la un croissant cu porumbeii

Pentru că în perioada aceasta studiez cartea Geneza, mi-am propus să fiu mai atentă la ceea ce este în jurul meu. Vreau să mă bucur mai mult de rândunelele mele care au scos al doilea rând de pui și care undeva pe la 23 august vor pleca spre țările calde.

Vreau să mă bucur de gâzele care zboară pe lângă mine.
Vreau să nu mai trec ca Vodă prin lodobă vâzând totul, și nevâzînd nimic.
Mi-am propus să mă bucur de viață, de clipe, de savori, de mirosuri, de arome, de gusturi și de forme. Așa că astăzi, am savurat un croissant și o limonadă pe o terasă.
Venea ploaia și trebuia să mă ascund undeva. Am urcat pe o terasă, și m-am așezat la o masă. Pe sus, purtați de adierile vântului cald de vară și lovindu-se în zbor de picurii de ploaie, câțiva porumbei se zbenguiau în lumina caldă și blândă a ploii.
Mirosul de croissant i-a ademenit. S-au așezat pe balustradă, s-au plimbat în lung și în lat, m-au observat cu ochii lor căprui cu roșu, s-au prefăcut că mă ignoră scărpinându-se de vreun fir de praf lipit de piele. Au mai dansat pe deasupra și iar și-au început ritualul cercetării lor. Cele mai minuscule firimituri au fost găsite și savurate. M-au ciupit testându-mi reacțiile. Cred că i-am șocat cu nemișcarea mea.

Aveam un zâmbet până la urechi. Eram conștientă de asta și mă bucuram că mi-am ales o masă cu fața spre stradă și cu oameni în spatele meu.
Porumbeii au început să mă studieze și mai de aproape. M-au înconjurat, s-au uitat atent, s-au prefăcut că mă ignoră giugiulindu-se lângă mine.
Au văzut că nu mă mișc prea mult, că îi observ însă nu îi alung. Au prins curaj și au urcat pe masă. Au studiat farfuria și au savurat firmiturile pe care le lăsasem acolo. Limonada nu i-a tentat!

O cioară cam boccie s-a așezat și ea pe un stâlp al terasei. M-a studiat, n-a croncănit, nu s-a apropiat prea mult și apoi s-a dus să mai valseze pe adierile calde și umede ale verii.

Porumbeii, când au văzut că plec, au zburat dansând deasupra mea, bucurându-se de stropii de ploaie, de gâzele care-și căutau adăpost, de briza caldă a verii.

Dacă nu mi-aș fi propus să mă bucur mai mult de natură, porumbeii mi s-ar fi părut enervanți, cioara curioasă și fără de frică, aș fi bodogănit de ploaie, și de toate...