ma strange aureola

M-am nascut intr-o familie crestina practicanta, am fost pedepsita pentru ceea ce greseam, am mers la biserica, nu am facut pacate din alea mari de sa vuiasca lumea, incerc sa fiu buna si parca aureola devine vizibila nu? E destul de stralucitoare .. Parca as putea fi pictata pe vreun perete chiar si de biserica cu numele inscriprionat cu aur: Sfanta Cella.
Dar, cand sunt eu cu mine insami si-mi dau aureola jos si apoi mastile ... vad clar ce sunt. Atunci realizez ca nu exista pacate albe negre, mari mici, pacate de moarte sau lesne iertatoare, pacate de luni sau nu stiu ce zi. Toate astea sunt PACATE.
Gasesc evanghelia harului si realizez ca sunt Sfanta Cella pentru ca Isus(intr-o saptamana ca asta acum 2000 de ani) a ales sa mearga cu pacatul meu la cruce, a ales sa poarte pacatele mele si ale tuturor ca eu sa fiu iertata ...
Mi-i greu sa cred ca numai atat trebuie sa fac ... dar nu pot sa fac si eu ceva? Vreo fapta buna, vreo recunostinta, vreo ... ceva? Ma bantuie crucea dea la Calvar ... chiar era necesar Doamne? Chiar ma iubesti? "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica". Nici o fapta buna, nici o milostenie, penitenta, matanii, nu trebuie sa devin pustnica? ... Doar sa cred ...
Doamne, mi s-a acrit de autosuficienta asta a mea, mi s-a acrit sa ma dau mareata, mi s-a acrit sa ma cred sfanta prin propriile mele puteri, mi s-a acrit ... ma simt ca un actor prost intr-o mare mascarada ... daca tot ceea ce trebuie sa fac e sa cred, atunci cred. Nu mai vreau sa imi fiu propriul erou, propriul Dumnezeu ce isi are legi independente de ale tale, ...
Stii ce e interesant Doamne, harul asta a Tau face minuni ... eu credeam ca numai eu sunt saraca - asa ma credeam, ca numai eu am nevoi iar ceilalti trebuie sa mi le indeplineasca - erau nesimtiti daca nu o faceau, chiar nu vedeau ca Sfanta Cella sufera? Eu aveam nevoie sa fiu iubita, protejata ... insa sunt socata de cati saraci sunt langa mine, de cati bolnavi sunt langa mine si ... am inceput sa vorbesc cu oamenii, chiar imi place sa fac asta ... si stiu ca suna cam egoist insa ma simt mai bogata dupa fiecare persoana intalnita, insa nu bogata la buzunare ci bogata asa ca om ... ioi, chiar nu stiam ce valori sunt langa mine si ... spunand asta am vazut cum efectiv persoanele astea infloresc ...
Cat de oarba am putut sa fiu ...? Cum de nu i-am vazut? Cum de nu i-am iubit? Din cauza aureolei oare?
Dar ... vezi Tu Doamne ... eu tot gresesc, mintea tot cloceste prostii - stiu eu bine ce cloceste si pe unde haladuie ... ce sa fac sa nu pierd dragostea Ta? Imi place cu Tine acum, imi place de Tine ... Doamne, nu vreau sa Te pierd, nu vreu sa pierd dragostea Ta ... Spune-mi Doamne te rog .... te rog ...
"Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? ... nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.8:35-39)
Nici criza, nici durerea, nici vreo boala, nici vreun om oricare i-ar fi rangul sau pozitia, nici vreun guvern, nici vreo epidemie sau pandemie, nici vreo furtuna, tsunami sau calamitate naturala sau provocata, nici vreun cutremur, ... nimeni nu ma va lua din mana Ta, nimeni nu ma smulge de la Tine ... de dragostea Ta.
Doamne, e atata de bine si confortabil pentru inima si mintea mea sa se stie in Mana Ta, in dragostea Ta ... Aaaah, in sfarsit ma pot odihni ...
Nu-mi mai trebuie aureola, ma durea capul prea tare, imi pocnea capul de la autosfintenie dar cand m-am intalnit cu Isus si am acceptat harul am dat aureola lui Isus, sa faca El ce vrea cu ea ... nu mai vreau alta, nu ma mai doare capul acum ...
Sunt iertata, libera .... multumita, bucuroasa, fericita ...