Înaintea examenului de final de clasa a IV-a, am fost trimisă la bunici să le duc ceva. Pe drum, m-am întâlnit cu o colegă de clasă. După mers, am observat că nu mergea undeva anume, efectiv mergea pe drum fără nici o țintă. Ne-am salutat și am întrebat-o ce face și ce caută. Mi-a răspuns că și-a pierdut o curea de la uniformă și că părinții i-au spus să nu se întoarcă acasă fără aceasta.
Eu primisem de la verișoarele mele mai multe curele așa că
i-am spus că îi dau eu una dintre curele. Nu purtam decât una și oricum nu îmi
trebuiau toate. M-a întrebat ce vor spune ai mei când vor afla că am dat una dintre
curele. Am asigurat-o că nu mi se întâmplă nimic.
Am rugat-o să mă aștepte să rezolv treaba la bunici și apoi
vom merge acasă ca să îi dau cureaua. Pe drum înspre casă, mă întreabă ce mi-au
spus părinții despre examen?
Am rămas mirată! Ce să îmi spună? Să mă concentrez la examen
și după ce acesta se va încheia, vom merge cu domnul învățător la cofetărie.
Teama mare a părinților mei era să nu vomit din cauza dulciurilor pe care aveam
să le mănânc. Organismul meu reacționa violent la anumite dulciuri.
I-am răspuns că nu-mi amintesc să fi menționat ai mei altceva.
“Dar te mai primesc
acasă dacă nu iei examenul?”
Nici nu mă gândisem că nu iau examenul și nici nu-mi trecuse
prin cap că nu m-ar mai primi acasă. I-am spus că nu înțeleg ce este cu acea
întrebare. Mi-a spus că părinții ei i-au spus să se ducă unde știe dacă nu va lua
examenul.
Am ajuns acasă, i-am dat cureaua și a rămas că ne vedem a doua
zi la examen. A plecat liniștită cu o problemă rezolvată. Putea merge acasă pentru
că acum avea o curea pentru uniformă.
Ai mei au observat că ceva mă frământă și au reușit să
scoată de la mine ce discuții avusesem. I-am întrebat dacă mă mai primesc acasă
dacă nu iau examenul. A fost rândul lor să rămână șocați. “Și unde să te duci dacă nu vii acasă?”
Le-am spus că nu știu. În capul meu însă aveam o scăpare. Bunicii
m-ar fi primit sigur dacă cumva s-ar fi întâmplat ca părinții mei să se poarte
fără înțelepciune. S-ar fi activat bunicul T și ar fi pus el lucrurile în
ordine.
M-au asigurat că orice rezultat aș avea, orice s-ar întâmpla
cu mine, oricând și de oriunde, eu să mă întorc acasă. Împreună vom găsi o
soluție.
Mi-au dat bani de prăjituri ca să mă îndulcesc după examen
asumându-și riscul de a sta treji cu mine următoarea noapte în caz că boleam după
dulcele savurat.
A trecut examenul, nu am bolit, însă așteptam cu sufletul la
gură rezultatele. Nu eram așa interesată de rezultatele mele cât eram de cele ale
colegei mele. Între timp, vorbisem cu ai mei, să o primească pe colega aceasta dacă
nu o mai primeau părinții ei acasă.
Am primit rezultatele și colega mea… a picat examenul.
M-am dus acasă mai mult înlemnită de groază decât bucuroasă
de rezultate mele. Ce va face fata asta? Unde va dormi?
A doua zi am întrebat-o cum a fost cu ai ei, cum au primit
vestea că nu a luat examenul? A dormit acasă sau prin vecini? Mi-a răspuns că părinții
i-au spus că nu se întâmplă nimic, că poate veni acasă oricând, că va trebui să
învețe toată vara ca să dea examenul din nou, că nu va ajunge pe drumuri.
Mulți ani mai târziu, am prins o discuție în care ai mei
povesteau despre acest eveniment. După ce m-au dus la examen, s-au dus la
familia colegei mele și au discutat cu părinții ei despre impactul vorbelor lor
asupra fiicei lor cât și asupra mea.
M-a binecuvântat
Domnul cu niște părinți care au avut înțelepciunea de a vedea dincolo de
cuvinte, de a mă asigura de dragostea și suportul lor indiferent de rezultatele
obținute. N-au pus presiune pe mine cu rezultaltatele însă nici nu au făcut
paradă cu acestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu