sâmbătă, 16 noiembrie 2013

jonglez intre sacru si profan?

Am aflat că exista o vreme a îndurării însă ... astăzi am descoperit altceva. Vine vremea îndurării şi ziua mântuirii dar până vine vremea, Domnul are un plan cu mine. El lucrează în mine, mă prelucrează, sculptează. Va face toate astea mergând pe principiul Lui, îmi dă mie binecuvântări pe care să le dau mai departe altora, ţării şi poporului în care m-a aşezat.

Domnul are în vedere poporul Lui, are un plan cu el, Îi pregăteşte un Mântuitor, un Răscumpărător, o Lumina dar vrea ca poporul să ducă Lumina până la marginile pământului, să spună despre ea, despre mântuirea ce o aduce El pentru ei însă şi celor de lângă ei, indiferent de culoare, limbă, etnie, cultură şi civilizaţie.

"8 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «La vremea îndurării Îţi voi răspunde şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor, pentru a reface ţara şi a împărţi moştenirile pustiite,
9 pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’, iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’" Isaia 49:8-9

Ideea asta insă vine în contradicţie cu filosofia vremii noastre când credinţa trebuie să îţi fie personală, privată ... cumva secretă. Mai mult de atât, am fost învăţăţi că trebuie să trăim în două lumi, sacru şi profan iar cele două sunt total separate, nu poţi să le combini, nu trebuie sub nici o formă să le amesteci ... ar fi un semn de slăbiciune dacă ai face asta.

Din Geneza văd scopul Lui Dumnezeu cu omul.
"26. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant."
27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
28. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant."
29. Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.
30. Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde." Si asa a fost.
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea."

Omul, creat după chipul Lui Dumnezeu trebuie să domnească, stăpânească, să crească şi apoi să se înmulţească, să umple pământul cu oameni asemenea Lui Dumnezeu. Dar vine păcatul şi planul pare că se naruie. Prin Isaia, Domnul reaminteşte poporului intenţia Sa de a umple pamântul cu oameni asemenea Lui, cu oameni care sa Îl cunoască şi accepte ca Dumnezeu, Creator, Domn şi Stăpânitor. A ales poporul evreu ca să fie o lumină pentru neamuri, adica să spună tuturor popoarelor despre Dumnezeul lor. Lumina Lumii este Isus Christos - Yeshua HaMaschiach în evreieşte, este Răscumpărătorul Lui Israel şi al întregii lumi. Poporul Israel este ales să creadă asta, să aleagă să urmeze Lumina, să lase Lumina să trăiască în ei, să fie lumini acolo unde sunt, să ducă vestea mântuirii acolo unde sunt.

Poporul eşuează însă Domnul extinde misiunea pentru toţi cei ce cred în El idiferent de limbă, naţie, culoare, rasă, continent. Isus înainte de a se înălţa rosteşte marea trimitere.
"18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. 19. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. 20. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." Amin." Matei 28:18-20

Aceeaşi misiune o vad de la primul capitol din Geneza apoi la Isaia şi rostită de însuşi Dumnezeu Întrupat. Cred că vremea îndurării vine însă menirea mea este să Îl las pe Domnul sa ma transforme. Eu trebuie să Îl accept ca Domn ţi Mântuitor, să Il las să fie Lumină în mine. E un proces dureros uneori, e greu însă Domnul asta vrea de la mine. Nu pot fi lumină dacă Lumina nu traieşte în mine. Nu pot lumina dacă Isus Christos nu locuieşte în mine, nu mă transformă, nu mă schimbă ... 

Pot susţine sus şi tare că luminez, că fac şi dreg însă mă pot amăgi în stil măreţ. Lumina se vede oricât aş încerca să o ascund. 
Ce se vede în viaţa mea?
Lumina trăieşte în mine?
Spun despre Lumină sau încerc să mă strecor prin viaţă trăind, jonglând între sacru şi profan?
Îmi împlinesc menirea aşteptând vremea îndurării?

Niciun comentariu: