marți, 23 noiembrie 2010

schimbare fara schimbare

Multa vreme, am fost ca si Tipatescu, din "O scrisoare pierduta" scrisa de celebrul I.L. Caragiale. Ma rugam cam asa: Doamne, fa o schimbare in viata mea, ca nu-mi place cum e viata mea, insa fara sa se schimbe mare lucru si lucrurile ar trebui sa mearga cam asa ... si incepeam sa ii dau eu indicatii clare cum sa mearga. Eram chiar mandra de rugaciunea mea, eram mandra de mine: serioasa, un om ce nu isi arata emotiile, calm, calculat, nu conta ca taiam in carne vie - o faceam cu stil. Insa un sentiment de greata fata de mine insami se instapanea din ce in ce mai mult in inima, mintea, sufletul si trupul meu. Normal ca tot Domnul era vinovat.
Dar, Doamne ... uite si Tu. Ce e in neregula? Ce nu am bifat? Ce condica nu am semnat? Ce haine nu am imbracat? Ce am facut?
Cella, Tu vrei schimbare?
Da, nu asta Iti tot spun?
Schimbare fara schimbare?
Hah?
Vrei sa te schimbi fara sa se schimbe nimic in atitudinea ta? Vrei o schimbare interioara fara sa iti fie afectat exteriorul? O schimbare care sa nu se faca vizibila?
Exact, Te-ai prins.
Tie a inceput sa iti placa de Isus, da?
Oooo, da!!!!
Dar ... hai sa Il studiem un pic amandoi pe Isus, vrei?
Doamne, Tu stii ca asta e provocare pentru mine, nu? Isus a fost perfect, a stiut ce sa spuna, cum sa spuna, cui sa arate mila, cand, apoi ... El a nu raspuns asa la obraz cui trebuia, ... e drept ca la faza din Templu cand ii da afara pe oamenii de afaceri siiiiii ... nu a fost prea manierat, dar ... da, asa sa nu isi iasa din pepeni, as vrea sa fiu si eu ...
Cella, Isus a aratat mila, compasiune, a vorbit frumos cum spui Tu insa nu echilibrat, impersonal, uita-te la Fiul Meu si-ai sa Il vezi plangand. Cand Lazar e in mormant si prietenele Lui Maria si Marta bocesc sfasietor, El plange. In public si ... stii din ce era format publicul Lui? Din floarea aleasa a fariseimii ascunsa in multime, curiosi, spioni, cersetori, oameni dornici de extraordinar ... Si nu e singura data cand plange ... mai plange pentru Ierusalim, pentru ca oamenii de acolo refuza sa creada ca Eu ii iubesc. El asta le spunea si ei ... stii urmarea povestiii.
Dar, mai uita-te la El in Templu cand "oamenii de afaceri", cum le spui tu, isi faceau tranzactiile fara nici o jena acolo unde ar fi trebuit sa se inchine, adusesera negustoria dincolo de limite. Ce face Fiul Meu? Are un mod nemanierat de a-i scoate afara? Ieseau cam pe burta?
Cella, Fiul Meu stia si stie ca Il iubesc fara masura, El actiona aici de dragul Meu. Adica voaia respectata casa Mea, de dragul Meu. Cand ti-i drag cineva si e jignit, calcat in picioare, umilit, tu reactionezi echilibrat, rece, impersonal? Crezi ca daca te dresezi sa raspunzi asa, esti ca Isus? Prostii ... Isus nu si-a dresat nici un sentiment. A plans, s-a enervat, maniat, a tipat la ei, a fost atent la starea celui cu care vorbea, a incurajat, a mustrat fara sa umileasca, fara acea racime si impersonalitate ce tot o vrei tu cultivata.
Cine iti spun Eu ca esti cu Cella?
Preaiubita Ta.
Crezi asta?
Mhmh .. d ...dddd... da.
Vezi, aici e problema. Teoretic tu crezi, practic numai mintea proceseaza asta. Un copil iubit nu actioneaza rece, echilibrat, impersonal sau cum mai gandesti tu. Un copil iubit actioneaza cu incredere, iubeste, plange, se infurie, mai cade, se loveste si atunci boceste si scanceste cu glas taaaaareee, se tanguie, ii trece si apoi alearga inapoi la ceilalti. Si pentru ca ii era dor de ei ii imbratiseaza, le povesteste ce a facut Tata pentru el, ce i-a adus, cum il trateaza, e sigur de dragostea Tatii si nici nu ii trece prin cap ca nu ar mai fi iubit. Nu poate concepe ca o greseala l-ar arunca afara din dragostea Tatii. Nu isi controleaza muschii fetei, trupului, vocea, gandurile, sentimentele ca sa ii faca pe plac Tatii ca acesta sa il iubeasca. Nu. Deloc. E iubit.
Adica Tu vrei sa daram tot ce am zidit eu atatia ani? Adica Tu vrei sa devin vulnerabila? Sa ma bucur ca un copil de viata? Sa dau in mintea copiilor? Sa vorbesc despre dragoste? Tu nu realizezi ca oamenii vor rade de mine? Sa imi manifest emotiile si sentimentele? In public? Asta e nebunie ....
Doamne, uite ... imi dau seama ca incep sa ma robotizez mai mult decat aparent si ca sufar de crap in interior .... realizez ca ma autodistrug si ca sunt in cadere libera. Stiu ca Tu tii cont de fiecare rugaciune, stiu ca iti pasa de fiecare fir de par de-al meu, iti pasa de sentimentele mele, de emotiile mele, de tot. Adica de inima, suflet, trup si duh. Stiu ca voi carcoti pana la nesimtire, stiu ca ma voi aseza in fund ca un copil incapatant si-am sa urlu ca nu imi place ce se intampla. Insa schimba-ma. Vreau sa actionez ca un copil iubit, un copil caruia nu-i trece prin cap ca nu ar mai fi iubit. Vreau sa actionez impulsiv ca un copil iubit, instinctiv, ce se bucura galagios, plange zgomotos (aici daca se poate cu zgomot redus si putine lacrimi .. in special in public) ...
Stii ce Doamne ... schimba-ma cum vrei Tu, ca eu numai prostii debitez ... cum stii Tu ca e cel mai bine.
Merg pe mana Ta! Am incredere!

Niciun comentariu: