sâmbătă, 23 aprilie 2011

E sambata!

Misu (M&K) a scris ieri seara un articol cu ce ar fi exclamat romanii, ucenicii, preotii, iudeii, Lucifer, mai voalat si ce a exclamat Isus. Si asta ar fi fost ieri, dar azi e sambata. Zi de sabat. Zi in care nu se lucreaza, nu se deplaseaza nimeni mai mult de o mila (nu stiu daca e unitatea ce o folosesc americanii de aproximativ 1,6 km sau inseamna mai mult), nu face nimeni baie, gateste, ingroapa, cumpara dar nici nu vinde, nu face afaceri. E o zi de multumire, o zi in care necazurile intra in stand by, in repaus pana maine cand sunt reluate.
Dar, Isus a fost ingropat aseara. E copilul Mariei, fratele lui Iacov, prietenul Mariei, Martei si lui Lazar, e invatatorul celor 11 ucenici, e prietenul multora, e Cel ce a vindecat fara numar bolnavii, a dat mancare multimilor. El e mort. Copilul, fratele, prietenul lor e mort, ingropat intr-un mormant strain ....
E mort. Durerea despartirii e cumplita.
Azi ar trebui sa fie o zi de multumire insa lacrimile sunt prea incapatanate ca sa stea locului si fiecare din ei e "fericit" ca ceilalti au treaba ca sa poata plange pe furis cate un pic. De ce a trebuit sa moara?
Totul a fost prea repede ... Mult prea repede.
Doamne, atatea sperante sunt moarte si ingropate ... mult prea repede.
Mai erau atatea de spus, atatea de spus ...
In casa preotilor e un soi de jubilare, invinsesera un inamic, unul ce avea pretentia de Mesia, unul ce le strica Pastele, unul ce le daduse batai de cap si care ii facuse sa isi simta pozitiile amenintate. Bine ca au scapat de El.
Nu isi explicau ce s-a intamplat cu perdeaua de la Templu .... Doar nu era primul cutremur de pe lumea asta, mai fusesera si altele insa nu afectase perdeaua. Niciodata aceasta nu fusese rupta in doua de sus pana jos si data in laturi ca de o mana nevazuta. Acum oricine vedea locul Preasfant ... putea intra acolo unde nu aveau voie decat marii preoti, decat dupa un lung si amanuntit ritual de curatire, era un loc unde intrau cei din semintia levitilor ... nu orice evreu de rand putea intra, nu orice om din orice neam, semintie, vorbitor de orice limba ...
Dar, bine ca au scapat de Cel ce le punea intrebari incuietoare si care ii facea sa crape de furie in prezenta oamenilor de rand ... pe ei elita intelectualitatii si spiritualitatii iudaice ... Aghhh, bine ca au scapat de El. In sfarsit sunt liberi. Ucenicii si cei ce au stat cu El vor pleca la casele lor, se vor potoli lucrurile in timp si cursul normal al vietii va reintra pe vechiul fagas cu unele amintiri ... asta e, nu se poate fara amintiri ...
E sambata ... si in casa lui Pilat e scandal. Nevasta-sa ii reproseaza ca si-a ruinat viata, a luat cea mai catastrofala decizie din viata lui. El el nervos, ii reaminteste ca e barbat si ca e treaba lui ce a decis, ca a fost un complot ce nu l-a putut stapani, ca s-a simtit ca o papusa manipulabila si manipulata insa ... efectiv presiunea a fost extrema. Si, apoi nici crucificatul nu i-a dat nici un ajutor ...
"N-ai vazut ce incapatanat era? Nici nu imi raspundea la intrebari. Parca uitase unde se afla ... si cine e domnitorul acestei regiuni? Eu cred ca ceva nu era normal cu El."
"Cum va merge viata inainte fara El? Ce vom face de-acum? Am stat trei ani cu El, fara sa vrem si stim ne-am schimbat, din simpli oameni cum eram considerati acum ne stie lumea ca uncenici ... Sa ne intoarcem la casele noastre? Ca sa ne reluam cursul vietii ... ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? E-o nebunie ...
Doamne, ar trebui sa fim multumitori ... ar trebuie sa fim bucurosi pentru ziua de azi ... dar cand Isus e ingropat si dupa ziua de ieri ce seamana a cosmar ... numai bucurie nu e in sufletele noastre azi ..."
Preotii isi trimit slujitorii la Pilat si cer garda permanenta, intarita langa mormant.
Ostasii se prapadesc de ras cand ajung la mormant ... un pietroi pe care cei 11 ucenici nu ar fi fost in stare sa il mute doar ii vazusera si ei pe ucenici. Apoi un mort care ar fi fost in coma si si-ar fi revenit, in nici un caz nu ar fi putut urni ditamai bolovanul ... Da, ma rog ... primeau bani sa pazeaza pietroiul asta de la gura mormantului ... Ce slujbe li se mai dadea si lor ... Cica e o misiune importanta si cu capul plateau daca se intampla ceva ... Ce ar putea sa se intample? Nici bautura nu li s-a adus pentru ca e o misiune unde li se cere atentia toata indreptata spre mormant si spre pietroiul asta.
E sambata.
O zi de durere cumplita, o zi in care visele par frante, naruite, sfaramate ....
O zi in care durerea e mai grea ca niciodata.
O zi ce pare ca nu se mai termina ....

4 comentarii:

Misu Radovici spunea...

Sambata ... ziua in care toata suflarea a stat in asteptare ...
Hai sa vedem daca ...?
Superb ... as always!

cella spunea...

Bine zis: "Hai sa vedem!"
Asta o sa o vedem maine ;))
Maine va fi bucuria va trece de la normal la superb;)

Otniel spunea...

tensiune uriasa, maxima... ucenici erau plini de groaza, ei credeau ca ei urmeaza, credeau ca asta e sfarsitul, dar au uitat de ce trebuia sa se intample, chiar si ei au uitat ca e doar sambata!

cella spunea...

iti dai seama ca abia asteptau sa vina duminica ca sa o stearga din Ierusalim ... macar sa moara acasa ...
Dar ... azi, e doar sambata!