sunt virusata

Ca sa pot fi multumitoare trebuie sa imi propun sa fiu, trebuie sa gasesc motive, trebuie sa fiu atenta sa le gasesc, trebuie sa deschid ochii sa le vad si vad.
E atata de usor sa fii nemultumit si gasesc atatea motive de Doamne, parca ploua din abundenta cu nemultumire ...
Cineva m-a intrebat zilele astea ce motive am de multumire? Chiar asa? Pai sunt vie. No, poate chiar nu e multumit sa ma vada sau sa ma stie vie, dar eu sunt multumitoare. Si cu inima incarcata de da peste cu nemultumire ... nimic, dar absolut nimic nu imi place. Norii sunt ori prea sus, ori prea jos, soarele e prea stralucitor, prea rece, ploaia mi-a stricat planurile de gratar, mi-a udat papucii, pasarile ma enerveaza ca zboara deasupra capului meu, fluturii sunt enervant de veseli in zborul lor. Ce e atata de frumos in zambetul unui copil fara dinti si mazgalit cu ciocolata pana la urechi, masinile polueaza aerul, calculatorul emite radiatii si-mi ucide creierul si ochiii, seful e o pacoste, colegii niste nenorociri, cei din casa de nesuferit, painea are gust ciudat, apa ... pare statuta, nu-mi vorbi ca ma bruiezi ....
Am decis sa evit astfel de oameni. Efectiv sa le zambesc si sa fug rupand pamantul cand ii intalnesc. Nu vreau nemultumirea lor, nu vreau bombaneala lor, nu vreau amaraciunea lor, nu vreau sa ma inham la poverile lor, nu vreau sa imi ploua mohorat tot timpul. Efectiv refuz.
Eu vreau sa ma las incantata de fluturasul ce danseaza intr-un curent caldut de aer, de mirosul suav al florilor, de vorbele bune ale celor cu care ma intalnesc, de zambetele ce le lumineaza fata, de dragostea pusa intr-o imbratisare, de acordurile unei melodii ce imi fac inima sa danseze in alte sfere si mintea sa devina creativa si sa pluteasca printre nori, de un tablou pictat de un amator, de o poezie scrisa de cineva care nu e renumit insa ce isi lasa sufletul sa vorbeasca in rime, de cineva ce nu e maestru la un instrument dar care exprima muzica sufletului cu pasiune .....
Ma alatur celor ce sunt multumiti ca traiesc.
Astazi am multumit Domnului pentru atei, da ... am multumit. Ei cred, ca nu cred ca exista Dumnezeu. Chiar sunt credinciosi. Dar, nu vreau sa fiu in papucii lor pentru nimic in lume. Sa nu ai cui sa ii multumesti? Efectiv sa te lasi inundat de toata maiestatea lui Dumnezeu si sa crezi ca El nu exista si sa nu dansezi de bucurie?
Multumirea e molipsitoare. Nu poti sa stai langa cineva multumit fara sa iei ceva de la el si ... fara sa stii o dai mai departe si uite asa pandemia se extinde ... si mai gasesti si cate-un bolnav ce stopeaza multumirea dar, Slava Domnului ca sunt atatia bolnavi de ea, ca nu poate fi impiedecata sa se transmita mai departe.
O inima multumitoare, e o inima plina de bucurie. Iar mie imi place bucuria, .... veselia, rasul, sa rad pana imi dau lacrimile, sa ma bucur din toata inima, cu toata fiinta mea ... dar pentru asta am nevoie sa fiu multumitoare, am nevoie sa imi indrept privirile spre Tata, sa Il gasesc in tine, in altii, sa gasesc semnele lui de dragoste in natura, in carti, in ciocolata ce se topeste facandu-mi creierul sa se relaxeze si inima sa nu mai palpite.
Doar daca am cui sa ii multumesc pot fi multumitoare. Tataaaaaaa, multumesc, multumesc, multumesc ....am motive cate-n luna si-n stele, am dragostea Ta ce ma inconjoara, am iertarea ce am primit-o de la Tine si ce m-a eliberat luminandu-ma.
Sunt virusata cu multumire. E un virus ce se ia si se transmite cu sau fara voie. E un virus ce te provoaca sa il gasesti pe Dumnezeu ca un Dumnezeu personal ce vorbeste cu mine. Ce e aici, la o cafea cu mine. Multumirea e un virus ce nu poate fi combatut de nici un antivirus oricate bombaneli, nemultumiri ar fi.
Virusata cu multumire am bucurie, pace, pot iubi, pot lasa pe altii sa ma iubeasca, pot ierta, pot lasa pe altii sa ma ierte, pot canta, pot zambi, pot inflori.
Doamne, ce fain e ca te-ai gandit la toate ...