Îmi placea cartea Geneza, cartea începuturilor. Mă fascinează procesul creației de câte ori mă întorc sau mă gândesc la el. Dumnezeu poruncește și lucrurile apar. Doar pe om îl modelează, apoi îi suflă suflare de viață în nări și pune Duhul Lui în el. După fiecare zi a creației, Dumnezeu se uită peste cele create și spune că sunt bune și foarte bune.
L-am admirat și invidiat pe Enoch care a umblat cu Domnul 300 de ani, după care Domnul l-a
luat la El. Călătoria prin cartea Geneza m-a adus la strănepotul lui Enoch, la
Noe. Despre el ni se spună că: Noe a umblat cu Domnul. Mai mult de atât, aflu
că Noe era “un
om nerihănit și fără pată între cei din vremea lui”.
Au
trecut peste 1000 de ani, ajung în Geneza 6 și citesc că “Domnul a văzut că răutatea omului
era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate
în fiecare zi numai spre rău.”,
“Pământul era stricat înaintea lui
Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată
că pământul era stricat; căci orice faptură își stricase calea pe pământ.”
Tot
ce făcuse Domnul bun s-a stricat…
Într-o
astfel de lume, a umblat cu Domnul Enoch și Noe…
Cei
doi au ales să umble cu Domnul în ciuda a tot și toate.
Scriptura
ne spune că Dumnezeu vede omul, vede pământul, alege un om, îi vorbește, și dă
o hotărâre care va schimba cursul omenirii.
Noe
este cel ales. De ce el? Pentru că el umbla cu Dumnezeu. Pentru că era dornic
să asculte. Și nu numai atât, să și facă ceea ce i se spune.
Nu
cred că Noe era inginer constructor naval, tâmplar, architect, zoolog,
îngrijitor de grădină zoologică, dietician, master chef la conservarea
mâncării, dar a făcut tot ce-i poruncise Domnul. Și a construit o arcă, a
învățat ce mănâncă animalele și a strâns hrană pentru fiecare dintre ele, a conservat
mâncarea pentru ei.
Nu
plouase până atunci pe pământ!
Îmi
închipui că era pus în toate pamfletele vremii, era ironizat în tot felul. Nici
familia lui nu a fost scutită de râsetele celor din jur.
Noe
împreună cu băieții lui au ales lemnul de gofer, l-au măsurat, îmbinat, cioplit
și șlefuit. Apoi au strâns smoala, au pus-o la topit și fiert, au vopsit arca.
Era o construcție lungă de 150 metri, lată de 25 metri și înaltă de 15 metri,
etajată și compartimentată.
Nevasta
lui Noe și nurorile ei au învățat să gătească, să conserve legumele și să le
depoziteze. Au învățat să aleagă vasele pentru depozitarea mâncării, câtă sare
să folosească pentru conservare, temperatura și locurile cele mai bune pentru
depozitare.
Anotimpurile
nu apăruseră încă, ploaie nu fusese pe pământ.
Pentru
ceilalți totul era anapoda tot ceea ce făcea familia lui Noe, se uitau la ei ca
la un reality show. Credeau că e o comedie pentru ei.
În
ciuda a tot și toate, Noe a ales să asculte de Dumnezeu și să umble cu El. Ascultând
s-a perfecționat în domenii despre care nici nu se gândise, și a făcut istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu