Aş putea spune că iubesc independenţa, libertatea, tot atât de mult precum iubesc dreptatea. Multe mai am de tras din cauza acestor "iubiri" şi, ... parcă nu-mi învăţ niciodată lecţia. De câteva zile frământ cuvintele Stăpân şi rob. Sunt în plin proces de învăţare a ascultării şi cuvintele astea două, mă conduc la alte aspecte ale vieţii mele ce trebuiesc descoperite, analizate şi trecute la ascultare şi supunere.
Marţi, 14 nisan, adica 16 aprilie, începe Paştele pentru evrei. Dar ieri, 10 nisan, fiecare familie trebuia să îşi cumpere mielul sau iedul, un miel fără defect, de un an. Ca să trăieşti şi să prinzi ziua de 15 nisan, trebuie să faci ce ţi se spune.
Dar nu se poate altă soluţie? Nu.
Adica dacă nu ascult, mor? Da. Şi nu numai eu ci şi cei din casa mea.
Leg ce spune Isaia, cu povestea lui Avraam şi cu paştele. Sunt în plin proces de învăţare a ascultării şi Îl descopăr pe Dumnezeu ca Stăpân. Sincer, îmi place mai mult ca Tată. Dar Dumnezeu Tatăl este Sfânt, Sfânt, Sfânt, drept, credincios, personal, Cel ce aude, Cel Preaînalt, Creatorul cerului şi pământului, Cel Atotputernic, Omnisicient, Omnipotent, Omniprezent.
Am crescut şi trăit într-o ideologie ce încurajează independenţa, realizarea profesională, libertatea, dreptul la opinie, la trăirea momentului, la sfidare a regulilo şi a consecinţelor.
Vreau să ascult ce spune Domnul! Am decis să ascult şi să fac ce spune El. Dar văd că trebuie să smulg toţi lăstarii independenţei mele, să scormonesc după rădăcinile libertăţii şi să I le dau Domnului. Descopăr că înţelepciunea mea nu are nici o legătură cu a Lui. A mea e umană, finită, mărginită. Mai citesc că gîndurile Lui nu au nici o legătură cu ale mele, că El are alte idei decât ale mele. Realizez că nu pot şti ideile, visele, gândurile celor de lângă mine, ale oamenilor finiţi şi mărginiţi ca mine. D`apoi să le ştiu pe ale Domnului ...
Numai că Domnul nu mă lasă aşa. Mi-a lăsat Cuvântul Scris, scrisoarea Lui de dragoste pentru mine şi din Scripuri învăţ despre El, despre faptul că dacă ascult, fac ce îmi spune şi mă supun, voi trăi chiar dacă fizic voi muri la un moment dat.
Dacă El îmi e Stăpân şi eu Îl recunosc ca Stăpân, atunci eu trebuie să ascult cu punct şi virgulă. Robii sunt de mai multe feluri, unii au fost învredniciţi pentru funcţii mai înalte, unii pentru munci mai grele, unii pentru munci intelectuale dar fiecare are o slujbă. Mai mult de atât, Creatorul, care este şi Stăpânul, a dat talente şi abilităţi fiecăruia dintre robi. Degeaba râvnesc eu slujba altuia. Eu am fost înzestrată pentru ceea ce fac şi nu pentru altceva.
Mi-a fost greu să realizez care îmi sunt talentele, darurile, abilităţile. Am crezut că mi le-am cultivat eu prin practică şi studiu însă aveam să descopăr că de fapt îmi sunt date de Domnul. Şi nu îmi sunt date ca să le pun în vitrină şi să mă dau măreaţă cu ele ci ca să le folosesc pentru Slava Lui şi nu pentru orgoliul şi mândria mea.
Cu ceva ani în urmă, eram într-o furtună şi o tiradă de întrebări la adresa Domnului. Atunci mi-a spus de darurile şi talentele mele, de faptul că vrea să le folosesc. Şi mi-a mai spus ceva ce m-a forţat să realizez că El e Stăpânul: "dacă nu le foloseşti, ţi le iau înapoi." Mai am pusee de lene îmbibate cu gânduri de renunţări, cu întrebări fără număr dar imediat îmi amintesc cu Cine am vorbit, Cine mi-a vorbit. Realizez că eu de El trebuie să ascult indiferent de mofturi, pretenţii, idei, acuze şi scuze.
Abia acum realizez că am făcut schimbări majore în viaţa mea pentru că am înţeles că El e Stăpânul. Nu m-am gîndit că eu sunt roaba ci am făcut-o de dragul Domnului, am ales să ascult de dragul Lui. De fapt, eu nu îmi aşezasem piesele de puzzle la locul lor ... erau încă împrăştiate pe tabla vieţii mele.
De ce ascult?
De dragul Lui!
De dragul Lui voi celebra cum spune El, voi face ce spune El, voi renunţa la independenţă, libertate şi propria dreptate.
De dragul Lui voi auzi, asculta, acţiona!
De dragul Lui ma voi supune!
De dragul Lui accept să îmi fie Stăpân şi eu să Îi fiu roabă!
Marţi, 14 nisan, adica 16 aprilie, începe Paştele pentru evrei. Dar ieri, 10 nisan, fiecare familie trebuia să îşi cumpere mielul sau iedul, un miel fără defect, de un an. Ca să trăieşti şi să prinzi ziua de 15 nisan, trebuie să faci ce ţi se spune.
Dar nu se poate altă soluţie? Nu.
Adica dacă nu ascult, mor? Da. Şi nu numai eu ci şi cei din casa mea.
Leg ce spune Isaia, cu povestea lui Avraam şi cu paştele. Sunt în plin proces de învăţare a ascultării şi Îl descopăr pe Dumnezeu ca Stăpân. Sincer, îmi place mai mult ca Tată. Dar Dumnezeu Tatăl este Sfânt, Sfânt, Sfânt, drept, credincios, personal, Cel ce aude, Cel Preaînalt, Creatorul cerului şi pământului, Cel Atotputernic, Omnisicient, Omnipotent, Omniprezent.
Am crescut şi trăit într-o ideologie ce încurajează independenţa, realizarea profesională, libertatea, dreptul la opinie, la trăirea momentului, la sfidare a regulilo şi a consecinţelor.
Vreau să ascult ce spune Domnul! Am decis să ascult şi să fac ce spune El. Dar văd că trebuie să smulg toţi lăstarii independenţei mele, să scormonesc după rădăcinile libertăţii şi să I le dau Domnului. Descopăr că înţelepciunea mea nu are nici o legătură cu a Lui. A mea e umană, finită, mărginită. Mai citesc că gîndurile Lui nu au nici o legătură cu ale mele, că El are alte idei decât ale mele. Realizez că nu pot şti ideile, visele, gândurile celor de lângă mine, ale oamenilor finiţi şi mărginiţi ca mine. D`apoi să le ştiu pe ale Domnului ...
Numai că Domnul nu mă lasă aşa. Mi-a lăsat Cuvântul Scris, scrisoarea Lui de dragoste pentru mine şi din Scripuri învăţ despre El, despre faptul că dacă ascult, fac ce îmi spune şi mă supun, voi trăi chiar dacă fizic voi muri la un moment dat.
Dacă El îmi e Stăpân şi eu Îl recunosc ca Stăpân, atunci eu trebuie să ascult cu punct şi virgulă. Robii sunt de mai multe feluri, unii au fost învredniciţi pentru funcţii mai înalte, unii pentru munci mai grele, unii pentru munci intelectuale dar fiecare are o slujbă. Mai mult de atât, Creatorul, care este şi Stăpânul, a dat talente şi abilităţi fiecăruia dintre robi. Degeaba râvnesc eu slujba altuia. Eu am fost înzestrată pentru ceea ce fac şi nu pentru altceva.
Mi-a fost greu să realizez care îmi sunt talentele, darurile, abilităţile. Am crezut că mi le-am cultivat eu prin practică şi studiu însă aveam să descopăr că de fapt îmi sunt date de Domnul. Şi nu îmi sunt date ca să le pun în vitrină şi să mă dau măreaţă cu ele ci ca să le folosesc pentru Slava Lui şi nu pentru orgoliul şi mândria mea.
Cu ceva ani în urmă, eram într-o furtună şi o tiradă de întrebări la adresa Domnului. Atunci mi-a spus de darurile şi talentele mele, de faptul că vrea să le folosesc. Şi mi-a mai spus ceva ce m-a forţat să realizez că El e Stăpânul: "dacă nu le foloseşti, ţi le iau înapoi." Mai am pusee de lene îmbibate cu gânduri de renunţări, cu întrebări fără număr dar imediat îmi amintesc cu Cine am vorbit, Cine mi-a vorbit. Realizez că eu de El trebuie să ascult indiferent de mofturi, pretenţii, idei, acuze şi scuze.
Abia acum realizez că am făcut schimbări majore în viaţa mea pentru că am înţeles că El e Stăpânul. Nu m-am gîndit că eu sunt roaba ci am făcut-o de dragul Domnului, am ales să ascult de dragul Lui. De fapt, eu nu îmi aşezasem piesele de puzzle la locul lor ... erau încă împrăştiate pe tabla vieţii mele.
De ce ascult?
De dragul Lui!
De dragul Lui voi celebra cum spune El, voi face ce spune El, voi renunţa la independenţă, libertate şi propria dreptate.
De dragul Lui voi auzi, asculta, acţiona!
De dragul Lui ma voi supune!
De dragul Lui accept să îmi fie Stăpân şi eu să Îi fiu roabă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu