Nu pot să trec
de cartea Rut. Am început cartea 1 Samuel însă m-am întors la Rut și Naomi.
La prima vedere, Naomi pare o femeie învinsă. E văduvă,
cei doi baieti i-au murit în Moab, ceea ce avea în Israel e vândut. E o femeie
credincioasă, știa cine este Dumnezeul în care și-a pus încrederea, Cel despre
care a povestit nurorilor ei, Cel care binecuvântă și vede.
Inițial pleacă însoțită de nurorile ei însă lasă durerea
să îi pătrundă în toatele celulele și decide să își binecuvinte nurorile și să le
lase să plece fiecare la părinții ei.
Nu mai are 20 de ani, viitorul pare sumbru. De ce să
mai aibă grija lor? Nu are rost să le mai împovăreze și pe ele!
Își simte sufletul uscat … nu vrea să fie povară pentru
nimeni.
A falimentat!
Gândurile devin furtună în sufletul ei. Dorește să se
întoarcă acasă desi e conștientă că nu mai există un acasă. Va trăi din mila
altora … asta îi era clar.
Îmi place enorm binecuvântarea ei. „Să vă dea Domnul să găsiți odihna
fiecare în casa unui bărbat!”
Rut 1:9
Când simt că nu mai am
nimic de oferit, când din punctul meu de vedere totul pare fără nici o speranță sau un viitor, ce cuvinte rostesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu