“Apoi s-a sculat,
ea si nurorile ei,
ca să se întoarcă în țara ei din țara Moabului,
căci aflase în țara Moabului că Domnul
cercetase pe poporul Său și-i dăduse pâine” Rut 1:6
Moabul vremii
mele poate avea mai multe forme.
Dureri, pierderea celor dragi sau a lucrurilor materiale, necazuri, trădări, suferințe, umilințe,
poveri puse de alții sau de mine care mă aduc la epuizare, încăpățânarea de a-mi
realiza anumite idei care mereu și mereu se prefac în scrum, vârsta, statutul
social, plecarea din țară … și altele
Naomi nu
rupe legăturile cu Israelul, a fost mereu la curent cu situația din țară. Acum,
văduvă și fără copii, nu vrea să fie îngropată în Moab. Și-a îngropat acolo soțul,
băieții însă nu vrea să își îngroape visele și speranțele în Moab.
Decide să o
lase pe Rut să meargă cu ea.
Decide să
se învestească în femeia asta moabită.
A văzut că
inima tinerei s-a lipit de Dumnezeul ei și o învață tot ce știe ea despre El.
Habar nu
avea Naomi cine va deveni tânăra femeie pe care a luat-o sub aripa ei.
Domnul
așează lângă mine femei mai tinere, de vârsta mea sau mai în vârstă.
Habar nu
am cum le va folosi Domnul și cine vor deveni ele.
Cum le
tratez?
Văd ele în
mine pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov?
Văzându-mi
viața și modul de trai, vor ele să își găsească adăpostul sub aripile
Dumnezeului meu?
Da, sunt
doar o femeie, știu ce nu știu, știu ce ar trebui să mai știu.
Dar, mă
investesc în cineva? Sau e pustiu în jurul meu?
Cred cumva
că nu am nimic de oferit?
Naomi
credea altceva?
Da, nu sunt
căsătorită și nu am copii. Din punctul unora de vedere fac degeaba umbră pământului.
Dar,
Dumnezeu are un scop cu mine.
De cine
ascult?
De unii și
alții sau de Cel care are toată puterea în cer și pe pământ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu