Mă uimește
dragostea celor două nurori, Orpa și Rut.
Dar ... pe când
se pregăteau să plece, cu inima frântă, cu viserile făcute zob, cu soțul și
copiii morți, cu tot ce avea și știa cunoscut pierdut, le spune nurorilor să
meargă la casele părinților lor. Ea nu mai are ce să le ofere!
Naomi și-a strâns
bagajul și s-a pregătit să plece. E gata de drum!
Se vede și simte frântă,
tristă, dezamăgită, vede că “mâna Domnului s-a întins împotriva mea”.
E amărâtă!
E amărâtă!
Vrea să plece în Bethleem (Beit Lechem – casa Pâinii) pentru
că vestea că Dumnezeu a cercetat pe Israel și le-a dat pâine, vestea că
foametea a încetat a ajuns și la ea, în Moab. Așa cum e, văduvă, fără copii,
fără casă și masă, fără pământ și avere … vrea să se întoarcă la poporul ei, în
țara ei ca să fie cu ai ei.
Orpa decide să rămână în casa părinților ei.
Rut alege să plece cu Naomi, soacra ei.
O alege pe Naomi drept mentor, model în viață și decide să îi devină ucenică.
O alege pe Naomi drept mentor, model în viață și decide să îi devină ucenică.
Va
merge oriunde cu ea, va învăța de la femeia asta care stă fermă și demnă în credința ei,
care nu urlă la toți când conștientizează că Dumnezeu Și-a întins mâna împotriva ei,
care nu lasă ca amărăciunea să o transforme într-o scorpie de femeie, care alege
să se încreadă în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov deși a pierdut tot.
Pierderile, dezamăgirile, suferințele, lipsurile nu au
făcut-o pe Naomi să își piardă credința.
Va merge acasă, în Casa Pâinii (Bethleem – Beit Lechem), pentru
că ea știe că Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov va fi cu ea și-i va
binecuvânta ascultarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu