sâmbătă, 7 mai 2011

Habar nu am de ce traiesc cu impresia ca personajele din vechime erau cam ... stupide ca sa nu spun altfel, inculte. Unde sa faca scoala? Cine sa ii invete? Uit ... efectiv uit ca nu-s martor ocular, ca nu am trait in acele vremuri, ca scoala nu s-a inventat in secolul trecut si ca oamenii au avut dorinta de a invata si pe cand haladuiau cu cortul prin desert si nu au avut numai dorinta ci chiar au invatat.
Eh, poate ca barbatii mai aveau acces la educatie insa femeile ... Ce-i cu ele? Erau bagate dupa soba? Cine invata copiii acasa despre istoria poporului? Barbatii care erau la razboi? Prin telepatie? In Judecatori citesc despre o femeie, nu una oricare ci o judecatoare. Adica o femeie desteapta, educata.
O studiez pe Ana si gasesc in capitolul 2:1-10 denumit si "Rugaciunea Anei". Numai ca rugaciunea asta seamana foarte mult cu un Psalm. Un Psalm de lauda, de adoratie, de multumire. Psalmii nu au fost inventati de David si Moise are unul scris, fii lui Asaf au scris Psalmi, sunt si unii cu autori necunoscuti. Nu era internet, accesul la informatie nu era atata de usor asa ca singura cale de transmitere a informatiilor era calea orala. efectiv invatau Psalmii pe de rost, isi invatau copiii, nepotii, vecinii si tot asa.
Cred ca Ana a compus psalmul acesta, slefuit, aranjat si a asteptat sa il recite impreuna cu copilul ce il avea in brate cand a venit la templu impreuna cu familia ei. Nu e o rugaciune de spus in gand, nu e o rugaciune de spus sobru, fara nici

Niciun comentariu: