuvant de pe paginile Bibliei imi este adresat personal. Cand am decis asta, Mesia a venit sa locuiasca in mine impreuna cu Duhul Sfant si cu Tatal - asa cum a promis. Nu stiu cum s-a facut asta, nici nu pot sa o explic insa vad cum ma schimb ... Din cauza incapatanarii merge greu procesul de schimbare.
Am decis sa cred ca Cuvantul Lui Dumnezeu este hrana mea zilnica, daca nu citesc Biblia nu pot sa aflu despre El, daca nu studiez scrisoarea Lui de dragoste nu pot sa imi cunosc Rascumparatorul, Mantuitorul, Salvatorul, Mirele. Incet, incet, se face lumina si incep sa inteleg ce scrie in Biblie. Nu mai e un material SF ci e o scrisoare de dragoste. Am inteles ca Mesia este Lumina. Traind in mine Lumina, incepe sa fie lumina in mintea si inima mea. Suna ciudat, sf-istic insa asta e realitatea. Ca lucrurile sa se clarifice, ca eu sa ma schimb, Trinitatea are de lucru in mine. Ma schimb pentru ca citesc, studiez si am decis sa imi cunosc Dumnezeul in care mi-am pus increderea, Cel ce a venit ca sa ma aduca inapoi, ca sa ma rascumpere.
Chemarea la ascultare e pentru toti!
Mesia nu este un Salvator regional, provincial, national. Scopul Lui nu este unul neaparat politic, sa faca miscare de popor prin lume ca sa aduca oamenii inapoi in tara promisa. Da, si asta vrea, insa cel mai mult, vrea ca inima poporului, oamenilor sa se intoarca la El, sa Il recunoasca ca Domn si Mantuitor, ca Rascumparator, ca Sfantul Lui Israel.
"1 «Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare! Luaţi aminte, popoare de departe! DOMNUL M-a chemat înainte să mă nasc; pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale; M-a făcut o săgeată ascuţită şi M-a ascuns în tolba Lui.
3 Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’
4 Dar Eu am zis: ‘Am trudit degeaba, Mi-am irosit puterea pentru nimic şi fără nici un folos; totuşi cauza Mea este în grija Domnului, iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.’
5 Şi acum DOMNUL zice – El, Care M-a întocmit din pântece pentru a fi Robul Său şi pentru a-l aduce pe Iacov înapoi la El, ca astfel Israel să se adune la El, căci sunt onorat înaintea DOMNULUI şi Dumnezeul Meu a devenit tăria Mea –
6 El zice: ‘Este prea puţin pentru Tine să fii Robul Meu şi să ridici doar seminţiile lui Iacov, să aduci înapoi doar pe supravieţuitorii lui Israel. De aceea Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!’» " Isaia 49:1-6
Deja Israel era in robie, imprastiat prin lume. Poporul din Iuda fusese si el imprastiat si numai parte din el mai era inca in Ierusalim si prin imprejurimi. Insa robia venea si Isaia o tot anunta. Le vestea ce va veni, le lasa scris ceea ce spunea Domnul. Le lasa marturie ca ce se va intampla fusese vestit. Facea asta ca ei sa creada in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, in Sfantul lui Israel, in Rascumparatorul care va veni de Sus.
Vestea mantuirii este adusa de Isaia si toti locuitorii pamantului sunt chemati sa o auda si sa o asculte, sa ia aminte la ea. Mesia este Singurul Mantuitor al omenirii! Asta o spune Dumnezeu, nu eu. El este Singurul care aduce mantuirea atat pentru Israel cat si pentru neamuri. Decizia de a crede si accepta acest fapt apartine fiecaruia. Nu exista un Mesia pentru Israel si unul pentru neamuri. Nu exista doua cai de mantuire.
Mesia este Lumina lumii. Dar cum vine asta? O sa am o lumina deasupra capului? Intrebarea pare comica insa si eu m-am framantat cu ea. Am decis sa cred ca Biblia este Cuvantul Lui Dumnezeu, ca Isus Christos este Mesia, Sfantul lui Israel, Rascumparatorul, Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul omenirii, am decis sa cred ca fiecare cuvant de pe paginile Bibliei imi este adresat personal. Cand am decis asta, Mesia a venit sa locuiasca in mine impreuna cu Duhul Sfant si cu Tatal - asa cum a promis. Nu stiu cum s-a facut asta, nici nu pot sa o explic insa vad cum ma schimb ... Din cauza incapatanarii merge greu procesul de schimbare.
Am decis sa cred ca Cuvantul Lui Dumnezeu este hrana mea zilnica, daca nu citesc Biblia nu pot sa aflu despre El, daca nu studiez scrisoarea Lui de dragoste nu pot sa imi cunosc Rascumparatorul, Mantuitorul, Salvatorul, Mirele. Incet, incet, se face lumina si incep sa inteleg ce scrie in Biblie. Nu mai e un material SF ci e o scrisoare de dragoste. Am inteles ca Mesia este Lumina. Traind in mine Lumina, incepe sa fie lumina in mintea si inima mea. Suna ciudat, sf-istic insa asta e realitatea. Ca lucrurile sa se clarifice, ca eu sa ma schimb, Trinitatea are de lucru in mine. Ma schimb pentru ca citesc, studiez si am decis sa imi cunosc Dumnezeul in care mi-am pus increderea, Cel ce a venit ca sa ma aduca inapoi, ca sa ma rascumpere.
Chemarea la ascultare e pentru toti!
marți, 5 noiembrie 2013
profetiile despre El s-au implinit
Isaia Il descrie clar pe Mesia, Mantuitorul lui Israel si al tuturor celor ce vor decide sa creada in El.
In capitolul 49, Isaia Ii face o prezentare amanuntita Rascumparatorului lui Israel. El este Mesia si stiu ca profetiile s-au implinit in Isus Christos (in evreieste Yeshua HaMaschiach).
"1 «Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare! Luaţi aminte, popoare de departe! DOMNUL M-a chemat înainte să mă nasc; pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale; M-a făcut o săgeată ascuţită şi M-a ascuns în tolba Lui.
3 Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’ " Isaia 49:1-3
Chemat inainte sa se nasca.
"14 De aceea Însuşi Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi îi va pune numele Emanuel" Isaia 7:14
34 Maria l-a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. " Luca 1:30-35
25 Să ştii şi să înţelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani. Piaţa şi şanţul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare.
26 După perioada de şaizeci şi două de ori câte şapte ani, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic. Oştirea unui conducător care va veni va distruge cetatea şi Sfântul Lăcaş. Sfârşitul va fi ca printr-un potop, iar războiul va ţine până la sfârşit. Pustiirile sunt hotărâte.
27 El va încheia un legământ ferm cu mulţi pentru o perioadă de şapte ani, dar la jumătatea celor şapte ani va pune capăt jertfei şi darului de mâncare. Şi pe streaşinaTemplului va aşeza urâciunea pustiirii, până va fi revărsat asupra celui pustiit prăpădul hotărât.“" Daniel 9:24-27
29 Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!“
30 Isus a zis:
"1 După ce a spus aceste lucruri, Isus Şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a venit ceasul! Proslăveşte-Ţi Fiul, pentru ca şi Fiul să Te proslăvească pe Tine, 2 de vreme ce I-ai dat autoritate peste orice făptură, ca să le dea viaţă veşnică tuturor celor pe care I i-ai dat Tu.
22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“" Luca 3:21-22
"22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege! 24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea.
25 Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin! 26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba! Mai mult, trupul meu va locui în nădejde, 27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor11 şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii … mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“
29 Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui. 31 Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea. 32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt.
33 Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, 35 până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“ 36 Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos16 pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi! Faptele Apostolilor 1:22-36
"17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi conducătorii voştri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeţilor, şi anume că Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, 20 ca să vină din prezenţa Domnului vremuri de înviorare, şi El să-L trimită pe Cel pe Care L-a rânduit pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, fapt despre care Dumnezeu a vorbit încă din vechime prin gura sfinţilor Săi profeţi.
22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet va fi nimicit din popor.»
24 De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi până la toţi ceilalţi care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii voştri, când i-a spus lui Avraam: «Prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului!» 26 Când Dumnezeu L-a ridicat pe Robul Său, L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“" Faptele Apostolilor 3:17-26
"12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, 14 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: 15 „Ţinut al lui Zabulon şi ţinut al lui Neftali, Galileea neamurilor, înspre mare, dincolo de Iordan! 16 Poporul care locuia în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii a răsărit o lumină!“ 17 De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“" Matei 4:12-17
"29 „Acum, Stăpâne, eliberează-l pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău, 30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, 31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor 32 o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie, iar poporului Tău, Israel, drept glorie!“ " Luca 2:29-32
In capitolul 49, Isaia Ii face o prezentare amanuntita Rascumparatorului lui Israel. El este Mesia si stiu ca profetiile s-au implinit in Isus Christos (in evreieste Yeshua HaMaschiach).
"1 «Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare! Luaţi aminte, popoare de departe! DOMNUL M-a chemat înainte să mă nasc; pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale; M-a făcut o săgeată ascuţită şi M-a ascuns în tolba Lui.
3 Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’ " Isaia 49:1-3
Chemat inainte sa se nasca.
"14 De aceea Însuşi Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi îi va pune numele Emanuel" Isaia 7:14
"6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, iar autoritatea va sta pe umerii Săi! Va fi numit: «Sfetnic minunat3, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.»" Isaia 9:6
"2 „Dar tu, Betleeme Efrata, deşi eşti neînsemnat printre miile lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel Ce va fi Conducător în Israel, Cel a Cărui origine este din vechime, chiar din zilele veşniciei." Mica 5:2
Numele Ii va fi stiut inca de pe vremea cand este in pantecele mamei Sale.
"30 Îngerul i-a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David. 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit! 34 Maria l-a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. " Luca 1:30-35
Cuvintele rostite de gura Lui vor fi o "sabie ascutita"
"16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui. " Apocalipsa 1:16
"12 Îngerului bisericii din Pergam scrie-i: «Acestea sunt cuvintele Celui Ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:" Apocalipsa 2:12
"16 Pocăieşte-te, deci! Dacă nu, în curând voi veni la tine şi mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele!" Apocalipsa 2:16
"15 Din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“" Apocalipsa 19:15
"12 Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi poate judeca gândurile şi intenţiile inimii." Evrei 4:12
El este ascuns in umbra mainii Lui Dumnezeu.
"2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, 3 pentru că voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu." Coloseni 3:2-3
El este numit "Israel" (Printul Lui Dumnezeu)
"24 O perioadă de şaptezeci de ori câte şapte ani a fost hotărâtă pentru poporul tău şi pentru cetatea ta sfântă, pentru a se sfârşi nelegiuirea, pentru a se opri păcatele, pentru a fi ispăşită vina, pentru a fi adusă dreptatea veşnică, pentru a fi pecetluită viziunea şi profeţia şi pentru a unge pe Cel Preasfânt. 25 Să ştii şi să înţelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani. Piaţa şi şanţul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare.
26 După perioada de şaizeci şi două de ori câte şapte ani, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic. Oştirea unui conducător care va veni va distruge cetatea şi Sfântul Lăcaş. Sfârşitul va fi ca printr-un potop, iar războiul va ţine până la sfârşit. Pustiirile sunt hotărâte.
27 El va încheia un legământ ferm cu mulţi pentru o perioadă de şapte ani, dar la jumătatea celor şapte ani va pune capăt jertfei şi darului de mâncare. Şi pe streaşinaTemplului va aşeza urâciunea pustiirii, până va fi revărsat asupra celui pustiit prăpădul hotărât.“" Daniel 9:24-27
Dumnezeu va fi glorificat prin El
"27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28 Tată, proslăveşte-Ţi Numele!“ Atunci a venit din cer un glas care a zis: „L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din nou!“ 29 Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!“
30 Isus a zis:
– Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi! 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi. 32 Şi când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi.
33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns:
33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns:
– Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne în veac; cum de spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat?! Cine este Acest Fiu al Omului?
35 Isus le-a zis:
35 Isus le-a zis:
– Lumina mai este încă puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, pentru ca nu cumva să vă cuprindă întunericul! Cel ce umblă în întuneric nu ştie unde se duce. 36 Cât timp aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii! După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat şi S-a ascuns de ei." Ioan 12:27-36
3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos1, pe Care L-ai trimis Tu.
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, terminând lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Acum, proslăveşte-Mă Tu, Tată, în prezenţa Ta, cu slava pe care o aveam în prezenţa Ta înainte de a fi lumea!" Ioan 17:1-5
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, terminând lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Acum, proslăveşte-Mă Tu, Tată, în prezenţa Ta, cu slava pe care o aveam în prezenţa Ta înainte de a fi lumea!" Ioan 17:1-5
El va aduce inapoi pe Iacov la Dumnezeu.
"33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit! " Luca 1:33
El va fi onorat in ochii Domnului
"21 După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis 22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“" Luca 3:21-22
"5 În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultaţi!“
6 Când au auzit glasul, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.7 Isus a venit la ei, i-a atins şi le-a zis:
6 Când au auzit glasul, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.7 Isus a venit la ei, i-a atins şi le-a zis:
– Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!
8 Când şi-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. " Matei 17:5-8
8 Când şi-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. " Matei 17:5-8
25 Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin! 26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba! Mai mult, trupul meu va locui în nădejde, 27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor11 şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii … mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“
29 Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui. 31 Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea. 32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt.
33 Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice: „Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea, 35 până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!»“ 36 Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos16 pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi! Faptele Apostolilor 1:22-36
22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet va fi nimicit din popor.»
24 De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi până la toţi ceilalţi care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii voştri, când i-a spus lui Avraam: «Prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului!» 26 Când Dumnezeu L-a ridicat pe Robul Său, L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“" Faptele Apostolilor 3:17-26
El va fi o Lumina pentru neamuri
"1 Totuşi nu va mai fi întuneric peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de ruşine ţinutul lui Zabulon şi ţinutul lui Neftali, tot aşa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, înspre mare, dincolo de Iordan! 2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii1 a strălucit o lumină! " Isaia 9:1-2
Pot vedea cum profetiile despre Isus Christos S-au implinit, adeverindu-L ca Mantuitor, Mesia, Cel care ridica pacatul lumii, Cel Preaiubit, Cel asteptat, Lumina.
luni, 4 noiembrie 2013
duminică, 3 noiembrie 2013
Învățâmântul se află într-o „vale a morții”
Ken Robinson punctează trei principii cruciale pentru dezvoltarea minții umane și modul în care acestea sunt încălcate de sistemul de învățământ actual. Cu umor și pasiune, el ne arată drumul spre ieșirea din „Valea Morții” spre care merge acum învățământul și ne spune cum să ne creștem tinerele generații într-un climat al posibilităților.
Te binecuvant!
Tata! Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Singurul Dumnezeu Adevarat esti Dumnezeul meu. Esti Cel in care mi-am pus increderea, esti Cel in care cred.
Te binecuvant pentru Viata si viata!
Te laud pentru paleta umitoare de culori cu care ai desenat, pictat si transformat natura ca sa imi bucuri inima si sa imi inseninezi zilele.
Te laud pentru toamna asta frumoasa si bogata!
Te laud pentru merele rosii neculese din meri care se scalda in razele blande ale toamnei.
Te laud pentru florile ce radiaza in scanteirile de roua.
Te laud pentru ca imi dai putere sa ma ridic din pat, sa merg, sa lucrez, sa mananc.
Te laud pentru ca iti pasa de fiecare nucelon al celulelor mele si ca Tu le stii mersul.
Multumesc pentru familia mea mare, pentru provocarile ce mi le dai prin ea insa si pentru dragostea ce o primesc de la ai mei.
Multumesc pentru comunitatea in care m-ai asezat, in care ma cizeleli chiar daca uneori folosesti picamarul.
Multumesc pentru painea cea de toate zilele pe care de la Tine o primesc.
Multumesc pentru sanatate si boala.
Multumesc pentru putere cand ispitele si necazurile vin si vor sa na inece.
Multumesc pentru Cuvantul scris si pentru Cuvantul Intrupat.
Multumesc pentru Duhul Sfant care imi explica ceea ce citesc, ma ajuta sa inteleg Cuvantul scris, scrisoarea Ta de dragoste pentru mine.
Multumesc pentru infailibilitatea Cuvantului scris.
Multumesc pentru ca prin Cuvantul scris ma ajuti sa Te vad, aud, simt, cunosc.
Multumesc ca cu cat Te cunosc mai mult, cu atat mi Te revelezi mai mult.
Multumesc pentru ca imi esti Tata!
Multumesc pentru ca in Tine gasesc adapost si cand mi-i inima zbuciumata la Tine gasesc alin si mangaiere.
Multumesc ca imi asculti rugaciunile.
Multumesc pentru darul credintei.
Multumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine!
Welcome Home - Did you know .. By writing down the things you are grateful for, you start looking for more things to be grateful for..
Te binecuvant pentru Viata si viata!
Te laud pentru paleta umitoare de culori cu care ai desenat, pictat si transformat natura ca sa imi bucuri inima si sa imi inseninezi zilele.
Te laud pentru toamna asta frumoasa si bogata!
Te laud pentru merele rosii neculese din meri care se scalda in razele blande ale toamnei.
Te laud pentru florile ce radiaza in scanteirile de roua.
Te laud pentru ca imi dai putere sa ma ridic din pat, sa merg, sa lucrez, sa mananc.
Te laud pentru ca iti pasa de fiecare nucelon al celulelor mele si ca Tu le stii mersul.
Multumesc pentru familia mea mare, pentru provocarile ce mi le dai prin ea insa si pentru dragostea ce o primesc de la ai mei.
Multumesc pentru comunitatea in care m-ai asezat, in care ma cizeleli chiar daca uneori folosesti picamarul.
Multumesc pentru painea cea de toate zilele pe care de la Tine o primesc.
Multumesc pentru sanatate si boala.
Multumesc pentru putere cand ispitele si necazurile vin si vor sa na inece.
Multumesc pentru Cuvantul scris si pentru Cuvantul Intrupat.
Multumesc pentru Duhul Sfant care imi explica ceea ce citesc, ma ajuta sa inteleg Cuvantul scris, scrisoarea Ta de dragoste pentru mine.
Multumesc pentru infailibilitatea Cuvantului scris.
Multumesc pentru ca prin Cuvantul scris ma ajuti sa Te vad, aud, simt, cunosc.
Multumesc ca cu cat Te cunosc mai mult, cu atat mi Te revelezi mai mult.
Multumesc pentru ca imi esti Tata!
Multumesc pentru ca in Tine gasesc adapost si cand mi-i inima zbuciumata la Tine gasesc alin si mangaiere.
Multumesc ca imi asculti rugaciunile.
Multumesc pentru darul credintei.
Multumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine!
sâmbătă, 2 noiembrie 2013
vineri, 1 noiembrie 2013
Rivkah Lazarovici, I found the Jewish Messiah
Nascuta in Barlad, spitalizata o vreme in Bucuresti, intra in contact cu crestinii si apoi cu mesianicii intalnindu-L pe Mesia. Sefora Barbu joaca un rol important in convertirea adolescentei Rivka si cred ca urmasii Seforei vor fi incantati sa auda si sa vada aceasta marturie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)