Israelul era inconjurat de alte popoare dornice sa si-i faca scalvi, dornice sa le ia banii, sa ii tina sub papuc. Pot sa vad in ultimele versete ale capitolului 13 din 1 Samuel ca nu era nici un fierar in Israel, iar piata filistenilor le era deschisa si in nici un caz nu era una ieftina. Ionatan avea chef de ceva actiune, de ceva razboi. Era in Gheva si s-a gandit el ca n-ar fi rau sa ii atace un pic pe filisteni.
Dupa episodul de la Ghilgal, reconfirmarea Lui Dumnezeu ca Rege a poporului, Saul trimisese razboinicii voluntari acasa. Avea cu el numai 2000 de barbati iar 1000 erau cu Ionatan. E posibil ca una din conditiile filistenilor sa fi fost miscarile mici de trupe. Numai ca actiunea lui Ionatan arunca dispret si ura asupra poporului Israel si filistenii se aduna cata frunza si iarba la Micmash.
Evreii, razboinicii voluntari ai lui Saul au aparut si ei cu mic si mare insa cand au vazut cat de numerosi erau filistenii a inceput sa le tremure maduva in ei si ni se spune ca au inceput sa se teama si sa se ascunda prin pesteri, tufisuri iar unii din ei au trecut Iordanul spre regiunile Gad si Ghilad.
In acest episod nu ni se spune ca Domnul ar fi insufletit duhul lui Saul, nu ne spune ca groaza Domnului ar fi umplut poporul Israel. Nu, nici vorba. Curajul israelitilor a scazut ca apa intr-o galeata sparta cand au vazut ce pericol ii astepta.
Saul il cheama pe Samuel sa vina ca ajutor spiritual, ca trimis al Lui Dumnezeu si sa fie alaturi de el aici, acum cand ii e greu. Omul Lui Dumnezeu ii spune ca va veni in sapte zile. Oamenii lui Saul in aceste sapte zile dispar ca prin farmec pe unde apuca cuprinsi de teama filistenilor iar Saul vede cum i se imputineaza armata. In a saptea zi Samuel trebuie sa apara insa ziua parca se lungeste, lui Saul i s-a acrit sa scruteze orizontul si sa vada daca nu apare Samuel. Nu ni se spune ca s-ar fi rugat, ca si-ar fi chemat oamenii de baza si sa le spuna: mai baieti, de data asta treaba e serioasa. Am vazut ce prostii au facut inaintasii nostri, haideti sa ne rugam, haideti sa Il chemam pe Dumnezeu in mijlocul nostru. Haideti sa fim oameni asa cum cere Dumnezeu.
Nici vorba de asa ceva. Saul isi uita indatoririle de rege, uita ca nu e levit, uita ca nu e treaba lui sa aduca jertfe, crede ca daca Duhul Lui Dumnezeu a venit peste el inainte de incoronare si a proorocit este si foarte spiritual. Insa se insela amarnic. Cere sa i se aduca arderea de tot sa indeplineasca el ritualul, i se acrise de asteptat sa apara Samuel. Considera ca a asteptat suficient. Apoi credea ca il poate manipula pe Dumnezeu cu o ardere de tot, partea spirituala pentru el nu avea mare semnificatie decat ca factor manipulator.
Cand sfarsea de adus arderea de tot apare Samuel. Saul bucuros nevoie mare se duce sa il salute si in nici un caz nu se asteapta la ceea ce ii va spune Samuel: "
Ai lucrat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, Domnul ţi-ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel.
Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. Domnul Şi-a găsit un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Şi aceasta fiindcă nu ai ascultat de porunca Domnului.
"Si Samuel pleaca la Ghiva, in regiunea lui Beniamin iar filistenii se impart in trei cete ca sa ii atace pe evreii ce nu aveau sulite ascutite, nu aveau cum sa isi ascuta armele pentru ca filistenii ii voiau sub papuc.
Nu ma numesc Saul insa prostii ca el fac si eu. Nu ma costa regalitatea, imparatia insa ma costa amarnic, cu implicatii la fel de puternice. De cate ori nu mi-am facut ritualurile asteptand ca Dumnezeu ca faca ce vreau eu? Si pentru ca El nu a actionat cum am batut eu din picior sa vezi ce buna judecata pot sa fac ... mama mama. Am mers la biserica, am vorbit frumos, n-am luat casa nimanui, nici ce e in casa sau pe masa, nu am luat barbatu/femeia nimanui, nu l-am ispitit sau nu i-am facut ochi dulci, nu am vorbit urat ... am trait ca dupa carte ... de ce nu Iti faci partea? Intr-un fel, parca e o intelegere legala in care fiecare trebuie sa faca cate ceva. Insa Dumnezeu nu spune asta nicaieri. El vorbeste de inima mea care trebuie sa Il caute, sa fie a Lui si nu oricum ci intreaga. Toata fiinta mea sa fie indreptata spre El, sa Il caute, sa Il iubeasca si eu am altele pe care sa le iubesc ....
Nu am rabdare sa astept raspunsul Domnului, nu am rabdare sa aud ce vrea sa imi spuna ... de fapt nici nu vreau sa aud si .... atata ii trebuie Lui sa nu faca cum vreau eu, cum tanjesc eu sa fie ... ca-i vai si amar ce framata mintea mea ... Iau decizii pe care I le atribui Domnului si apoi Il invinovatesc de urmarile ce le resimt cu varf si indesat in viata mea.
Samuel a venit cand Saul termina de adus jertfa ca ardere de tot. Poate ca a durat un ceas sau doua sau mai putin. Chiar nu mai putea sa astepte? Chiar intrasera zilele in sac? Domnia si puterea insa i se urcasera la cap. Le voia cu orice pret. Ii placea statutul de vedeta, de sef.
Dar eu cum actionez? Astept? Am rabdare? Il las pe Dumnezeu sa lucreze, lucrez dupa cum spune El, aud ce vrea sa spuna? Inteleg ce vrea El sa imi spuna? Inima mea e plina de El sau de vedetism, sefie, prostii si aiureli?
Inceputul sfarsitului incepe cand sfarsesc, incetez sa ascult de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu