numele meu este Baraba

Numele meu este Baraba, înseamnă fiul tatălui. Îmi petrec veacul cu prietenii mei, distrându-ne pe seama oamenilor pașnici, ne implicăm în răscoale care se mai lasă și cu victime. Știu toate trecătorile, văgăunile munților și ascunzișurile pe care doar David și oamenii lui le știau. Cunosc țara asta și Ierusalimul ca pe propriile buzunare.

Nu știu cum s-a făcut, cred că cineva m-a turnat, dar am fost prins. Nu cred că scap. Îmi doresc enorm să scap. Nu știu ce am să fac dacă voi scăpa de aici. Cred că voi schimba acest stil de viață palpitant pe unul cum și-a dorit tatăl meu.

De mic, am fost dus la sinagogă, am învățaț alături de colegii mei Scripturile dar nu s-a lipit mare lucru de mine. Mi-a plăcut aventura!

De aseară sunt arestat. Mă întrebi dacă sunt furios? Acum nu. Știu că am făcut multe rele, spargeri, am furat la drumul mare, m-am bătut, am ucis, am făcut tot ce fac tâlharii. Sunt un tâlhar! Știai asta, nu?

Dacă vreau să fiu liber? Normal că vreau!

Aș vrea să îmi gândesc gândurile însă celălalt prizonier a adus multă gălăgie cu El. Se aude pe aici că s-a intitulat Fiul Lui Dumnezeu, profetul de care scriu Scripturile. Pare de treabă! L-am zărit în drumurile mele. Nu știu de ce L-au arestat!

Toată noaptea L-au plimbat și judecat. N-am putut închide un ochi... Mi-i teamă! Cred că voi muri! Știu că merit să mor pentru ceea ce am făcut, dar parcă nu sunt pregătit...

Pilat, obișnuiește să elibereze pe cineva înainte de Paște! Eu nu cred că am șansa asta. Isus ar merita să fie eliberat. El a supărat pe preoți, pe farisei, saduchei, pe cei care stau pe la Templu. E ceva legat de Scriptură, de profeți, de împlinirea acestora. Nu mi-am bătut capul cu asta...

Mulțimea asta care urlă e chiar deranjantă. Nu pot să fiu liniștit nici măcar în ultimele clipe? Sunt conștient că mor. Am trecut pe drumul care duce spre locul crucificării zilele trecute. Locul acesta este pus special lângă drumul mare, să îl vadă toți și să se sperie, să nu își dorească să fie crucificat de romani.

Romanii aceștia au adus obiceiul crucificării. Când se fac execuțiile, prefer să plec pe la En Ghedi, să mă refugiez într-o peșteră. Nu vreau să aud strigătele celor de pe cruce. E prea mult! Chiar și pentru mine...

Dar ce se aude? De ce mi se strigă numele? Ce vrea mulțimea de la mine?

Să fiu eliberat și Isus să moară? Să moară pentru mine?

Dar nu Îl cunosc! Nu merit asta!

M-am întâlnit cu Isus imediat după eliberare. Ne-am intersectat privirile și m-am simțit atât de iubit... și iertat. Atât de iubit...

El moare pentru mine... ca eu să trăiesc.

Mulțimea pleacă cu Isus spre locul execuției iar eu îmi amintescă că în seara asta începe Paștele. Este timpul jertfei...