Cum este în 14
nissan?
Nu-mi place când
Moise convoacă poporul. Asta înseamnă că tata și bunicul merg la întâlnire, iar
noi trebuie să facem și treaba lor de pe lângă casă. Azi, tata și bunicul sunt
acasă, și am făcut treabă cât nu mi-am putut închipui. Mama a avut pentru noi
porția ei de treabă, apoi ne-a tot stresat să ne spălăm, să ne schimbăm în
hainele alea bune, să ne verificăm unghiile, să pieptănăm părul cum trebuie. Cică
e o sărbătoare nouă. Păi dacă e sărbătoare, trebuie să muncim atâta?
Moise e vinovat
că a pus atâta foiala și treabă pe noi...
Mama, împreună cu
bunica, și cu surorile mele au făcut casa ca nouă, au frământat un fel de pâine
nouă. Ieri, ne-au îndopat cu pâinea care mai era prin casă
Mielul a fost
strigat, și eu l-am dus la tata. A luat cuțitul și l-a înjunghiat. Știam că asta
se va întâmpla, dar între timp ni s-a lipit inima și mai mult de acest miel. Am
strâns plângând sângele mielului într-un vas.
Acum am fost
chemați cu toții afară, și ni s-a explicat că noaptea asta care vine va fi una
altfel. Nimeni nu va avea voie să iasă afară din casă. Cine va ieși din casă,
va muri. Îngerul morții va trece prin Egipt și va ucide pe toți întâii născuți
ai celor care nu au casa însemnată cu sânge. Apoi, tata a luat un smoc de
iarbă, l-a legat și a înmuiat smocul în sânge, apoi a uns tocul ușii în stânga
și dreapta, și sus. A făcut semnele late, ca să fie vizibilă însemnarea. Apoi ne-a
reamintit că nu avem voie să ieșim din casă.
Începem să pregătim
carnea. Încă mai sunt detalii de pus la punct.
Peste 2000 de
ani, în Ierusalim, seara trecută a fost una diferită. Totul fusese pus la punct
de Rabi, noi am găsit masa pusă, pâinea și vinul erau acolo, vasele cu mâncare,
ierburile amare erau pe masă. A fost o masă de Paște diferită. Luam această
masă cu Rabi Yeshua. Ne-a spus că și-a dorit mult să mănânce această masă de Paște
cu noi.
În timpul mesei a
fost un schimb de cuvinte între noi și El, tocmai ne spusese că unul dintre noi
Îl va vinde. Cum să Îl vândă? Cui i-ar trece așa ceva prin cap? De ce să o
facă? Apoi a întins o bucată de pâine în vas, și i-a întins lui Iuda. Imediat după
ce a înghițit bucata de pâine, Iuda s-a ridicat și a plecat. Am crezut că a
plecat să achite proprietarului chiria și cheltuielile pentru masă.
Am plecat apoi
înspre Gradina Ghețimani în răcoarea serii. Lucrurile s-au precipitat. Am mai
și adormit cât Rabi S-a rugat, dar apoi a venit o ceată de oameni împreună cu
ostașii, Iuda era cu ei, Îl voiau pe Yeshua.
Era noapte! Abia
mă trezisem. Petru a scos sabia, a tăiat urechea slujitorului Marelui Preot.
Bine că Rabi i-a pus-o la loc, și i-a spus lui Petru să nu mai scoată sabia.
Mi s-a făcut o
teamă teribilă văzându-i pe ostași. Oamenii strigau ba una, ba alta. M-am
retras după măslini. Luna era mândră pe cer, prea luminoasă pentru acest
eveniment. Mi-a fost tare frică!
Ceata aceea L-a
luat pe Yeshua cu ei, iar eu am încercat să îi urmăresc de la distanță. Din
umbră am văzut că L-au dus pe Rabi la Ana, la Caiafa, apoi la Pilat. Toți
liderii noștri religioși au fost în mare forfotă toată noaptea. Umblau tare
grăbiți prin cetate.
Dimineață, L-a
revăzut pe Rabi. Fusese bătut zdravăn, avea cămașa ruptă, era plin de sânge,
dar Fața Lui era plină de pace.
Mulțimea fusese
convocată și instigată să îi ceară moartea lui Yeshua, și așa a făcut.
Erau atâtea de
făcut, de pregătit pentru Paște, iar oamenii se înghesuiau să vadă spectacolul
pus în scenă de conducătorii noștri. Și toate acestea acum, înainte de Paște.
Într-un ritm alert, trei cruci au apărut. Vom asista astăzi la o crucificare. Chiar
nu s-a găsit o altă zi? Aud că Rabi Yeshua va fi crucificat. I-au găsit și o
vină după ce multe perechi de martori au tot venit cu tot felul de mărturii.
Credeam că El
este Mesia Cel Așteptat! Tot ce-am crezut este acum pus la îndoială.
E deja spre
seară. Rabi Yeshua este deja îngropat. A trebuit ca totul să se facă pe repede
înainte. A murit repede, mai repede decât ne-am așteptat, decât era normal.
Imediat ce a murit, a fost un mare cutremur și apoi s-a făcut întuneric. Era un
întuneric de nu vedeai nimic în fața ochilor. A durat trei ore. Am bâjbâit
înfricoșat drumul spre casă.
Iosif din Arimatea
a avut grijă ca Rabi Yeshua să fie îngropat în mormântul lui.
Am urmărit de
departe tot ceea ce s-a întâmplat. Sunt încă în stare de șoc.
Acum sunt acasă,
mi-am schimbat hainele și mă pregătesc de sărbătoare. Nu-mi arde de nici o
sărbătoare.
Tot ce credeam, tot ce mi se părea că înțeleg mi s-a dat peste cap...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu