după un an... prin Ucraina

 În 9 aprilie 2022, intram pentru prima dată în Ucraina. Aveam mari emoții!

După un an, realizez cât de multe s-au întâmplat cu și în mine, cât de binecuvântată am fost și sunt, am întâlnit oameni noi, ne-a călăuzit pașii ca să îi cunoaștem, nu doar să îi știm, ne-a implicat mai mult în viețile unora dintre refugiați.

Mai realizez că Domnul ne-a păzit și protejat pe drum, la venire și la plecare. Călătoriile acestea au fost pe ploaie, soare, furtună, zăpadă, noapte și zi, am văzut pe drum accidente, am stat în vamă până am învățat să găsim și alte căi de ieșire.

Ieri, am văzut cum fețele oamenilor pe care Domnul i-a lipit de noi sunt relaxate, parcă întinerite, înfloritoare. Efectiv de pe fețele unora s-au dus ani de zile... păreau mai frumoși. Nesiguranța zilei de azi și de mâine îi îmbătrânea, o tristețe adâncă era mereu pe fețele lor. Acum, erau liniștiți, bucuroși, mulțumitori.

Am auzit povești de viață cum doar Dumnezeu poate scrie. Dependenți în cele mai grele stadii vindecați, eliberați, regenerați de Cel care Singur face minuni, care acum au ales să Îl slujească pe Dumnezeu ducând vestea bună celor ca ei, celor de lângă linia frontului.

Domnul binecuvântă alegerea lor și le trimite corbi care să le asigure hrana zilnică, le dă case unde să locuiască. Au nevoie de o mașină care încă funcționează ca să se deplaseze și să ducă ajutoarele pe care Domnul le trimite pentru ei.

Acum, înțeleg ce spune Apostolul Pavel când scrie că mi s-a inviorat inima. Am mers să îi vizităm pe unii dintre refugiații care au ales să rămână în zona Bucovina, pe cei pe care Domnul i-a lipit de inimile noastre.

Am realizat cât de mult au fost afectați, cât de îmbătrâniți au devenit din cauza stresului, frământarilor, fricii, nesiguranței. Unii dintre ei, zilele acestea împlinesc un an de când sunt aici, încep să se înrădăcineze pe meleagurile unde s-au așezat, încep să învețe limba, încep să înflorească. Și sunt conștientă că aici e Mâna Domnului care vindecă, regenerează, restaurează, ne face pe noi parte la minunile Lui.

Domnul a pregătit pentru noi o familie care să traducă, oameni care să fie bandaje de dragoste și canal de comunicare și binecuvântare pentru mine. Suntem recunoscători pentru că vedem cum darurile și talentele noastre cu care Domnul ne-a înzestrat își găsesc întrebuințarea pentru binele altora, pentru modurile în care Domnul le orchestrează.

Mă simt binecuvântată de Domnul! M-a făcut părtasă la minunile Lui în viața mea și a altora...