refugiat între acasă și ACASĂ

Acasă...

Ieri, povesteam cu două familii de refugiați stabiliți în cealaltă parte a țării lor. Ambele visează să se întoarcă acasă. Casa unora este sub ocupație, la ceilalți orașul are parte de bombe cam la tot două zile.

În februarie 2022, și-au luat câteva lucruri în mașină și au plecat. Acum nu stau în adăposturi, dar unde stau nu este casa lor. Lucrează însă nu ceea ce au învățat, ceea ce știau să facă.

Au lăsat acolo părinți, rude, prieteni, iar aici încearcă să se lipească de alți oameni.

Zona unde locuiesc acum nu este afectată de război și cunoscuții lor de aici, în ochii lor, par a nu suferi prea mult de pe urma conflictului. Da, s-au scumpit toate, însă cunoscuții sunt încă în casa lor, au aceleași slujbe, au cam aceeași prieteni.

Unii aleseseră să Îl lase pe Dumnezeu să le dea Pacea Lui, ceilalți aveau idee vagă de El,și încă îi neagă existența.

Ambele cupluri s-au bucurat să ne revadă. Dar discuțiile au fost total diferite. Unii speră la un acasă, dar știu că ACASĂ va fi bine. Ceilalți vor să dea timpul înapoi ca să se întoarcă acasă.

Unul dintre cupluri a fost recent într-o vizită în orașul natal, în casa lor. S-au uitat la lucruri, au triat ce să ia cu ei, ce să dea, ce nu le folosește deloc... Dureroasă operațiune...

“Am acasă foarte mult decor și decorațiuni! Am dat o grămadă de bani pe ele... Am cheltuit bani în lucruri care nu îmi folosesc. Acum nu îmi trebuiesc. Nu îmi sunt necesare. Ca să trăim avem nevoie de o casă, un strict necesar, haine și un serviciu. Restul nu este important. Am pierdut atât de mult timp și m-am investit în atâtea lucruri neimportante...”

Pentru unii acasă este locul unde au crescut de mici. Cordonul lor ombilical îi aduce mereu acolo. Pentru alții, acasă este locul unde s-au așezat și simt că pot să crească. Acasă poate fi oriunde sunt cei dragi și un minim de confort.

Ce să le spui acestor oameni care vorbesc de acasă, de casă, de ruperi, de o nouă șansă la viața, de alegerile pe care trebuie să le faci aici, de decizia de a trăi și savura viața de aici? Ce să le spui când vezi că tânjesc și dispera după ceea ce ai pierdut?

Ei locuiesc acum, mai conștienți ca oricând, într-o casă temporară. Dar eu m-am întors acasă.

Războiul nu e ca în jocurile video, sau ca în filmele romantice...

De ceva vreme, ma rog Domnului să mă ajute să văd oamenii cu ochii Lui, să ascult cu urechile Lui și să iubesc și să simt ca El. Sunt conștientă că nu pot duce tot cât duce El. Și uneori mă trezesc că sunt surprinsă când văd mai mult decât de obicei...

Unii se roagă și cer Domnului să îi ajute să treacă pe aici, și-i vezi înflorind unde se înrădăcinează. Unii pun la îndoială existența Lui, deși sunt conștienți că au primit o nouă viață. Iar viața asta este total diferită de ceea ce au trăit.

Și pe unii, și pe alții, i-a lipit Domnul de inima mea și a noastră...

Văd cum Domnul împlinește în mine un verset pe care mi l-a tot dat la studiat de ceva ani. “Lărgește locul cortului tău și întinde învelitorile locuinței tale: nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii! ”  (Isaia 54:2)

Ce să le spui? Uneori e mai bine să taci, să asculți, să te rogi, să-i îmbrățișezi, să te rogi și să povestești cu Domnul despre ei, să iubești...