Am intrat într-un proces de schimbare a minții.
De cam când mă știu, mi s-a cântat și repetat că nu sunt bună, că nu pot, că n-o să fiu în stare, că ... Toate acestea s-au înscripționat în mintea mea și când muzica altora a încetat, am început să îmi pun eu placa învățată și să cred ceea ce mi s-a spus.
Dar, e suficient!
Am decis să pun piciorul în prag și să cred ceea ce spune Cel ce m-a creat despre mine.
Îi iubesc pe David, fiul lui Ishai. Citesc, recitesc și iar citesc ce scrie el. Taică-su nici nu se sinchisește să îl aducă la întâlnirea cu Samuel, frații nu dau doi bani pe el, cei de pe lângă el au aceeași atitudine. Însă David decide să nu îi creadă, să nu acționeze conform muzicii cântate de cei de langă el.
David scrie cei mai mulți dintre Psalmi. El este cel care știe și crede că Dumnezeu l-a creat în chip minunat, că e înzestrat cu calități, daruri și talente, că Domnul Îi este Stânca și Refugiul. Și nu doar crede, el acționează pe baza credinței.
Astăzi, cred că Domnul a pus în mine daruri, talente și abilități. Cred că sunt binecuvântată și că binecuvântările pe care mi le dă trebuie să le împart cu alții.
Tu ce crezi astăzi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu