Domnul meu e viu!

Ziua de 16 nissan a trecut. Locuiesc în România, și astăzi se sărbătorește învierea Domnului.

M-am trezit cu gândul la Ioan și Petru, și la cele două Marii. Maria Magdalena și cealaltă Marie nu au putut dormi. Înmormântarea fusese făcută în viteză, sub privirile multora care încă nu erau acasă ca să-și pregătească lucrurile cum trebuie pentru Paște. Erau acolo mulți soldați romani, se simțeau sufocate de plâns, de durere, de frustrare, de șoc.

Acest Paște este unul despre care-și vor aminti. Încă nu știu ele că acel Paște va intra în istorie. Chiar dacă era Șabat, chiar dacă era Pesach-Paște, ele își știau casa, știau unde mai au lucruri pregătite pentru înmormântări. S-au vorbit să se vadă când zorii încă nu s-au ivit, să fie cât mai de dimineață la mormânt.

Și-au luat cele necesare cu ele și au plecat spre mormânt. Pe drum au realizat că este posibil să nu poată face mare lucru acolo. Cine le va da piatra deoparte? Dar sunt femei. Când femeile își pun în cap ceva, lucrurile se mișcă.

Simt că li se mișcă pământul sub picioare, și se opresc. Alt cutremur? Unul a fost vineri, unul duminica dimineață... Ceva se întâmplă în Ierusalim de sunt așa dese cutremure.

Ajung în grădină, între timp se luminase bine. E răcoare, iar ele sunt grăbite. Până se încălzește ar trebui să termine treaba. Dar se opresc șocate în fața mormântului. Deși erau îngândurate, observă că soldații romani erau acolo întinși pe jos. Oare sunt morți, sau dorm? Piatra este dată la o parte.

Dar cine este tinerelul acesta care stă pe piatră? Ceva se întâmplă aici.

Cum adică pe cine căutăm? Ce întrebare e asta? Am venit să facem cum trebuie ritualul de îmbălsămare.

E viu? Cum să fie viu? Ce crede tânărul acesta? Nu am fost noi martore când L-au bătut, când I-au bătut cuiele în palme și în picioare, când i-au străpuns coasta? N-am auzit noi acel strigăt de dinaintea cutremurului și a întunericului aceluia înfricoșător? Își bate joc de noi?

Dintr-odată își amintesc de ceea ce le spusese Rabi Yeshua. Da, le vorbise de moarte, de înviere. Da, Scriptura spune despre asta. Da, are sens ce spune acest tinerel. Pare un înger.

Ce a zis? Să mergem înapoi în cetate, la ucenici și să le spunem vestea?

Parcă au prins aripi, nici nu mai simt drumul sub picioarele lor. Știu unde sunt adunați toți ucenicii. Le vor crede? Vor spune că soluțiile folosite pentru îmbălsămare le-au sucit mințile...

El e viu! E viu! Rabi Yeshua e viu!

Alt tânăr umblă prin grădină în răcoarea dimineții. Sunt două femei în toată firea așa că se opresc din alergare, dar totuși merg grăbite. Dar El le iese înainte spunându-le “Bucurați-vă”!

Oh! E Rabi Yeshua! Îl recunosc! E viu cu adevărat! Semnele de la mâini se văd așa de clar cicatrizate… li se înfioară inima văzând acele semne. E viu! Domnul lor e viu!

Da, da, vor merge să le spună ucenicilor, Îl vor aștepta acolo în Ierusalim!

E viu! Natura parcă a explodat și ea, păsările cântă vedele pe crengile copacilor sau dansând în adierea răcorii dimineții. Inimile și mințile lor bubuie de la efort și fericire. Vineri, totul părea pierdut. Astăzi, realizează că Rabi Yeshua este HaMashiach – Mesia. Iar Mesia este Dumnezeu, și Dumnezeu are puterea de a da viața, are puterea de a învia. El are toată puterea în cer și pe pământ.

Domnul e viu! A înviat!