Astăzi, mare parte a creștinătății a sărbătorit Ziua Cincizecimii, cunoscută mai mult ca Rusalii. Mă leagă multe amintiri de această sărbătoare. Așa că astăzi, am fost la Sărbătoare și am mai auzit povești despre înaintașii noștri dar și despre cei persecutați pentru credință. Una dintre povești, mi s-a lipit de inimă.
Unul dintre bărbații
din biserică, a fost confundat într-o noapte de cineva și lovit tare peste cap.
Cel lovit rămâne cu ambele timpane sparte. Numele lui era Sterian Popa. L-am
cunoscut mai mult din povești decât din realitate.
Știu că a fost un
tâmplar extraordinar de talentat, un om de cuvânt, respectat pentru munca lui.
Pe undeva, el a
văzut un pian sau o pianină, a studiat-o cum arată și cum e făcută, și din
memorie a făcut și el una. I-au trebuit câteva luni bune ca să sculpteze
fiecare clapă, fiecare îmbinare, să găsească lemnul potrivit care să redea
sunetul care trebuie.
Deși avea un frate
mai mic drept ucenic, proiectul lui cu pianina era cumva secret. Lucra la
aceasta fără martori. Dar, muzica se auzea făcându-i pe cei din jur să se
întrebe de unde vine aceasta.
A donat pianina
bisericii și mai mult de atât a făcut în biserică un cor pe patru voci și a
adunat o orchestră. Și toate acestea având ambele timpane sparte.
Astăzi, ne
povestea unul dintre martorii repetițiilor de cor, că unchiul lui, deși auzea
mai puțin, atenționa pe cel care greșea o notă, pe cel care nu a ridicat suficient
sau nu a avut volumul care trebuie.
Cum făcea asta? Nu
știu.
Părinții mei au
cântat și ei în corul condus de Sterian Popa și mama îmi spunea că era tare
priceput.
Moș Sterian Popa
a fost un om care nu a lăsat ca anumite incapacități fizice să Îl împiedice în a-L
sluji pe Domnului Său. Și nu doar atât, pasiunea lui era contagioasă, corinștii
și cei din orchestră s-au adunat în jurul lui și împreună au lăsat ca muzica să
devină închinare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu