luni, 31 decembrie 2012

ospat cu bilant

Tocmai am terminat de citit Ioan 6: 1-15 - Isus hraneste peste 5000 de oameni. Teoretic, ucenicii stiau pe Cine urmau, practic dupa cat vad eu .... erau ca mine. Il urmau pentru ca Il recunoscusera ca Mesia. Numai ca ... cumva nu reuseau sa conexeze teoria cu practica, realul.

Filip este supus unui test iar Andrei apare la Isus cu ce are ... Imi place ca Isus nu il ia pe Filip la mustruluit pentru ca nu are idei, credinta, contabilitatea lui nu e buna, nu s-a gandit sa faca aprovizionarea pentru cei 5000 de barbati si un bonus major de femei si copii. Filip avea 200 de denari - plata unui soldat roman pe un an intreg.

Apare Andrei cu cinci paini si doi pesti. Acum eu sunt obisnuita cu painea noastra de peste 250 de grame insa sa nu uit ca actiunea nu se petrece intre Carpati ci in Israel, la Marea Tiberiadei sau a Galileii, intre desert si mare. Painea de acolo e o turta ca o lipie ... deci Andrei avea 5 turte si doi pesti. Era hrana unui copil ... deci nici pestii nu erau mari.

Un copil cu inima mare vrea sa isi imparta masa. Unde invatase asta? Acasa la el. Nu se ascunde dupa o duna de nisip sa manance singur, sa isi savureze pestele uscat si paine puse de mama lui pentru ziua aceea. Nu stiu de ce se duce la Andrei .... habar nu am. Insa merge la omul care nu poate avea ceva fara sa imparta. Cand L-a gasit pe Mesia, a plecat dupa Petru sa ii spuna si lui pe cine a gasit. Andrei nu poate avea ceva fara sa imparta. Si cand vede ce ii aduce copilasul acesta, merge la Isus.

Isus nu se asigura numai ca au ce manca oamenii ce Il urmeaza. Ii roaga pe ucenici sa spuna multimii sa se aseze. Dar unde? S-a gandit si la confortul fizic al oamenilor din multime. I-a asezat intr-un loc cu multa iarba .... si daca era deasa, era ca un soi de pat confortabil.

Nu li se da o gustare, un aperitiv, nu numai li se starneste foamea ci se satura toti. Si, evreii nu isi bat joc de mancare, firimiturile sunt stranse, resturile adunate, nu se lasa totul peste tot. Peste 5000 de oameni sunt martori la stragerea firimiturilor, toti vad cele 12 cosuri pline ... Toti realizeaza ca au fost martori la o minune.

E ultima zi a anului 2012. Pentru mine a fost un an cu teste, minuni, rugaciuni ascultate, dureri, operatii, suferinte fizice si sufletesti ... un an greu i-as putea spune insa unul binecuvantat. Am reparat unele relatii, am pus piciorul in prag la altele ... inca mai am de rezolvat lucruri, situatii ...  M-am bucurat ca un copil de minunile primite, am plans cand am primit ceea ce abia indraznisem sa visez, sa imi doresc. Tata m-a rasfatat, mustrat, pus la colt, cercetat si pus din nou la colt ca sa imi reaminteasca ce am promis, ce mai am de facut ...

Un an in care am crescut, am descoperit pe Isaia si "m-am indragostit de el". Am fost rugata sa ma asez pe iarba ca sa primesc mancare din belsug si sa ma satur insa au fost si situatii cand am primit ca sa dau mai departe. Am fost indemnata sa dau telefon sa spun ceva de incurajare sau sa ies la o apa plata si-o poveste cu cineva insa am fost invitata sa ies la o poveste, sa ma investesc, daruiesc.

Cu toate astea, inca ma vad ca in postura ucenicilor. Stau cu Isus, Il urmez, Il recunosc si in fata unor situatii mai critice ... reactionez ca ei.

Va doresc ce imi doresc si mie ... sa ma las provocata de Duhul Domnului si sa Il las sa ma duca aproape de Isus, de Tata. Imi doresc si vreau sa imi pun tot mai mult increderea in El, sa ascult de El desi nu inteleg, desi dupa calculele mele nu e corect. Sa cred in Mesia si sa ascult de El in ciuda a toti si toate.

Niciun comentariu: