În adolescență, cineva mi-a spus să nu mai citesc atâta din Biblie. Să îmi văd de viață, să mă bucur. Când mă vede citind din Scriptură parcă îl vede pe bunicul Profiri. În opinia acestei rude, bunicul era un sfânt zâmbăreț care făcea bine și vorbea bine peste tot, era un om fără păcat. La ce îi trebuia să citească Scriptura când el era așa de sfânt?
M-au șocat atunci două lucruri. Eu știam că bunicul nu
fusese un sfânt. Știți și voi că familia știe cel mai bine câtă sfințenie zace
în noi. Și în al doilea rând asemănarea cu acest bunic, cu care semăn destul de
puțin.
David mă cheamă la o aventură a cunoașterii în această
perioadă. Psamul 103 continuă să mă provoace.
“El îți iartă toate fărădelegile tale”.
Dar eu nu
am fărădelegi. Acesta este primul gând care-mi vine în minte.
Din
creație, Dumnezeu a pus duh de viață în mine, duh ce comunică cu El. Și imediat
ce vine gândul meu meu de puritate, încep să-mi aduc aminte. Legea Lui Dumnezeu
este înscrisă în AND-ul meu. Și eu îmi știu fărădelegile, lipsa de iubire, de
compasiune, modul de raportare lipsit de dragoste, de respect, ura, neiertarea,
bârfa, comoditatea, sentimentul de superioritate față de etnii sau față de alți
oameni, și lista continuă.
Vin cu
toate acestea la Domnul, și-I cer să mă ierte. El a promis că mă iartă, iar
această iertare mă eliberează, mă face liberă!
Orașul
Iași m-a adoptat cu mulți ani în urmă. Nu pot să spun că-l cunosc ca pe
propriile buzunare, dar mă simt ca acasă în el. Când am ales să fiu adoptată de
Iași, am primit la pachet și istoria acestui oraș, cultura, spiritul și civilizația
acestuia. Că am vrut sau nu, mi-am însușit niște caracteristici ale acestei
civilizații, ale istoriei și moștenirilor primite.
În 29 și
30 iunie 1941, au murit aproximativ 14.000 de oameni. Nu, nu a fost nicio boală
fizică care a decimat populația. Fărădelegea s-a așezat peste lege, și s-a
vărsat mult sânge nevinovat.
Au trecut 83
de ani, ploile, zăpada și regimul au vrut să șteargă din istorie acele două zile.
Până nu demult martorii acelor evenimente au putut depune mărturie. Acum au
rămas gropile comune martori tăcuți ai acelor evenimente.
Nu eram
născută când s-au petrecut evenimentele din Iași, ai mei nu erau în Iași. Și
totuși, istoria este a noastră că o acceptăm sau nu, că ne-o asumăm sau nu.
El îți
iartă toate fărădelegile tale.
Dar eu
vreau iertarea Lui?
Iertarea
nu se face cu forța. Dumnezeu nu mă obligă, nu mă forțează să Îl las mă ierte.
Iertarea o cer eu. Înseamnă că am realizat care-mi sunt fărădelegile, călcările
de Lege, și vin să restaurez prin iertare relația cu El și Cuvântul Lui.
Așa cum
sunt vin la El ca să îmi ierte toate fărădelegile mele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu