"11. Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l lovisera. S-au sfatuit si au plecat de acasa sa se duca sa-i planga de mila si sa-l mangaie.
Trei bărbați din localități diferite au auzit de suferințele prin care trecea cel pe care îl considerau prieten și
s-au sfătuit
au plecat de acasă
să se ducă
să-i plângă de milă
și să-l mângâie.
Întâlnirea și decizia lor a fost bună. Ce a ieșit ... e altă poveste!
Probabil erau oameni bogați, cu funcții și averi. Indiferent de ceea ce aveau sau nu, erau prieteni. Au auzit de ceea ce s-a năpustit peste Iov și au venit la el. Nu găsesc că doamna Iov i-ar fi chemat, că Iov ar fi trimis după ei, că altcineva din Uț ar fi trimis mesajele.
Când prietenii mei trec prin suferință, eu ce fac? Îmi pasă? Plec, mă duc, mă deplasez ca să fiu lângă cel ce sufere o pierdere, o nedreptate, o durere?
Îmi amintesc de în ziua când l-am înmormântat pe tata, eram la capelă și a venit o femeie. Nu o văzusem în viața mea și nici nu auzisem de ea. S-a prezentat ca o prietenă de familie foarte apropiată. M-a întrebat cine sunt si i-am răspuns politicos. Apoi, m-a întrebat dacă sunt căsătorită. I-am spus că nu. Ohoooo! Din cauza mea murise tata. I-am făcut inima grea și amară și de asta a murit. M-am uitat la ea și m-a pufnit râsul ... în ciuda situației în care eram. I-am explicat că tatăl meu a suferit o dublă comoție cerebrală și de asta se afla în sicriul de lângă noi iar decesul lui nu avea nici o legătură cu statutul meu marital. Dar doamna îi dădea înainte că știa ea ... Eu eram vinovată de decesul tatălui meu.
Când semenii mei trec prin suferință, ce vorbe arunc?
Cumva am toate răspunsurile și pe deasupra mai spiritualizez totul și arunc cu versetele în cel împovărat, îndurerat și căzut??
Mă simt plină de înțelepciune și turui vrute și nevrute?
Îmi amintesc destul de multe situații penibile pe care le-am avut din partea oamenilor care se credeau bine intenționați. Efectiv îți vine să îi iei de mânecă și să îi poftești afară.
Nu pot să nu mă întreb: Iov a avut numai patru prieteni? Atât au venit la el. Când totul era frumos și bine cred că mulți oameni apăreau ca prieteni ai lui Iov. Când totul s-a năpustit peste el, au rămas doar patru. Ceilalți au dispărut ca prin farmec.
Dispar ca prin farmec când prietenii mei ajung la limita sărăciei?
Când boala îi deformează și mirosul pe care îl emană e greu, eu pe unde sunt?
Când au căzut .... cum îi tratez?
Îi arăt cu degetul?
Mă dezic de ei?
Mă duc să îi vizitez?
Tac?
Încerc să ajut?
12. Ridicandu-si ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Si au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor.
13. Si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna o vorba, caci vedeau cat de mare ii este durerea." Iov 2:11-13Trei bărbați din localități diferite au auzit de suferințele prin care trecea cel pe care îl considerau prieten și
s-au sfătuit
au plecat de acasă
să se ducă
să-i plângă de milă
și să-l mângâie.
Întâlnirea și decizia lor a fost bună. Ce a ieșit ... e altă poveste!
Probabil erau oameni bogați, cu funcții și averi. Indiferent de ceea ce aveau sau nu, erau prieteni. Au auzit de ceea ce s-a năpustit peste Iov și au venit la el. Nu găsesc că doamna Iov i-ar fi chemat, că Iov ar fi trimis după ei, că altcineva din Uț ar fi trimis mesajele.
Când prietenii mei trec prin suferință, eu ce fac? Îmi pasă? Plec, mă duc, mă deplasez ca să fiu lângă cel ce sufere o pierdere, o nedreptate, o durere?
Îmi amintesc de în ziua când l-am înmormântat pe tata, eram la capelă și a venit o femeie. Nu o văzusem în viața mea și nici nu auzisem de ea. S-a prezentat ca o prietenă de familie foarte apropiată. M-a întrebat cine sunt si i-am răspuns politicos. Apoi, m-a întrebat dacă sunt căsătorită. I-am spus că nu. Ohoooo! Din cauza mea murise tata. I-am făcut inima grea și amară și de asta a murit. M-am uitat la ea și m-a pufnit râsul ... în ciuda situației în care eram. I-am explicat că tatăl meu a suferit o dublă comoție cerebrală și de asta se afla în sicriul de lângă noi iar decesul lui nu avea nici o legătură cu statutul meu marital. Dar doamna îi dădea înainte că știa ea ... Eu eram vinovată de decesul tatălui meu.
Când semenii mei trec prin suferință, ce vorbe arunc?
Cumva am toate răspunsurile și pe deasupra mai spiritualizez totul și arunc cu versetele în cel împovărat, îndurerat și căzut??
Mă simt plină de înțelepciune și turui vrute și nevrute?
Îmi amintesc destul de multe situații penibile pe care le-am avut din partea oamenilor care se credeau bine intenționați. Efectiv îți vine să îi iei de mânecă și să îi poftești afară.
Nu pot să nu mă întreb: Iov a avut numai patru prieteni? Atât au venit la el. Când totul era frumos și bine cred că mulți oameni apăreau ca prieteni ai lui Iov. Când totul s-a năpustit peste el, au rămas doar patru. Ceilalți au dispărut ca prin farmec.
Dispar ca prin farmec când prietenii mei ajung la limita sărăciei?
Când boala îi deformează și mirosul pe care îl emană e greu, eu pe unde sunt?
Când au căzut .... cum îi tratez?
Îi arăt cu degetul?
Mă dezic de ei?
Mă duc să îi vizitez?
Tac?
Încerc să ajut?
Un comentariu:
Este minunat sa fi langa un ptieten cand are nevoie de tine sau simte nevoia de prezenta cuiva! Nu sa-l compatimesti, doar sa gusti din tacere impreuna cu el.
Trimiteți un comentariu