Suntem în 13 nissan conform calendarului evreiesc.
În data de nouă ale
lunii nissan, vă scriam ce ne-a spus Moise să facem. Mielul este în casă, a devenit
animalul de companie al tuturor. La început părea debusolat, nu înțelegea cum
dintr-odată avea voie în casă. Am muncit puțin să îl învăț că nu-și poate face
nevoile oriunde – greu se mai lasă învățat.
Împreună cu mama
a trebuit să facem curat în toată casa. Ne-a pus să căutăm firimituri sau
bucăți de pâine scăpate din neatenție prin casă. Ce, credeți că s-a mulțumit
spunându-i că am găsit câteva? De unde? Am scotocit fiecare colțișor din casă.
Păsările din curte au fost foarte încântate de munca noastră. Firimiturile
parcă răsăreau de unde nu te așteptai.
Ca niciodată,
mama și tata ne-au pus să udăm în grădina de zarzavaturi, pătrunjelul și ierburile
cu gust amar au căpătat dintr-odată o atenție specială. Am întrebat, ce fel de
mâncăruri vom mai mânca? Ni se va schimba toată dieta? Uneori nu-mi prea place
de Moise ăsta...
La o distanță de
aproape 2000 de ani, în 13 nissan, în Ierusalim, ucenicii și Yeshua – Isus Christos
se pregătesc de Paște. Pregătirea unei mese de Paște nu este o treabă ușoară
pentru o gospodină, sunt multe de făcut, de frământat, de gătit legumele, de
spălat ierburile, de făcut curat, de avut grijă să nu apară nimeni îmbrăcat ca
prin curte și nespălat.
Tatăl, capul
familiei, este cel care se asigură că mielul este cumpărat, fără răni și
cicatrici, fără bube sau mai știu eu ce defect. El trebui să știe dacă mielul
este suficient de mare pentru casa lui. Dacă mielul este prea mare trebuie să își
cheme vecinii sau neamurile la masă. Mielul trebuie mâncat tot la acea masă. Ce
rămâne după această cină, mâine va fi ars în foc. La această sărbătoare nu stă
nimeni degeaba. Copii își ajută părinții, și așa cum li s-a spus, li se va
răspunde în timpul mesei la toate întrebările lor curioase legate de Paște.
Vreau să încerc
să mă pun în pielea unuia dintre ucenicii cu spirit organizatoric.
Rabi, unde să îți
pregătim Paștele?
Yeshua se uită la
noi, ne dă indicații clare. Trebuie să mergem în oraș, pe strada cutare, la
casa de după colțul acela, să întrebăm de cutare și să îi spunem că Rabbi ne-a trimis.
Eu nu mai înțeleg
nimic. Chiar mă mândream că mi-a venit ideea de a sărbători împreună această
masă, și când colo Rabi ne dă toate detaliile. El a pus totul la punct. Nu i-a
scăpat nimic.
Am plecat cu
Iacov acolo unde ne-a trimis. Pe drum, i-am spus lui Iacov că sunt surprins de
faptul că Rabi a pregătit deja totul. Iacov s-a uitat lung la mine și mi-a
spus, “cum adica ești
surprins? Tu credeai că El vă lăsa totul pe seama ta sau a mea? Cred că
glumești, nu?” Am mai discutat între noi despre costurile acestor pregătiri,
dar am presupus că Iuda va plăti la final totul. El ține banii, și negociază
cheltuielile pe unde mergem.
Stăpânul casei
parcă ne aștepta, totul era pregătit. Vasele cu apa pentru spălat erau pline,
ștergarele sunt pregătite, masa este gata, doar ceilalți trebuie să apară.
Simt că seara
asta va fi altfel. De fapt, fiecare zi cu Yeshua e altfel. Când cred că știu ce
va spune, apare ceva nou, spune o vorbă care mă aruncă într-o mare de gânduri,
îmi răstoarnă ideile mele înțepenite cu care am crescut, și de care eram mândru.
Ne explică Scriptura în așa fel încât parcă nu aș fi citit niciodată din ea. Știe
atât de multe de parcă El ar fi scris-o...
Se aude gălăgie
pe stradă! Apare Yeshua cu ucenicii.
Gata! Vă las! Vă
mai spun mâine ce s-a întâmplat în seara asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu