Acum vreo două luni, am primit provocarea de a citi/audia
Biblia întreagă într-o lună. Am reușit să ascult câteva cărți, de vreo două ori
Psalmii, și de vreo 3-4 ori cartea Romani. Fac asta în timp ce vin dimineața la
serviciu.
Citeam într-un comentariu, că Chrysostom (teolog, născut în
347 AD) citea/asculta cartea Romani de două ori pe săptămână. Și mi-a rămas
gândul la asta, întrebându-mă de ce făcea asta.
Dacă marele teolog asculta cartea Romani de două ori pe
săptămână, pot să fac și eu asta în timp ce vin la serviciu.
Și am rămas cu ceva astăzi din primul capitol al cărții
Romani.
Îmi place ideea de comoară, de a aduna, de a strânge, de a
avea acolo ceva pentru mine, pentru zile negre. Comoară nu înseamnă neapărat
bani, aur, bijuterii, lucruri scumpe, valori ce pot fi monetizate/valorificate.
Pot avea o comoară (normal că e ascunsă) cu lucruri/obiceiuri nesănătoase.
Pavel îmi spune că „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor”
Romani 1:28, comoara mea poate fi Dumnezeu și Cuvântul Lui.
Ce comoară am, ce
strâng, adun, culeg?
Pentru ce îmi
omor și fugăresc sufletul?
La ce îmi
folosește comoara asta?
Ce păstrez în mintea mea? Ce pun în ea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu