Chrisos a înviat!
Unii, astăzi, sărbătoresc Floriile sau intrarea
Domnului Isus în Ierusalim. Am recitit textele din evanghelii și ceva mi-a
atras atenția. Matei, Marcu și Luca relatează că Isus le-a spus ucenicilor să meargă
după măgăruș și când vor fi întrebați ce fac acolo, să răspundă “Pentru ca Domnul are trebuinta de el.”
Luca 19:31
Paștele era una dintre sărbătorile la care fiecare
bărbat trebuia să fie prezent la templul din Ierusalim. Prezența nu era
opțională. Și, nu veneai să te închini cu mâna goală!
Bărbații nu veneau singuri la Ierusalim! Venea toată
familia, sau cei care puteau călători. Se cazau la rude, la prieteni sau la hanuri.
Nu veneau în ultima zi, aduceau jertfa și plecau acasă în cel mai scurt timp.
Își luau timp să celebreze, să se bucure, să sărbătorească. Veneau cu mielul de
acasă sau cumpărau unul din grajdurile de lângă templu.
Într-o zi ca asta, erau în Ierusalim mulți evrei
veniți pentru sărbătoarea de Pesach – Paște. Auziseră de Isus. Pentru unii era
un personaj controversat, unii credeau că este Fiul Lui Dumnezeu, alții credeau
că este un prooroc din Nazaretul Galileii. Curiozitatea îi împigea să Îl vadă,
audă și apoi fiecare își trăgea concluziile.
Au auzit că Isus va veni din Betania. Avea să urce
spre Ierusalim. Văd un măgăruș urcând și pe Isus călărind animalul. Unii au
tăiat frunze de palmier și le așează pe drum ca să calce Isus pe ele, unii își aștern
hainele. Toți aceștia cântă de răsună până-n depărtări, "Binecuvantat este Imparatul care vine in
Numele Domnului! Pace in cer si slava in locurile preainalte!" Luca
19:38
Unii privesc. Nu
cântă, nu se bucură, nu aștern frunze sau haine, nu strigă, nu sărbătoresc,
sunt doar spectatori. Unii condamnă crunt această exuberanță. Chiar Îi spun Lui
Isus să le poruncească oamenilor să tacă. Îi deranjează bucuria.
Pentru noi, cei ce trăim
aceste vremuri, dacă auzim cuvântul domn/Domn, nu știm dacă acest cuvânt este
cu literă mare sau nu. Întrebăm imediat, care domn/Domn? Cine este domnul/Domnul?
Cine are autoritatea de a-și însuși bunul meu?
Văd și realizez că
stăpânul măgărușului nu a avut această problemă. Ei știau că există un singur
Domn și acela este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Punct. Dacă El avea
nevoie de măgăruș, stăpânul nu negocia, nu voia un preț, nu întreba dacă se merită
sacrificiul creșterii animalului.
Domnul are trebuință
de el.
Ce fac eu astăzi? Ce aleg? Mă bucur, celebrez, sau comentez
bucuria și exuberanța altora?
Isus e aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu