Mana a încetat!

10. Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal; și au prăznuit Paștile în a paisprezecea zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului.

11. A doua zi de Paști au mâncat din grâul țării, azime și boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat.

12. Mana a încetat a doua zi de Paști, când au mâncat din grâul țării. Copiii lui Israel n-au mai avut mana, ci au mâncat din roadele țării Canaanului în anul acela. (Iosua 5:10-12)

Nu știu alții cum sunt dar eu când mă gândesc la mine … aș fi intrat în panică.

40 de ani nu am arat, semănat și strâns nimic, doar am călătorit. Am trecut Iordanul, am văzut cum s-au oprit apele si s-a uscat albia … Părinții și bunicii mi-au povestit despre lanurile cu grâu, despre șezători, despre bucuria culesului. Povești știu!

Azi dimineață, am ieșit să culeg mană. Da, ieri, am celebrat Paștele, am mâncat din roadele Canaanului dar astăzi … nu am găsit mană iar Iosua ne spune că vom mânca din ceea ce culegem.

Oh! Am nevoie de părinți, de bunici, de unchi și mătuși ca să mă învețe cum să culeg roadele, cum să le pun la păstrare, cum să le gătesc ca să fie bune la gust. Trebuie să spun și vecinelor mele ce am învățat, să învăț de la ele.

Am nevoie de ceilalți ca să învăț de la ei, ca să am cu cine împărtăși și cu cine să mă bucur de roadele țării!

Am fost așezată printre niște oameni și nu e întâmplător că tocmai ei sunt lângă mine ... sunt binecuvântările deghizate sau deslușite ale Lui Dumnezeu, special pentru mine.

M-am hotărât să te las să mă binecuvânți cu prezența ta, cu ceea ce știi tu, cu talentele, darurile și abilitățile tale. E clar, nu o să recunosc asta foarte repede și foarte clar. Am și eu mândria mea. Dar dincolo de ea, ești o comoară pe care Domnul a așezat-o pentru o vreme lângă mine.