luni, 9 septembrie 2013

Amintiţi-vă acest lucru!

Nu pot sa il tratez pe Isaia cu repeziciune si oricat de desteapta m-as da, tot nu pot merge mai departe repede pentru ca sunt lucruri pe care trebuie sa le inteleg, la care sa meditez sau efectiv sa le vad si sa le schimb in viata mea. 

Poporul vremii lui Isaia "dansa" intre doua ritualuri, unul pentru idoli si unul pentru Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Unii nici macar nu mai dansau, isi facusera alegerea si traiau conform ei ...  Alesesera sa creada ca dumnezeul lor e Bel care inseamna domn si care era tatal dumnezeilor si Nebo era fiul intelept al acestuia. 

Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov a incheiat un legamant cu poporul Israel ... e reinnoit insa mare parte a poporului decide sa isi dea aurul celui ce face idoli, sa isi puna animalele de povara sa care idolii. Si acestia cantarea mult, erau poveri mari pentru bietele animale. Domnului il trimite pe Isaia cu un mesaj si spune poporului ce va intampla: vine captivitatea, robia insa Domnul va ridica un om, un netaiat imprejur, care va salva poporul. Omul acesta ii va aduce acasa, le va da bani sa construiasca iar Casa Domnului si ramasita care  se va intoarce acasa va vedea cum idolii acestia ce acum sunt purtati si ancorati in pamant, idoli ce nu se misca, nu scot un sunet ... sunt de fapt numai niste bibelouri imense ce vor cadea, se vor prabusi.

Domnul nu are nevoie sa fie purtat de nimeni, EL nu devine o povara pentru nimeni pentru ca El este Cel ce ne poarta, ne asigura hrana, protectia fizica, psihica, spirituala. El este Cel ce ne vindeca, ne mantuieste. El este Cel ce ne da viata, Cel ce o sustine, Cel ce ne-a creat, Cel ce ne iubeste, Cel ce ne vrea cu El ACASA!

"1 Bel se prăbuşeşte, Nebo se îndoaie. Idolii lor sunt puşi pe animale de povară; idolii pe care-i purtaţi sunt o povară pentru animalele obosite. 2 Se prăbuşesc, se îndoaie împreună; nu pot să salveze povara, ei înşişi mergând în captivitate.

3 «Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, întreaga rămăşiţă a casei lui Israel, voi, pe care v-am cărat înainte de a vă naşte, v-am purtat încă din pântece! 4 Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până veţi încărunţi vă voi purta. Eu v-am făcut şi Eu vă voi sprijini; vă voi purta şi vă voi scăpa. 

5 Cu cine Mă veţi compara şi Mă veţi face egal? Cu cine Mă veţi asemăna ca să fim deopotrivă? 

6 Unii varsă aurul din pungă, şi cântăresc argintul în cumpănă, angajează un artizan, care-l preface într-un zeu, apoi se prostern şi i se închină. 7 Îl pun pe umeri şi-l poartă, îl aşază la locul lui şi acolo rămâne; nu se poate mişca de la locul lui. Dacă cineva strigă la el, nu-i răspunde, nici nu-l izbăveşte din necaz.
8 Amintiţi-vă acest lucru şi luaţi-l în seamă! Gândiţi-vă din nou la el, răzvrătiţilor!" Isaia 46:1-8

Mesajul nu pica bine audientei desi eu il vad imbibat cu dragoste si har. Incerc sa imi iau papucii unuia din popor ce "dansa" in ritualuri insa oricat m-as stradui, nu prea merge ... Sunt in pozitia de copil de Dumnezeu salvat prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach dar promisiunea asta ce o aduce Isaia e valabila si azi.

Inainte sa ma nasc, inainte sa se nasca parintii si bunicii mei, Dumnezeu veghea asupra mea. Greu de inteles - cumva. Insa El era in control si orchestra lucrurile in asa fel incat eu sa apar ... Mai mult de atat, El imi promite ca ma poarta, uneori ma cara pentru ca incapatanarea mea e mare. Nu vor fi momente cand va interveni ci e in controlul vietii mele la fiecare miliardime de secunda, clipita si chiar daca voi imbatrani, parul imi va albi, El tot cu mine va fi, ma va purta, scapa. De ce? Pentru ca sunt a Lui. Pentru ca ma iubeste, am pret in ochii Lui, pentru ca Isus Christos = Yeshua HaMaschiach m-a eliberat prin sangele Lui. Pentru ca ma iubeste!

Niciun comentariu: