Ieri, am decis să cred. Am decis să cred,
să ascult și să acționez. Chiar mă credeam pe cai mari. Dar nu știu ce se
întâmplă noaptea ...
Parcă
s-a scurs toată credința, încrederea și deciziile s-au topit ca și omul de zăpadă
în adierea caldă și blândă a primăverii.
Dar nu renunț! Citesc Iosua în
perioada asta si am ajuns la Iosua 11:“15. Iosua a împlinit poruncile date de
Domnul robului Său Moise și de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din
tot ce poruncise lui Moise, Domnul.”
Iosua era
la fel ca mine, adica avea aceleași temeri și îndoieli. Alftel nu ar fi fost
nevoit Domnul să Îi spună de atâtea ori să nu se teamă și să nu se înspăimânte,
nu?
La fel îmi
spune și mie … zi de zi și de câteva ori pe zi.
Sunt două
cuvinte care îmi dau târcoale de ani buni și cu care cochetez:
Shema – auzi,
ascultă, fii atentă, crede și acționează
și (ve)
Hineni –
iata-mă, trimite-mă!
Azi, de
dimineață, am decis și decid să trăiesc cele două cuvinte, să nu mai cochetez
cu ele. Să le las să prindă viață în mine!
Mă agăț de
promisiunile Domnului și le cred indiferent de context!
Și mai spun
“Ajută Doamne necredinței mele!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu