Dumnezeu ii iubeste pe copiii cuminti ...

“Dumnezeu ii iubeste pe copiii cuminti, pe fetitele ce stau sa li se prinda parul in codite, pe cei ce isi fac temele, pe cei ce asculta, pe cei ce dau bomboanele sau ciocolata”.
Da, Dumnezeu ne-a trimis harul, insa … nu e asa pentru oricine.
Ai nevoie de bani? Munceste de crapa ca sa ii ai.
Ai nevoie de dragoste? Fa-te vrednic de ea ca sa o castigi.
Vrei har? Dovedeste ca il meriti.
Rasplateste fiecaruia pentru ceea ce ti-a facut si daca poti cu varf si indesat.
Insa ce ma fac eu ca nu am fost un copil foarte cuminte? Ca nu pot castiga dragostea cuiva si cand cred ca am castigat-o vad de fapt ca e doar fum ce deja a scapat printre degete. Cum sa dovedesc ca merit harul? Ca sa il meriti trebuie sa fii bun si eu nu sunt, sa dau celui ce imi cere – si eu imediat il judec, nu ii dau si ii mai si zic vreo doua – asa ca sa simta. Nu sunt buna, mint, urasc, barfesc, imi leg inima de lucruri ce mi se par importante, mi-i greu sa iert, dorinta de razbunare colcaie in mine, gandurile nebune ma fac sa actionez ca una iesita din minti, ma uit la cei ce par ca traiesc pe nori de sfintenie, pentru cei carora divinitatea pare ca le-a suras si se plimba la pas cu ei … nici nu-i suport, nu ating standardele lor, nici nu vreua sa le fiu in preajma. Sunt prietena cu curvarii, betivii, homosexualii, lesbienele, drogatii, hotii, nesimtititii … cu cei ce au intrebari, cu cei care vor sa il gaseasca pe Dumnezeu dar esueaza si cad cu surle si trambite …
Doamne, daca harul e pe baza de merit … mai bine nu il dadeai sau mai bine nu ma faceai … Nu pot sa il ating, nu pot sa il ajung … si Tie ce iti pasa? … esti Sfant acolo sus, nu Te atinge ura si crede-ma uneori e atata ura ca te infasoara de poti sa o tai cu un cutit, ….
Vreau harul ala de care zici Tu, ala asa fara reguli, ala care imi spune de dragostea Ta neconditionata de starea mea … harul acela simplu … Doamne, inima mea tanjeste dupa har … dar de ala pur despre care spui Tu, ala cu care ai tratat pe Maria Magdalena, pe Lazar, pe cei incomozi care fusesera transformati de el ….
Harul asta modern e inaccesibil, e prea scrupulous, prea greu de obtinut …
Doamne, poti sa imi dai din acest har mie care ma lupt cu inconsecventa, care sa imi oblojesc ranile ce dor si urlu de durere, pentru ca am gura mare, ca mi-e greu sa iubesc, sa iert, mi-I greu sa ma iubesc pe mine asa ca ce sa mai spun ca ar trebui sa ii iubesc pe altii, nu pot sa respect regulile si nici nu vreau sa o fac, ma lupt cu neincrederea ca poti sa imi iei poverile asa ca urland le mut dintr-o mana in alta … Doamne, ma simt murdara, invinsa, terminata, simt ca pamantul imi fuge de sub picioare, nu cred ca merit sa imi acorzi atata iertare …. Nu excelez prin nimic, Tu stii bine … poate prin incapatanarea de a Te toca la cap cu intrebari … iar defectele mele sunt vizibile ..
Am auzit de har … dar pare imposibil de ajuns la el … am incercat sa Te impresionez si-am esuat lamentabil … am crezut ca vrand sa Te cunosc, bucuria ma va inunda insa viata mi-I mai trista, searbada, grea, cumplita … Ma simt vinovata de meschinarie …

Dar, ma lupt cu ceva ce nu-mi iese din cap: dragostea Ta incrancenata pentru mine. Adica oricat m-as strofoca si m-as da peste cap … oricat as gresi, oricat de mare mi-ar fi nesimtirea Tu tot ma iubesti, Tu tot ma mai vrei, Tu vrei sa imi dai har, dar din ala pur, fara liste intregi de respectat …
Doamne, vreau har si Il vreau de la Tine ….Vreau har!