dincolo de minuni

Trebuie sa recunosc ca nu-s asa de desteapta si inteleapta ca sa inteleg ca o dau in bara uneori in stil mare. Recunosc ca nu ma prind asa repede cand o iau pe aratura. Recunosc ca imi gasesc atatea scuze, uneori de doi bani, pentru gafele comise si numai aducandu-mi aminte ma apuca jena.
Nu am senzori pentru delicatete, sensibilitate, nu pot vedea asa fara nici o munca lucrurile dincolo de aparent, nu inteleg starile altora dincolo de vorbe, ideile dincolo de context. M-am saturat sa ma dau mareata sau cum ne tachinam noi in casa "coada de vedeta".
Am realizat asta in discursul lui Moise ... cam lung, e drept, insa efectiv nu vreau sa sar peste Deuteronom ca alte dati spunandu-mi: ok, acu repeta istoria lor si uneori mai adauga cate ceva. Ochii mintii imi fac ca girofaruile acum cand realizez niste conexiuni. Pfuuuuu ...
Poporul se plictiseste asteptand sa vina Moise de pe muntele acoperit cu fum ... il dau la disparuti pe Moise. Norul nu au cum sa-l dea la disparuti, e acolo fie ca vor, fie ca nu. Si, ma mira stupiditatea situatiei pentru ca muntele Sinai chiar nu e asa inalt ca si Kilimanjaro, deci vedeau clar norul in fata lor ...
De cand Moise revenise intre ei, numai spectaculos fusese in viata lor, minunile mari si mici le umpleau povestile, zilele .... acum Moise e dat la disparuti si spectaculosul a luat o pauza. Uoof, au nevoie de ceva senzational, de-o petrecere ceva, de muzica, de ceva care sa le ridice adrenalina la nivel superior. Si merg cu jalba in protap la Aaran. Nu merg sa se planga de plictiseala ... aici trebuiau sa se odihneasca insa odihna asta cand nu stii cum sa o folosesti te duce in belele mai mari decat iti poti imagina. Au si o idee creata de senzational, asta implica actiune din partea lor, reluarea obiceiurilor din Egypt. Iaca asa ... odihna le adusese dorul de Egypt in viata. Si ... construiesc vitelul de aur. Isi sau aurul, muncesc, fac planuri de sarbatoare, pregatesc mancare ... ideile pline de erotism reincoltesc in mintea lor. Petrecerea e una lata de tot ... depravarea e fara limita.
Atunci si acolo, Dumnezeu decide sa isi mana de pe ei, harul se retrage. Un singur om constientizeaza asta. E cel dat disparut, Moise. El e singurul ce simte cum se ia mana Domnului si intervine rugandu-l pe Dumnezeu sa  nu faca asta, sa nu plece de la ei, sa nu distruga poporul de la mic la mare.
Moise fusese cu Dumnezeu pe munte timp de 40 de zile. Duhul Domnului era peste el si acum avea sensibilitatea, senzorul cu care Il detecta pe Dumnezeu. Si, sa nu uit ca Dumnezeu il cautase pe Moise in Madian.
Darul de a-L simti pe Dumnezeu, de a vrea sa Il cunosc il am tot de la El. Daca realizez ca am pacatuit e un dar de constientizare de la Domnul, nu e ceva ce am in mine ... ca de capul meu ma asez in icoana.
Cand Dumnezeu ii spune lui Moise ca vrea sa distruga poporul si sa faca din el un neam mare, Moise schimbat in mod cert de Dumnezeu refuza oferta si mediaza in favoarea poporului. Si Dumnezeu cedeaza. Dar, Moise vrea mai mult. Vrea sa Il cunoasca pe Dumnezeu mai mult, mai adanc, dincolo de minuni, dincolo de cuvinte, legi, legaminte ... vrea sa vada esenta Lui Dumnezeu. Tanjeste acolo singur in crapatura stancii dupa Dumnezeu si nu este refuzat ci acoperit de insusi Dumenzeu cu mana Sa ca sa nu fie distrus de puterea manifestata de prezenta Lui Dumnezeu ... ca apoi sa fie lasat sa vada ceea ce Moise voia cu disperare.
Asta incearca sa le explice Moise evreilor in campia Moabului si inteleg si eu. Nu pot de una singura sa Il simt pe Dumnezeu, e darul Lui pentru mine sa vreau sa Il cunosc, de la El imi vine dorinta de a vrea prezenta Lui in viata mea, dorinta ce creste pe masura ce Il cunosc mai mult si mai mult.
Vreau sa vad daca ceea ce descopar aici e o idee creata de-a mea sau mai gasesc la cineva tanjirea asta dupa Dumnezeu, disperarea de a nu sta departe de Dumnezeu si il gasesc pe David  descriindu-se starea in Psalmul 51. Plang cu David si cer sa imi zideasca o inima curata, tanjesc sa fiu curatata, spalata, reinnoita, vreau prezenta Lui Dumenzeu in viata mea cu orice pret, oricat ar fi de schimbat, oricat de multa durere ar aduce schimbarea, oricat de tentanta ar fi viata.
La cruce m-am intalnit cu Christos care mi-a luat povara, mi-a vindecat ranile, mi-a aratat cum sa ajung la Dumnezeu, mi-a pus o pecete pe sufletul meu, o pecete divina, o pecete dumnezeiasca ce nu e numai exterioara ci zi de zi lucreaza sa schimbe interiorul meu. Pecetea e Duhul Sfant ce ma schimba, mustra, cerceteaza, invata, indruma spre Dumnezeu, ma ajuta sa nu uit unde imi e Tata, implinirea, salvarea, iertarea.
Daca Il simt pe Dumnezeu, daca tanjesc disperata dupa prezenta Lui e darul Lui pentru mine si vine in intampinarea mea potolindu-mi dorul, durerea, amarul, suferintele ....
Vreau prezenta Ta Tata, vreau Duhul Tau in mine, vreau dragostea Ta, Te vreau pe Tine oricare ar fi costul ...

http://www.flickr.com/photos/loswl/5532130713/sizes/l/