"Cella draga, uita-te la mine ca sunt batran si ... stiu ce spun. Dumnezeu nu exista. Eu nu L-am vazut, nici cunoscut. Oamenii destepti stiu ca El nu exista. Nu te uita la ce cred parintii si bunicii tai. Bunicii de pe mama au alergat la El cand era sa le moara cel mai mare dintre copii - si pentru ca a scapat vie, ei au crezut ca Dumnezeu a facut asta si s-au dus la pocaiti. Iar bunicii de pe tata, el era un om de treaba si muncitor, bunica-ta o femeie la locul ei, au avut greutati, jumatate din copiii le-au murit de mici si s-au luptat cu saracia si s-au agatat de Dumenzeu. La ce le-a folosit? Nu au ajuns niciodata bogati, nici oameni mari. Eu am renuntat la Dumnezeu cand a murit mama si ma uitam la tata care avea numai un picior si noi, eram cativa copiii acasa. Daca Dumnezeu exista nu putea ingadui asa ceva, dar el nu exista .... Numa cei asa mai prosti, mai slabi de inger, mai labili emotional se agata de El. Unii sunt oameni in toata firea insa au momente de cadere si ... atunci se agata de El."
Ma uitam la cel ce imi spunea toate astea, stiam ce functie avusese, stiam ce ispravi facuse cand era in serviciu ... stiam cat de mult tine la mine, la bunicii mei de pe mama care il crescusera dupa ce mama lui murise, stiam cat de mult tine la mama si cat de des venea la noi acasa, unde se simtea atata de bine ... mereu spunea ca prefera sa vina la noi decat sa mearga in alta parte ...
Pai cum se simtea bine la noi cand pe ai mei ii considera labili, prosti?
La scoala, am invatat ca exista numai ce poate fi dovedit stiintific, iar Dumnezeu nu poate fi dovedit stiintific ca exista. Dar, nu pot sa nu ma intreb ... ar trebui sa aibe o bucatica din Dumnezeu ca sa il analizeze fizic, chimic, biologic, geologic, nu? Si daca nu L-au analizat, au dedus ca nu exista?
Daca cineva vrea, poate dovedi stiintific ca eu nu exist, si totusi ... eu exist si sunt destul de umana.
Adica numai ce poarta stampila stiintei exista? Nu eu decid, stiintific sau nu ca Dumnezeu exista sau nu, ca exista daca vreau eu sau nu.
Dar, de ce atata de incapataneaza unii ca nu exista? Pai, daca El exista ... urmeaza o zi a judecatii pe care ei nu si-o doresc, fara Dumnezeu isi pot trai viata cum vor ei, efectiv cum vor ei. Dar, imi place ce spune C.S. Lewis ca Dumnezeu ne-a creat sa tanjim dupa El, sa ne straduim sa Il gasim.
Stiinta are limitele ei, filosofia pe ale ei, eu pe ale mele, fiecare pe ale lui ... atunci cum pot eu minte limitata, sa spun ca El cel ce nu are limite, ca nu exista numai pentru ca eu nu il pot cuprinde si intelege pe deplin?
Care este sensul vietii mele din punct de vedere stiintitfic? De ce am aparut eu pe pamant din punct de vedere stiintific?
Cred in El prin credinta, cred in El pentru ca am vazut si simtit minunile Lui, dragostea Lui, existenta Lui, mila Lui ...
2 comentarii:
Cella...curentul electric nu se vede. Dar ia sa atingi firele de curent sa vezi cum ii vezi prezenta.
Eu am fost electrocutata la 12.000 de Volti. As vrea sa-mi explice un om de stiinta cum de am supravietuit.
Daca nu sintem in stare sa explicam existenta unui lucru...nu inseamna ca el nu exista ci doar ca nu sintem noi capabili sa intelegem. Daca Dumnezeu ni s-ar explica, crezi ca am fi in stare sa-L intelegem? Sa fim seriosi...
Dar la urma urmei...nu poti sa pierzi decit...vesnicia, nu? Merita sa dai cu banul cind este vorba de eternitate, si sa lasi sa cada lucrurile la intimplare?
Ne spalam pe mina si spunem ca sintem curati. Punem mina sub microscop si vedem ca sintem inca plini de microbi...Nu vedem microbii dar cind ne imbolnavim stim ca din cauza lor ne-am imbolnavit.
In jurul nostru vedem creatia Lui Dumnezeu. Nu arata nimic facut ca la intimplare...ba mai mult totul pare ca se supine acelorasi rinduieli, acelorasi legi...trebuie ca cineva cu o minte creatoare sa fi creat toate astea. Si nu avem ce-i drept raspuns la unele intrebari...dar asta nu inseamna ca nu exista. Si nici nu este Dumnezeu dator sa ne dea socoteala noua. Olarul isi modeleaza oalele asa cum vrea el...oala n-are drept de apel.
Buna discutia asta...te pup...
Rodica, eu pun intrebarea altfel ... cum se poate dovedi stiintific ca la un an si cateva luni cand am cazut in fantana, pentru ca eram curioasa ce-i acolo, in picioare si nu in cap, nu mi-am rupt nimic - absolut nimic si fantana nu avea apa insa avea vreo 15 metri.
Si asta e numai inceputul ...
Imi plac provocarile mari si asta e una mare ... si deschisa.
E o alegere. Cred ca exista sau cred ca nu exista.
Dar de alegerea asta, depinde vesnicia mea ...
Trimiteți un comentariu