arunc pâinea pe ape

 Am prins puțin din comunism, din vremea când doar duminica aveai carne pe masă. În timpul săptămânii, eram vegetarieni! Sâmbăta, se tăia o pasăre și din aceasta se făceau câteva feluri de mâncare. Baza erau tot legumele. Numai că acum erau amăgite cu puțină carne. În rolă se cocea neapărat pâinea și câte o plăcintă. Casa trebuia să arate bec pentru că ... “e posibil să avem musafiri”. Și, rar nu aveam musafiri la masă.

Dacă treceau pe drum căruțele cu coviltir și vindeau var sau diferite lucruri, li se pregătea un loc la masă și mâncarea parcă se înmulțea.

Duminica, aveam la biserică program de dimineață și de după amiază. Știam ce am gătit acasă însă când ajungeam la biserică o întrebam pe bunica ce are de mâncare. Asimilam informația și apoi mergeam la o mătușă care stătea pe lângă bunici și îi adresam aceeași întrebare. Puteam alege la care masă să mă așez și să savurez bucatele din meniurile lor.

Casa bunicilor era la fel de primitoare ca a noastră și deși aveau o măsuță pentru copii, bunicul prefera să mă vadă în fața lui la masă, lângă musafiri, să fie cu ochii pe mine.

A avea musafiri la masă era ceva absolut normal. Erau oameni pe care atunci îi întâlneam prima dată și uneori și ultima dată. Însă asta nu era o problemă! Din toate colţurile ţării şi lumii s-au aşezat oameni în casele noastre.

Musafirii pot fi îngeri deghizaţi!

De la Ietro, socrul lui Moise mai învăţ ceva. Când fetele lui se întorc acasă şi îi povestesc că un străin le-a ajutat, el le întreabă “"Unde este? Pentru ce aţi lăsat acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănânce pâine!"” Exod 2:20

Când cineva te-a ajutat pe tine sau pe cineva din familia ta, invită-l la masă. Dă-i să mănânce din pâinea ta, din mâncarea preparată de tine. Împarte-ţi pâinea şi mâncarea cu cel ce te-ajutat.

M-am înţelenit în Iaşi de mulţi ani şi îmi mai rămân degete la mâini când număr de câte ori am fost invitată la masă în casa cuiva. Aşa că am decis să invit eu oamenii la mine acasă, la masă. Nu vreau să fiu invitată ca răspuns la invitaţia făcută de mine. Aşa nu vin!

Am decis să continui tradiţia familiei de a face pâine şi de a o “arunca pe ape” (“Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!” Eclesiastul 11:1). Şi uite aşa lista invitaţilor se măreşte acum pentru că vreau să îi invit şi pe cei care m-au ajutat într-un fel sau altul.