M-am gândit la Isaia, la profeţiile ce le spune, la revelaţiile ce le primeşte, vorbeşte, explică, scrie, la oamenii ce îl ascultă sau îi citesc scrierile ... Situaţia politică era una grea, erau înconjutaţi de asirieni iar Isaia le vorbeşte de un imperiu ce încă nu s-a format, de babilonieni, apoi de căderea imperiului babilonian. Merge mai departe şi le spune de crearea unui alt imperiu, de faptul că Domnul şi-a ales dintre persani un om care va elibera poporul ce a rămas credincios, popor ce se va intoarce şi va rezidi Iersusalimul, Casa Domnului.
Încerc să mă aşez în papucii unui om ce îl ascultă pe Isaia. Acesta vorbeşte, explică şi lasă scris despre timpuri viitoare, lucruri care se vor întâmpla cînd trupul meu va fi praf şi pulberi. Ce trebuie să fac eu acum? Situaţia religioasă e într-o ceaţă groasă. Idolatria e in mare vogă, e modernă însă inchinarea tradiţională, sărbătorile trebuie ţinute cu sfinţenie, totul trebuie făcut ca la carte ... aşa cum am moştenit de la părinţii şi strămoşii noştri.
Dacă compar vremurile ... diferenţa nu e prea mare. Suntem robi băncilor sau ideilor noastre despre cum trebuie să fie viaţa. Idolatria e în mare vogă indiferent de confesiune şi denominaţiune. Religiozitatea e pe val. Se respectă cu fast sărbătorile, tradiţiile sunt duse mai departe.
Ce aşteptăm?
Sfârşitul nostru şi sfârşitul lumii?
O vreme nu am mai verificat situaţia politică din Siria însă acum două zile am văzut un articol însoţit de fotografii din Damasc şi din Siria. Oameni decapitati, împuşcaţi, copii morţi .... morţi fără număr. M-am îngrozit văzând fotografiile. Isaia spune despre ce se va întâmpla cu Damascul.
"1 O profeţie cu privire la Damasc. „Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine. " Isaia 17:1
Istoria arată că până acum Damascul nu a mai fost ruine ... acum spre asta se îndreaptă. Profeţia se împlineşte sub ochii mei!
Ce să fac?
Pot să stau cu mâinile în sân, să nu mă intereseze de Isaia, să nu mă intereseze de Siria ... Ei sunt acolo, oricum în zona lor se bat ca chiorii tot timpul .... Eu trăiesc aici, la noi e pace.
Ce spune Isaia că cere Domnul de la mine?
Ascultă! Supune-te! Încrede-te! Lasă independenţa şi intră în dependenţă de Domnul! Crede in El! Pregăteşte-te! El revine! Sfinţeste-te!
Nu e uşor să faci ce spune Isaia. Adică să asculţi înseamnă să faci ce ţi se spune, să decizi să asculţi chiar şi cînd nu îţi place, să ştii că unii şi alţii se vor ghionti, vei fi catalogat "sectant, cu capul, instabil emoţional, prost, demodat, .... " şi atributele curg gârlă.
Cuvântul Domnului nu îşi pierde valabilitatea şi puterea indiferent de contextul meu social, economic, politic, religios, monden. Are acceaşi putere şi valabilitate ca şi atunci când a fost rostit şi scris. Domnul e credincios promisiunilor Sale. Necredinţa mea nu Îl împiedică pe El să îşi împlinească promisiunile. Dar necredinţa mea are consecinţe veşnice că o cred sau nu.
Citind Biblia, vad că Domnul face legământ cu oamenii care decid să Îl asculte. Pentru mine încă nu e elucidată total problema legământului meu ... Sunt în legământ cu El prin strămoşii mei, sunt în legământ cu El prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, sunt a Lui însă ce termeni are legământul ăsta? Ce trebuie să fac eu? Îmi fac partea în cadrul legământului? Un semn al legământului cu poporul Israel era circumcizia la bărbaţi. Nu sunt bărbat însă tot din Biblie ştiu că inima mea trebuie să fie circumcisă, asta înseamnă ascultare şi supunere faţă de Domnul.
Nu vreau să judec poporul vremii lui Isaia, nici pe cei de lângă mine. Când mă voi prezenta înaintea Domnului, mă va întreba de mine şi nu de alţii, nu ma pot scuza că aşa a fost contextul politic, social, filosofic, religios. Eu sunt în legământ cu El. Legământul e personal, nu naţional, zonal, local.
Problema e simpla! Decid să ascult şi să mă supun Lui sau nu.
Încerc să mă aşez în papucii unui om ce îl ascultă pe Isaia. Acesta vorbeşte, explică şi lasă scris despre timpuri viitoare, lucruri care se vor întâmpla cînd trupul meu va fi praf şi pulberi. Ce trebuie să fac eu acum? Situaţia religioasă e într-o ceaţă groasă. Idolatria e in mare vogă, e modernă însă inchinarea tradiţională, sărbătorile trebuie ţinute cu sfinţenie, totul trebuie făcut ca la carte ... aşa cum am moştenit de la părinţii şi strămoşii noştri.
Dacă compar vremurile ... diferenţa nu e prea mare. Suntem robi băncilor sau ideilor noastre despre cum trebuie să fie viaţa. Idolatria e în mare vogă indiferent de confesiune şi denominaţiune. Religiozitatea e pe val. Se respectă cu fast sărbătorile, tradiţiile sunt duse mai departe.
Ce aşteptăm?
Sfârşitul nostru şi sfârşitul lumii?
O vreme nu am mai verificat situaţia politică din Siria însă acum două zile am văzut un articol însoţit de fotografii din Damasc şi din Siria. Oameni decapitati, împuşcaţi, copii morţi .... morţi fără număr. M-am îngrozit văzând fotografiile. Isaia spune despre ce se va întâmpla cu Damascul.
"1 O profeţie cu privire la Damasc. „Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine. " Isaia 17:1
Istoria arată că până acum Damascul nu a mai fost ruine ... acum spre asta se îndreaptă. Profeţia se împlineşte sub ochii mei!
Ce să fac?
Pot să stau cu mâinile în sân, să nu mă intereseze de Isaia, să nu mă intereseze de Siria ... Ei sunt acolo, oricum în zona lor se bat ca chiorii tot timpul .... Eu trăiesc aici, la noi e pace.
Ce spune Isaia că cere Domnul de la mine?
Ascultă! Supune-te! Încrede-te! Lasă independenţa şi intră în dependenţă de Domnul! Crede in El! Pregăteşte-te! El revine! Sfinţeste-te!
Nu e uşor să faci ce spune Isaia. Adică să asculţi înseamnă să faci ce ţi se spune, să decizi să asculţi chiar şi cînd nu îţi place, să ştii că unii şi alţii se vor ghionti, vei fi catalogat "sectant, cu capul, instabil emoţional, prost, demodat, .... " şi atributele curg gârlă.
Cuvântul Domnului nu îşi pierde valabilitatea şi puterea indiferent de contextul meu social, economic, politic, religios, monden. Are acceaşi putere şi valabilitate ca şi atunci când a fost rostit şi scris. Domnul e credincios promisiunilor Sale. Necredinţa mea nu Îl împiedică pe El să îşi împlinească promisiunile. Dar necredinţa mea are consecinţe veşnice că o cred sau nu.
Citind Biblia, vad că Domnul face legământ cu oamenii care decid să Îl asculte. Pentru mine încă nu e elucidată total problema legământului meu ... Sunt în legământ cu El prin strămoşii mei, sunt în legământ cu El prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, sunt a Lui însă ce termeni are legământul ăsta? Ce trebuie să fac eu? Îmi fac partea în cadrul legământului? Un semn al legământului cu poporul Israel era circumcizia la bărbaţi. Nu sunt bărbat însă tot din Biblie ştiu că inima mea trebuie să fie circumcisă, asta înseamnă ascultare şi supunere faţă de Domnul.
Nu vreau să judec poporul vremii lui Isaia, nici pe cei de lângă mine. Când mă voi prezenta înaintea Domnului, mă va întreba de mine şi nu de alţii, nu ma pot scuza că aşa a fost contextul politic, social, filosofic, religios. Eu sunt în legământ cu El. Legământul e personal, nu naţional, zonal, local.
Problema e simpla! Decid să ascult şi să mă supun Lui sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu