o căsătorie .... cu cântec

Sefora, soția lui Moise, moare și el se căsătorește cu o femeie din Etiopia.

Avea tot dreptul să facă asta!

Dar .... Maria, în principal, și Aaron nu au fost de acord cu căsătoria asta. Nu le plăcea de femeia cu pielea neagră. Nu le plăcea că Moise nu s-a consultat cu ei, nu au fost întrebați ce cred despre ea, nu au analizat-o ei. Nu și-au dat ei aprobarea în privința acestei căsătorii.

Moise nu le ceruse părerea! Nu îl interesase ce cred frații lui despre femeia pe care el a ales-o, femeie care ieșise cu ei din Egipt.

Dumnezeu fusese de acord cu această căsătorie. Dacă ar fi avut obiecții, Dumnezeu i-ar fi spus lui Moise asta în mod clar.

Familia lui Amram și Iochebed a avut trei copii, toți trei ajung lideri pentru popor, dar liderul mare, proorocul era Moise. Era fratele lor mai mic. Maria îl salvase păzindu-l între trestii. Ea s-a înfățișat înaintea fetei lui faraon. Credea că Moise era în viața .... datorită ei. Ea era cea mai mare. Ea îl spălase, hrănise ... Merita să fie întrebată despre femeia cu el se va căsători, nu? Chiar nici măcar atât nu îi datora Moise?

Dumnezeu interzise clar căsătoria cu femeile cananite, nu cu cele etiopiene.

Dar .... Moise nu le-a cerut sfatul, nu i-a consultat, nu și-au pus ei parafa pe actul de căsătorie!

Au discutat doar ei doi iar atitudinea lor față de Moise era schimbată. Era ceva limpede ca lumina zilei! O vedea oricine ... Tot ce a făcut Moise, tot ce era Moise a fost pus sub semnul întrebării .

În Numeri 12:1-16 văd că Dumnezeu a auzit discuția dintre Maria și Aaron și nu a stat cu mâinile în sân. A chemat la Cortul Întâlnirii pe cei trei frați.

Mai aflu ceva despre Moise a cărui onoare și credibilitate fusese pusă în joc.
"Moise insa era un om foarte bland, mai bland decat orice om de pe fata pamantului."

"4. Deodata Domnul a zis lui Moise, lui Aaron si Mariei: 
"Duceti-va toti trei la Cortul intalnirii." Si s-au dus toti trei.

5. Domnul S-a coborat in stalpul de nor si a stat la usa Cortului. A chemat pe Aaron si pe Maria, si ei s-au apropiat amandoi. 6. Si a zis: 

"Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis.

7. Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. 8. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului. 

Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise?"

9. Domnul S-a aprins de manie impotriva lor. 

Si a plecat.

10. Norul s-a departat de pe Cort. Si iata ca Maria era plina de lepra, alba ca zapada. Aaron s-a intors spre Maria; si iata ca ea avea lepra. 11. Atunci Aaron a zis lui Moise: 

"Ah, domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti si de care ne-am facut vinovati! 12. Sa nu fie Maria ca un copil nascut mort, a carui carne este pe jumatate putreda cand iese din pantecele mamei lui!"

13. Moise a strigat catre Domnul, zicand: 

"Dumnezeule, Te rog, vindeca-o!"

14. Si Domnul a zis lui Moise: 

"Daca ar fi scuipat-o tatal ei in obraz, n-ar fi fost ea oare de ocara timp de sapte zile? Sa fie inchisa deci sapte zile afara din tabara; dupa aceea, sa fie primita in tabara."

15. Maria a fost inchisa sapte zile afara din tabara. Si poporul n-a pornit pana ce a intrat din nou Maria in tabara.

16. Dupa aceea, poporul a plecat din Haterot si a tabarat in pustiul Paran."

Îmi place de Aaron aici. Realizează rapid că a comis-o și văzând-o pe Maria plină de lepră imediat recunoaște autoritatea lui Moise, recunoaște că el este cel ce fusese investit de Dumnezeu să fie lider, fusese ales de Dumnezeu ca El să îi vorbească direct, că el nu e pe picior de egalitate cu Moise. Își cere iertare pentru el și pentru Maria.

Nu știu de ce Maria nu spune nimic. Bănuiesc că era șocată că s-a aflat atât de repede ce a gândit și exprimat ea, că pedeapsa a venit direct de la Dumnezeu, că i s-a spus direct unde îi era locul ...

Moise pană acum a fost martor tăcut. Aude tot ce se spune. Îl vede pe Dumnezeu aprins de mânie plecând și imediat Aaron începe cu cererea de iertare și o vede și el pe Maria plină de lepra.

Maria, sora lui mai mare, era plină de lepra!

Nici un resentiment. Nici o urmă de mânie. Nu îi spune nici un cuvințel.

Bine că Maria nu e sora mea!

Se roagă Domnului pentru vindecare! Și Domnul îl ascultă!

În cele șapte zile de izolare, tot poporul a aflat ce a făcut Maria, lidera muzicală, proorocița.

Mai trec 38 de ani până aflăm că Maria moare. Numeri 20:1. În următorii 38 de ani de viață nu va mai ieși în evidență, nu își va mai lăsa nasul să se înalțe mai sus decât trebuie. 

gânduri de pe lângă Sinai

Moise și poporul erau în deșert. Au băut apă amară, au cârtit, au început să mănânce mană, au avut și prepelițe. A venit în vizită Ietro și l-a ajutat pe Moise să deschidă ochii și să pună judecători peste popor ca lucrurile să se rezolve mai repede, mai bine și mai înțelept.

Erau în deșert, lângă muntele Sinai și Domnul Îl cheamă pe Moise să urce pe munte. Domnul vrea să se întâlnească cu poporul însă nu oricum. 

Exod 19 descrie șapte urcări și coborâri ale lui Moise pe munte și la popor. 
Urcă ca să ia mesajul și coboară, adună bătrânii, iau decizii. 
Și asta de sapte ori. 

Întâlnirea cu Dumnezeu nu are loc oricum. 
Poporul trebuia informat că Domnul vrea să le vorbească!
Au decis într-un glas sa asculte!
Au decis să se pregătească!
Să se spele!
Să-și spele hainele!
Să se sfințească!
Să respecte limitele impuse de Dumnezeu!

Moise urcă pe munte și primește CUVÂNTUL Lui Dumnezeu, scris, săpat, gravat de Mana Lui Dumnezeu, cu semnătura, autograful Lui!

Nu primește, vise, viziune, vedenii!

Până la întâlnirea aceasta, Domnul se descoperea personal. Acum însă era vorba de un popor și Domnul alege să le dea CUVÂNTUL scris.

Acolo, la Sinai, are loc sărbătoarea Shavuot sau Rusaliile.

Dumnezeu este același ca pe vremea lui Moise. 
Recitesc Exod 19:16-24.
"16. A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima.

17. Moise a scos poporul din tabara, spre intampinarea lui Dumnezeu, si s-au asezat la poalele muntelui.

18. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se coborase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere.

19. Trambita rasuna tot mai puternic. Moise vorbea, si Dumnezeu ii raspundea cu glas tare.

20. Domnul S-a coborat pe muntele Sinai, si anume pe varful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe varful muntelui. Si Moise s-a suit sus.

21. Domnul a zis lui Moise: "Coboara-te si porunceste poporului cu tot dinadinsul sa nu dea buzna spre Domnul, ca sa se uite, pentru ca nu cumva sa piara un mare numar dintre ei.

22. Preotii, care se apropie de Domnul, sa se sfinteasca si ei, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul cu moartea."

23. Moise a zis Domnului: "Poporul nu va putea sa se suie pe muntele Sinai, caci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicand: "Hotaraste anumite margini in jurul muntelui si sfinteste-l."

24. Domnul i-a zis: "Du-te, coboara-te si suie-te apoi iarasi cu Aaron; dar preotii si poporul sa nu dea buzna sa se suie la Domnul, ca nu cumva sa-i loveasca cu moartea.""

Realizez că eu mă încred în același Dumnezeu?

Realizez că El e la fel de Sfânt, Sfânt, Sfânt ca atunci când S-a coborât pe Sinai?

Textul acesta mă îndeamnă să mă verific dacă Îl cunosc pe Dumnezeul în care mă încred! Să văd dacă este Cel al Scripturii, al Cuvântului!

Pot face asta citind și studiind CUVÂNTUL.

Cântarea lui Moise și a Mariei

1. Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis:

 "Voi canta Domnului, caci Si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret. 2. Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Il voi preamari.

3. Domnul este un razboinic viteaz: numele Lui este Domnul. 4. El a aruncat in mare carele lui faraon si oastea lui; luptatorii lui alesi au fost inghititi in Marea Rosie. 5. I-au acoperit valurile si s-au coborat in fundul apelor, ca o piatra. 

6. Dreapta Ta, Doamne, si-a facut vestita taria; mana Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrajmasi. 7. Prin marimea maretiei Tale, Tu trantesti la pamant pe vrajmasii Tai; Iti dezlantui mania, si ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea narilor Tale, s-au ingramadit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid si s-au inchegat valurile in mijlocul marii.

9. Vrajmasul zicea: "Ii voi urmari, ii voi ajunge, voi imparti prada de razboi; ma voi razbuna pe ei, voi scoate sabia si-i voi nimici cu mana mea!" 10. Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: si marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat in adancimea apelor.

11. Cine este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat in sfintenie, bogat in fapte de lauda, si facator de minuni?

12. Tu Ti-ai intins mana dreapta: si i-a inghitit pamantul. 13. Prin indurarea Ta, Tu ai calauzit si ai izbavit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta il indrepti spre locasul sfinteniei Tale.

14. Popoarele vor afla lucrul acesta si se vor cutremura: apuca groaza pe filisteni, 15. se inspaimanta capeteniile Edomului, si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab; toti locuitorii Canaanului lesina de la inima. 16. Ii va apuca teama si spaima; iar vazand maretia bratului Tau, vor sta muti ca o piatra, pana va trece poporul Tau, Doamne! Pana va trece poporul pe care Ti l-ai rascumparat.

17. Tu ii vei aduce si-i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, in locul pe care Ti l-ai pregatit ca locas, Doamne, la Templul pe care mainile Tale l-au intemeiat, Doamne!

18. Si Domnul va imparati in veac si in veci de veci.

19. Caci caii lui faraon, carele si calaretii lui au intrat in mare, si Domnul a adus peste ei apele marii; dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul marii."

20. Maria, prorocita, sora lui Aaron, a luat in mana un timpan, si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucand.

21. Maria raspundea copiilor lui Israel: "Cantati Domnului, caci Si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret." Exod 15:1-21

Maria - o femeie lider

În Exod, citesc despre o copilă care este ascultătoare, supusă, curajoasă, gata de sacrificiu, înțeleaptă. Este vorba despre Miriam (Maria), sora lui Moise. Salvarea copilului nu a stat în mâinile ei, dar ea a avut un rol important de jucat. A stat ascunsă printre trestii protejând coșul în care era fratele ei. A avut curajul să apară în fața fetei faraonului și să vorbească. A știut ce să spună - bănuiesc că fusese învățată de Iochebed. A crezut în Dumnezeul părinților ei. Văd că valorile familiei fuseseră transmise mai departe și Miriam și le însușise. 

Bănuiesc că după ce Moise a fost re-adus acasă, Miriam a avut rolul de a se juca cu el, de a-l învăța să meargă, de a-l ajuta să vorbească, de a-i cânta, de a-l face să râdă. 

Dar timpul trece repede și Moise este dus la palat.

Ce a fost în inima acestei copile?

S-a investit degeaba?

S-a meritat?

Îmi închipui dezamăgirea ei când a auzit că Moise a ucis un egiptean și a fugit. 

Apoi?

40 de ani de tăcere. 

Nu a ajuns la familia ei nici un e-mail, nici un sms, nici un telefon, nici o scrisoare, nici un semn, .... nici o veste că Moise ar mai fi trăit sau nu .... 

Despre Maria nu mai aflăm nimic până ce poporul trece Marea Roșie. Dar asta nu înseamnă că ea a stat cu mâinile în sân, așteptând să se întâmple cu ea ce se întâmplă cu toată lumea. 

Ce face Domnul cu ea în această perioadă? 

O crește pe Maria, o maturizează în credință. Era o sclavă la fel ca toți ceilalți. 

O sclavă cu talent muzical! 

O sclavă ce are abilitatea de a scrie versurile și de a le pune pe muzică. 

O sclavă ce și-a dedicat inima Domnului, ce învăța femeile despre El. 

O sclavă cunoscută ca și profeteasă, proorociți printre sclavii evrei.

O femeie profeteasă? 

O femeie proorociță?

O femeie lider printre femeile sclave?

Văd că Maria își știa darurile și abilitățile!

Era o femeie ce voia să Îl cunoască pe Domnul și din ceea ce cunoștea ea, să dea mai departe și să învețe și pe alte femei.

Abilitățile și darurile aduc la pachet responsabilitatea.

Ce daruri am?

Ce abilități?

Ce fac cu ele?

Vreau să Îl cunosc pe Dumnezeu?

Mi-am pus încrederea în El?

Îl las pe El să mă crească, maturizeze?

Îl las pe El să folosească ceea ce a pus în mine?

Da, asta aduce și o mare responsabilitate.

Dar eu ce fac?

Îmi ascund capul în nisip ca struțul și aștept să treacă viața?

și arheologii găsesc dovezi

Îmi place să aflu că există și informații istorice despre personajele și evenimentele pe care le studiez.

S-au descoperit obeliscuri și alte dovezi care arată că egiptenii nu au mai fost la Baal-Tefon timp de șapte ani. Era un loc care îi lua cu fiori.

Mai mult de atât, douăzeci și doi de ani nu au mai încercat să-și recâștige influența asupra teritoriilor din Vest.

Pentru egiptenii care nu au plecat cu faraon la luptă venise vestea ca Dumnezeul evreilor se prezentase la Marea Roșie, la Baal-Țefon și făcuse o mare minune acolo.  

prefer să beau apă amară?

Au trecut Marea Roșie, au văzut cadavrele egiptenilor, a cailor, au văzut bucățile de lemn ale carelor, acum erau pe uscat! Erau liberi!

Maria, sora lui Moise și a lui Aaron și-a luat tamburina și a început să compună o melodie și să o cânte. Acțiunea se petrece pe malul mării, pe nisipul plajei de la Marea Roșie! Celelalte femei auzind-o, i-au urmat exemplul. S-a încins o cântare de laudă pe malul  mării. Îmi închipui copiii dansând pe ritmurile tamburinelor, parcă aud chiotele de bucurie ce ieșeau din piepturile evreilor după atâția ani de robie!

Se uitau în SUS! Știau și au văzut că izbăvirea vine de SUS! Izbăvirea o dă Domnul!

Numai că petrecerea nu ține mult!

Au intrat în deșertul Șur și nu au găsit decât apă amară. Brusc au dispărut toate urmele de mulțumire, bucurie, recunoștință. Apa era amară. Da, aveau apă, era chiar acolo în fața lor. Dar era amară.

Am avut, am și voi avea parte de situații amare în viața mea.
Cum reacționez? Împotriva cui ridic glasul?

Am dezvoltat abilitatea de a pune miliarde de întrebări. Gândesc în întrebări.
Trec prin anumite situații și parcă fără să realizez îmi fac viața și mai amară?
Pun la îndoială orice autoritate!

De ce trec prin perioade amare?
Din istorie văd că e nevoie de aceste perioade pentru a învăța, pentru a fi testată.
În cine mă încred când apa e amară, când deșertul e instalat în viața mea?

Cânt?
N-am compus în viața mea nici o melodie. Cu versurile m-am mai jucat însă nu am scris nici o notă. Sincer ... nici nu notele muzicale nu sunt prietenă la cataramă.

Domnul e în control.
Poporul va sta în deșert patruzeci de ani!

Oh nu! Eu nu vreau să stau atât!

Sunt dispusă să las amărăciunea și să cânt?
Sunt dispusă în ciuda a tot și toate să mă uit în SUS, la Cel ce poate totul și ține totul în mâna Lui?

Sau prefer să beau apă amară!

la Baal-Tefon

"15. Domnul a zis lui Moise: 

"Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. 16. Tu ridica-ti toiagul, intinde-ti mana spre mare si despica-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. 17. Eu voi impietri inima egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea.18. Si vor sti egiptenii ca Eu sunt Domnul cand faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea."

19. Ingerul lui Dumnezeu, care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul si a mers inapoia lor, si stalpul de nor care mergea inaintea lor, si-a schimbat locul si a stat inapoia lor.

20. El s-a asezat intre tabara egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta.

21. Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s-au despartit in doua.

22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.

23. Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui faraon, carele si calaretii lui au intrat dupa ei in mijlocul marii.

24. In straja diminetii, Domnul, din stalpul de foc si de nor, S-a uitat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmaseala in tabara egiptenilor.

25. A scos rotile carelor si le-a ingreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: "Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el impotriva egiptenilor."

26. Domnul a zis lui Moise: 

"Intinde-ti mana spre mare; si apele au sa se intoarca peste egipteni, peste carele lor si peste calaretii lor."

27. Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii.

28. Apele s-au intors si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n-a scapat.

29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.

30. In ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mana egiptenilor; si Israel a vazut pe egipteni morti pe tarmul marii.

31. Israel a vazut mana puternica pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise." Exod 13:13-31

Au ajuns la Baal-Tefon și în față aveau Marea Roșie iar din spate venea val-vârtej faraon cu multă armată bine echipată și dotată. Ce au făcut evreii? Au strigat către Domnul, către Moise  .... și scoteau strigăte care nu erau de bucurie ci de disperare. 

Baal-Tefon am si eu in viata mea. Are Domnul un plan cu mine, vrea sa ma modeleze, cizeleze, crească, maturizeze și eu aș fugi mâncând pământul. Aș vrea să fie ușor ... așa ca la alții. Aș vrea să îmi meargă totul ca-n povești. Numai că Domnul vrea să scrie povești cu mine.  

Ajung în fundătură și acolo trebuie să scap de obiceiuri împământenite în mine. Trăiesc în România, vorbesc românește, miros românește, gândesc românește, acționez românește. Dar eu am altă cetățenie! E nevoie de Baal-Tefon ca sa ma descotorosesc de pârghiile mele, de tot ceea ce mă împiedică să fiu cum mă vrea Domnul!

Ca și evreii lui Moise, trebuie să îmi iau ochii de la armata egipteană, de la Marea Roșie și să mă uit în sus. Scăparea de acolo vine!

Moise ridică toiagul și Domnul începe să sufle un vânt puternic de la răsărit! Apa mării începe să acționeze straniu. Se face o cărare prin mare și vântul e tot mai puternic. Se usucă albia mării și drumul prin mare se face larg. Abia se zărește în noapte cărarea prin mare ... și vântul bate cu putere. Și din spate se aude armata venind. 

Stâlpul de foc se mutase în spatele taberei evreilor. Pentru aceștia era o lumină care îi ajuta să-și facă călătoria prin mare din spate iar pentru egipteni era o perdea de întuneric care le îngreuna deplasarea. 

Egiptenii erau în delir. Intră în mare năvală vrând să-și recupereze sclavii. Marea are o lungime destul de mare din câte văd din text că nu rămâne nici un egiptean pe țărm. 

Evreii deja trecuseră ce celălalt mal și Domnul scoate roțile carelor egiptenilor, le-a creat o învălmășeală. Acolo, pe fundul mării, au realizat că e mana Domnului. Prea târziu însă! Apele și-au urmat cursul normal, s-au unit decimând armata lui faraon. Nici un supraviețuitor.

Evreii au călătorit toată noapte prin mare! Mă gândesc că dacă ar fi fost zi și ar fi văzut cum arăta drumul prin mare, cum se zbăteau balenele și rechinii în apă, cât de mari erau apele ... n-ar fi trecut nici unul. Dar, Dumnezeul îi trece noaptea prin mare, luminându-i atât cât trebuia, cât să nu își piardă mințile de frică. 

În zorii zilei, apele înghit armata egipteană și se potolesc. Răsare soarele la propriu și la figurat pentru ei! Apele încep să scoată egiptenii morți pe mal.

Acolo, pe malul mării, "Israel a vazut mana puternica pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise."

Nu pot controla totul ... și nici nu trebuie. 

Am și eu parte de Baal-Tefon și aș vrea să scap, urlu ca lupul la lună ... și degeaba. Simt cum pârghiile mi se rup una câte una. Domnul mă îndeamnă să mă abandonez în mâna Lui și mie îmi e teamă. Realizez că sunt fără scăpare .... și că trebuie să iau decizii radicale pentru viața mea, că trebuie să scot ideile, credințele, obiceiurile egiptene sau românești din mine. Și așa m-am obișnuit cu ele....

Ajung la Marea Roșie! Și nu vreau să fiu acolo! Sunt strânsă cu menghina! Sunt între ciocan și nicovală!

Dacă ascult și Îl urmez pe Domnul, dacă renunț la ceea ce El mi-a spus, voi vedea și trăi izbăvirea pe care o aduce Domnul. 

Dacă nu ascult acum, menghina se va strânge și mai tare ... și va trebui să ascult!

Am parte de experiențe ca la Baal-Tefon ca să văd, ca să Îl recunosc, ca să fiu parte a minunii, ca să cresc, ca să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu!

spre Marea Roșie

Și au plecat din Egipt, cu mic și mare, cu cățel și fără purcel, cu vasele de aur și argint dăruite de egipteni, cu aluatul învelit în prosoape. Erau cam 2 milioane de oameni,  prunci și bătrâni, femei însărcinate și copii agitați. Nu găsesc nicăieri că în cele trei zile de la ieșirea din Egipt până la Marea Roșie cineva ar fi murit, s-ar fi plâns cineva că-l dor picioarele, că i s-au rupt sandalele ... 

Nu era nevoie ca Moise să facă altare ca să cheme Numele Domnului. Domnul Îi călăuzea în nor și într-un stâlp de foc. Arșița deșertului nu îi ardea în timpul zilei iar noaptea aveau căldură și protecție contra animalelor sălbatice de la stâlpul de foc.

Încă miroseau a Egipt. Trei zile nu au fost sunt suficiente pentru a scoate din ei mirosul de praz și usturoi. Așa mirosea sclavia, de 400 de ani așa miroseau. Alt parfum nu știau ... era a lor, le era specific. 

Dar .. când frânghiile se rup, situațiile devin fără scăpare, nu mai vedem nimic la orizont, strigăm către Domnul. 

Să nu te temi!

Cum reacționez eu?

Mă uit la situația evreilor din vremea lui Moise și descopăr că nu-s deloc mai brează ca ei ... cu nimic.

. "Spune copiilor lui Israel sa se intoarca si sa tabarasca inaintea Pi-Hahirotului, intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabarati, langa mare.

3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: "S-au ratacit prin tara; ii inchide pustiul."

4. Eu voi impietri inima lui faraon, si-i va urmari; dar faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel au facut asa.

Au mai fost pe acolo! Dar dacă Moise așa spune ... se vor întoarce!

Probabil nu aveau internet pe vremea lor însă știrile au ajuns rapid la Faraon, exact cum a spus Domnul. Faraon reacționează exact cum a spus Domnul. Își ia toată floarea armatei, cu toate carele și cei mai de seamă luptători și pleacă să își aducă sclavii înapoi. Doar nu aveai ei să își suflece mânecile și să facă treaba evreilor. 

Știrile însă circulă și în sens invers!

Norul și stâlpul erau în fața evreilor! Privirea lor însă a fost brusc deraiată de un zgomot puternic. Nu se mai uitau în sus după călăuzire. Au auzit zgomotul făcut de armata egipteană și nechezatul cailor, au văzut norul de praf și au început să caute un vinovat pentru situația în care se găseau. 

Pentru prima dată, ca și națiune, au strigat către Domnul! Nu ni se spune ce au strigat! 

Domnul Îi ascultă și Îl trimite pe Moise să le spună:

13. Moise a raspuns poporului: "Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.

14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stati linistiti."

Să stai pe loc!
Să vezi, privești, să te uiți cu băgare de seamă!
Să taci!
Să-L vezi pe Domnul lupând pentru tine! Să te izbăvească El!
Să stai liniștit!

Hollywood-ul e copil mic pe lângă scenariile mele!
Îmi cresc dioptriile și nu mai văd nimic ....
Aproape că nu mai știu ce să mai cred!
Să tac? Cine? Eu? Mă plâng și la carul cu oale ... uneori. 
Cum să stau liniștită?

Ce-mi cere Domnul?
Să nu mă tem! El e în control!
Să nu mă mai agit degeaba!
Să-L las pe El să lucreze!
Să tac!
Să stau liniștită!

Scriu istorie sau ... voi deveni istorie?

Plăgile au venit una câte una lăsând Egiptul pustiit, pe egipteni înfometați și pe evrei dornici să asculte.

Moise n-a înțeles pe deplin ce voia Domnul de la el. Însă a decis să asculte.
Poporul a înțeles că Domnul vrea să îi scoată din robie însă când aceasta a devenit mai grea ... nu l-au mai vrut pe Moise prin preajmă. Evreii au văzut mâna Domnului la lucru și încet, încet ... inima lor s-a schimbat.

Evreii deveniseră o urâciune pentru egipteni citim în primul capitol din Exod! Dupa 10 capitole văd că plăgile și nenorocirile lor i-au făcut pe egipteni să își schimbe perspectiva.
"Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine vazut in tara Egiptului, inaintea slujitorilor lui faraon si inaintea poporului." Exod 11:3

Moise spune poporului să ceară de la egipteni vase de aur și argint!

Ce să facă cu ele?

Trebuiau să cumpere un miel, să îl jertfească după instrucțiuni, să nu se așeze pe scaune, să nu se tolănească când vor cina! Mai mult de atât, trebuiau să fie îmbrăcați și încălțați ca pentru a pleca într-o călătorie.

Nu citesc nicăieri de vreo comisie în care să se dezbată ceea ce Moise tocmai le spusese. Nu găsesc pe nimeni care să pună întrebări. Le spălase creierul? Ce e cu evreii? Ce s-a petrecut în ei de acum făceau ce spunea Moise.

Simplu.

Au decis să asculte! Nu mai aveau întrebări, temeri, îndoieli? Ba da. Dar dincolo de acestea, voiau să asculte!

Habar nu aveau ei, ca eu și cu tine vom diseca povestea asta, că decizia lor de a asculta a devenit istorie.
Habar nu aveau că vasele de aur și argint vor fi necesare la construirea Cortului Întâlnirii și a Templului.
Habar nu aveau ce vor mânca la micul dejun următoarea zi.
Habar nu aveau cu ce vor hrăni animalele sau ce va urma.

Au decis să asculte și au scris istorie. Faraon a decis să nu asculte și a devenit istorie.

Sunt dispusă să ascult?
Sunt dispusă nu mai disec ceea ce spună Domnul și să fac ceea ce îmi spune El?

Scriu istorie sau ... voi deveni istorie?

sunt la fel ca faraon

Îi văd pe Moise și Aaron mergând la curte și discutând cu faraon despre plecarea evreilor din Egipt pentru trei zile ca să se închine. Faraon nici nu gândește că așa ceva ar fi posibil. În aceeași zi, ordinul de creștere a volumului de muncă ajunge pe teren și se cere a fi pus în practică. Evreii liberi care erau șefi peste evreii sclavi iau bătaie cruntă de la egipteni pentru că sclavii nu își fac norma.

Moise se trezește înconjurat de un nor de ură. Faraon nu voia să îl vadă, bătrânii crezuseră că Domnul Îi va izbăvi și situația lor a devenit peste noapte cumplită, evreii îl vedeau ca pe cel ce a adus năpasta peste ei ....

Moise și Aaron merg la faraon să anunțe prima plagă - Exod 7:14-23. Li se spusese exact când să meargă: când faraon mergea la apă. Probabil făcea duș, baie, înota ...

Faraon și curtenii erau pe malul râului, Aaron ridică toiagul și apa se preface în sânge.
Ce era în mintea lui faraon?
"Faraon s-a întors de la râu și s-a dus acasă; dar nu și-a pus inima la aceste lucruri" Exod 7:23

Urmează plaga broaștelor,
păduchilor,
insectelor,
decimarea turmelor,
apoi vin bubele,
grindina,
lăcustele,
întunericul.

Îmi e ușor să îl acuz pe faraon de prostie, încăpățânare. El era vinovat de toate nenorocirile care loviseră pe egipteni. Din cauza lui puțea îngrozitor de la broaștele și animalele care zăceau moarte dar nu vreau să uit ce duhoare care venea de la peștii morți în Nil. Din cauza lui nu mai exista nici un fir de zarzavat, nici o frunză verde, nici o legumă, nici un fruct, nici un dram de carne iar apa încă avea gust de sânge.

Dar eu?
Când Domnul îmi vorbește și eu nu ascult nu sunt la fel ca faraon?
Când vin plăgile una după alta iar mintea mea nici nu visează să gândească la ceva, nu sunt ca și faraon?
Plaga poate fi boala, dependențele, lipsa banilor, lipsa înțelepciunii în luarea deciziilor, traiul fără gândul la consecințe, ... și lista e lungă.

Faraon era personajul rău.
Acum realizez că am perioade în viața mea când m-am comportat ca și faraon .... și nici măcar nu am realizat asta!
Am întrebat de ce, am căutat vinovații și nu am vrut să mă gândesc că eu aș fi cauza plăgilor din viața mea ... și a altora.

Mulțumesc Doamne că nu mă lași în nebunia mea, că nu mă uiți când urgia plăgilor vine, că mă iubești mai mult decât pot eu gândi, că ai murit pentru a mă salva de mine, că Duhul Tău mă cercetează și mă ajută să văd pe unde sunt,  mă călăuzește să ies din plăgi, din hățișurile în care m-am băgat.

când se adună încercările

"Când tot felul de încercări se adună în viețile voastre, fraților, nu vă luptați cu ele ca și cu niște intruși, ci primiți-le ca pe prieteni.

Dați-vă seama că ele vin pentru a vă pune la încercare credința și să producă în voi o răbdare desăvârșită. dar lăsați procesul să continue până la desăvârșirea răbdării și veți fi devenit bărbați și femei cu un caracter matur, cu independența potrivită.

Și dacă, în timpul procesului, careva dintre voi nu știe cum să abordeze o anumită problemă, poate doar să-L întrebe pe Dumnezeu - care dă cu generozitate înțelepciune tuturor oamenilor, fără să-i facă să se simtă ridicoli sau vinovați - și poate fi sigur că va primi înțelepciunea necesară"

Iacov 1:2-5 - traducerea Phillips

în drum spre Egipt

Dupa târguielile cu Dumnezeu, de la muntele Sinai, Moise merge acasă să vorbească cu familia lui. Nu le dă toate detaliile .... bănuiesc că i-a fost teamă să le spună tot sau s-a temut că nu puteau înțelege ceea ce a simțit, auzit, văzut el. Nu cred că Moise flutura un aer de superitate spirituală pentru că tocmai vorbise cu Dumnezeu, pentru că aflase ce va face, pentru că facea parte dintr-un plan măreț, pentru că urma să fie instrumentul prin care Domnul urma să scoată poporul Israel din robie!

Ietro îl lasă să plece!
Moise are un socru înțelept și văd de aici că nu săreau scânteile în relațiile lor. Nu pot să nu observ încrederea dintre cei doi bărbați.

Sefora, cei doi copii și Moise, călare pe măgari, pornesc spre Egipt.

Pe Sinai, Moise declară, acceptă și se supune să facă Voia Domnului!

Si era sincer!

Voia sa facă asta cu toată viața lui deși avea întrebări și temeri.

Avea în mână toiagul de pastor. Mă uit în Exod 4:2 și în Exod 4:20. Văd că între cele 18 versete se petrece o schimbare. Toiagul lui Moise devine toiagul lui Dumnezeu!

La locul meu de muncă, biroul meu a devenit biroul Lui Dumnezeu? Ochii mei, gura mea, stiloul meu, bisturiul meu, casa mea de marcat au devenit ale Domnului? Îl vede, aude, simte cineva pe Domnul când intră în încăperea unde slujesc/lucrez eu?

Pe drum spre Egipt, pe drumul ieșirii din pustiu, după ce am ales să slujesc cu toată viața mea, să merg unde mă vrea Domnul, să fac ce spune El, să fac Voia Lui, m-am întâlnit din nou cu El ca și Moise.

El se ocupă de domeniile cele mai intime ale vieții mele! Toată viața mea înseamnă și răni nevindecate, vicii, neascultare de poruncile Domnului, obiceiuri împământenite în mine.

Brusc și instantaneu, Moise se îmbolnăvește!

Nu ni se spune ce a povestit cu Sefora, ce i-a spus despre cine era el. Eu înteleg din text că unul dintre copiii lor era necircumcis.

Moise hârcâia, trăgea să moară! Sefora, supărată foc, își circumcide copilul, încarcă măgarii, își ia copiii și se întoarce în Madian, acasa la ea.

Problemele nerezolvate aduc supărare, dezamăgire și tristete!

Dar Domnul era în control.

Moise e încă în pustiu, pe drumul spre Egipt, în convalescență!

Habar nu avea că Domnul Îi vorbise lui Aaron să vină la el în deșert.

Aici, singur, bolnav, trist și amărât, avea nevoie de un prieten cu care să vorbească, căruia să îi spună despre Sinai, despre tufiș, despre Dumnezeu, despre planurile Lui.

În pustiu, nu e nevoie de nici un Aaron. Acolo trebuie să stau doar eu cu Domnul ... și cu mine. Dar când Domnul mă scoate din pustiu, am nevoie de un Aaron care să mă creadă, înțeleagă și care să fie lângă mine indiferent cât de nebunește sună ceea ce îi povestesc.

Doamne, sunt dispus.

"Doamne, sunt dispus.
Sunt dispus să primesc ceea ce Tu dai.
Sunt dispus să îmi lipsească ceea ce Tu ții.
Sunt dispus să renunț la ceea ce Tu iei.
Sunt dispus să sufăr ceea ce Tu ceri."

Nelson G. Mink, Pocket Pearls

Hineni! Iată-mă!

Am fost pe muntele Sinai și acolo ni s-a prezentat un rug (ca de trandafir) ca fiind rugul lui Moise. Scriptura însă nu Îl prezintă ca un ditamai rugul, ca pe ceva de dimensiuni mari. Dar am văzut pe marginea drumurilor și în deșert arbuști uscați, unii bătuți și purtați de vânt, alții se mai țineau putin in rădăcina și erau la buna plăcere a vântului și nisipului, scăldându-se în lumina soarelui!
Arbuștii pe care i-am vazut eu, semănau cu niște tufe mai mari de spini.

Moise ajunge la Sinai, vede tufișul arzând și devine curios. Din cauza căldurii din deșert, unele tufișuri iau foc singure pentru că devin uscate. Acel tufiș, arbust începe să ardă și ... nu se mistuie, nu dansează din pricina căldurii!

Moise vrea sa vadă mai mult însă își aude numele strigat ... de două ori!
Nu! Nu era o nalucă!
Nu! Nisipul, căldura și vântul nu scoteau un așa sunet!
Câinii lui erau deștepți însă ... sunetul lătratului lor nu aducea deloc cu numele lui.
"Iată-mă!"

Devine conștient de cine e în focul ce nu se mistuie, înțelege că rostirea numelui lui nu e numai pentru că Dumnezeu face prezența ci că El îi face o chemare.

Hineni! Iată-mă!

Dupa 40 de ani la coada oii, în deșert, singurătate, solitudine, familie, rutină, vine momentul când aude chemarea Domnului!

Elanul, impetuozitatea, impulsivitatea, superioritatea de la 40 de ani deveniseră amintiri.

Acum se compara mai mult cu un arbust bătut de nisip ce dansa în bătaia vântului, se vedea spinos .... fără vlagă și putere, nici măcar pentru foc nu mai era de mare ajutor.

Deșertul e perioada în care înveți să ierți, să te ierți, să lași trecutul să fie trecut, să nu te mai crezi măreț în proprii ochi, să nu mai ai încredere în puterile proprii, să nu te mai crezi buricul pământului și că totul se învârte în jurul tău, când vrei tu, cum vrei tu, la porunca ta.

Vine momentul când îți auzi numele rostit. Nu într-un urlet, strigăt sau țipăt!

Moise a răspuns: Hineni! Iată-mă!

Deși sunt multe necunoscute, deși nu văd decât o luminiță pe cărare, la fel ca Moise, am spus și spun și eu: Hineni! Iată-mă! Sunt aici! Ascult! Trimite-mă!

Mă voi târgui, la fel ca Moise!

Voi încerca să mă scot, la fel ca Moise!

Știu însă că Dumnezeu se poate folosi de mine, la fel ca de Moise, dacă prefer să mă întorc să văd arbustul, să răspund, să ascult!

Dumnezeu se folosește de arbuștii uscați, spinoși, bătuți de intemperii numai dacă aceștia se lasă aprinși și ard din și pentru cauza Lui!

M-am indragostit de Moise!

M-am indragostit de Moise!

Il inteleg! 

Viata mea nu se petrece in Egipt si Madian ci in Romania! Dar ... traseul e aproximativ acelasi. 

M-am trezit in desert! Am urlat ca lupul la luna, m-am certat cu Dumnezeu, as fi vrut sa fiu intrebata daca vreau in desert si banuiesc ca as fi pus conditii.

Am avut parte de tacere!

M-am trezit in desertul sufletului!

Dar aici, in desert, L-am descoperit pe Dumnezeu ca Tata si am experimentat ce inseamna sa ai Dragostea langa tine, in stanga, dreapta, in fata, in spate, sus, jos, in tine, prin tine. 

Aici am descoperit ca trebuie sa sparga mandria mea in farame, ca trebuie sa indeparteze miliardele mele de motive de frica in ce priveste viitorul meu, sa dea la o parte barierele resentimentelor si tirania amaraciunii in solitudine. 

E o solitudine intre oameni, in larma si zgomot, in rutina!

Mi-a adus disconfort pe toate planurile pentru a ajunge la obiceiurile si tabieturule mele, la ce e cel mai intim in mine.

Sunt aici prin Voia Lui, in Mana Lui, sub instruirea Lui, pentru cat timp va vrea El.

invat lectii dureroase

Visez multe!
Imi doresc sa am casa mea pentru ca acolo sa poata veni fetele/femeile sa ne intalnim, sa pot chema biserica de casa si la mine, sa pot gazdui ingerii, sa ... . 
Motivele mele par ok, par chiar dupa Voia Domnului! Mi-am facut imprumut in banca, am dat din toate coatele ca sa fie aprobat si .... dupa multe schimbari de optiuni s-a aprobat. Parea totul ok. 
Numai ca a venit criza! 
Am o bucata de pamant fara casa pe ea! 
Si mai am mult de platit pentru bucata asta ....

A venit criza financiara dar si crizele mele de ingrijorare, disperare, acceptare ca am gafat in stil mare, rusine si iar disperare.

Imi doream un lucru bun!
Am vrut sa fie bine si altora!
Am descoperit ca ...nu acesta era timpul Domnului!
M-am agitat ca un caine in lat fara sa ma bucur de ceea ce imi dadea Domnul!

Am vrut sa fac Voia Lui cu ceea ce am crezut eu ca e bine, in timpul meu, cu ideile mele, cu instrumentele mele.

Inca platesc!
Dureroasa si costisitoare experienta!

Asteptarea si rabdarea, ascultarea si supunerea merg mana in mana. 

Intr-ul fel am cerut de la Domnul raspuns dar respingerile de la banca parca ma intaratau! 

Voi aveti alte "banci", alte istorii. Moise a avut povestea cu egipteanul. Toti trecem pe aici.

Daca o iau inaintea Domnului cu ideile mele, in timpul meu .....cad si ajung rapid pe burta. E dureros, rusinos, ....

Inca nu pot chema pe nimeni la mine acasa! Deocamdata e numai o bucata de pamant! Vine primavara si acusica apar iar buruienile! 
Pe si langa pamantul meu imi voi aduce aminte ca graba, nerabdarea si neascultatea nu cresc o casa ...ci doar buruieni!

E nevoie de o semnătură pentru Camelia Smicală

Anul trecut, am fost la trei mitinguri de protest pentru familia Bodnariu şi cei cinci copiii ai lor. Dumnezeu a ascultat rugăciunile noastre şi copiii au fost daţi înapoi familiei.

O altă mamă are acum nevoie de ajutorul nostru! E româncă de-a noastră!

Ştiam de Camelia Smicală şi de povestea ei pentru că am tot văzut postări pe Facebook  dar şi informaţii în presă.

Mesajul doamnei dr. Luiza Petrariu - verişoara Cameliei Smicală

"Va rog, pe toți prietenii mei, reali si virtuali, sa semnați petiția care susține înapoierea celor doi copii mamei lor, Camelia Smicala.

Nu va rog sa ieșiți in strada, așa cum poate unii dintre voi ați făcut-o pentru copiii Bodnariu. Nu va rog sa donați bani. Nu va rog sa donați sânge. 

Va rog doar sa va uitați in ochișorii acelor copilași, Maria si Mihai pe numele lor, si sa le spuneti: știți ce, mie nu-mi pasa! Nu-mi pasa ca trăiați o viața fericita alaturi de mama voastră, nu-mi pasa ca stați in orfelinatele finlandeze, fără sa existe nici o învinuire impotriva mamei voastre, nu-mi pasa ca de Craciun nu ați avut voie nici măcar sa vorbiți la telefon cu mama si sora voastră, nu-mi pasa ca orice urma de ghidușie a dispărut din ochii voștri si da, nu-mi pasa ca Mihai vrea sa se sinucidă, decât sa mai trăiască așa! 

Daca de fapt va pasa, va rog, acordați-le 3-4 minute din timpul vostru. Atât durează sa semnați petiția. Daca nu va cer prea mult, redistribuiti link-ul petiției si rugați-i si pe prietenii voștri sa semneze. Au nevoie ca petiția lor sa fie semnată de 100000 de oameni pentru ca speța lor sa ajungă in regim de urgentă in atenția CEDO. Ce ziceți, va pasa suficient de doua sufletele de 10 si 11 ani si de o inima de mama?!" 

Petiţia poate fi semnată accesând link-ul de mai jos:

http://citizengo.org/en/38481-how-it-working

E nevoie de 100.000 semnături. Eu am semnat şi am dat share!

Cred că putem strânge semnăturile necesare pentru ca autorităţile să ia în serios cazul Cameliei Smicală.
Mai mult de atât, haideţi să ne rugăm ca Domnul să mişte "uriaşii" din Finlanda şi cei doi copii să revină lângă mama lor!

istoria necunoscută a vecinilor noștri

Anul trecut, una din colege mi-a spus că are o carte extraordinară pentru mine: "Războiul nu are chip de femeie" scrisă de Svetlana Aleksievici. Am acceptat provocarea ei de cunoaște mai mult din istoria nespusă și nescrisă în cărțile de istorie din școli. E o carte despre femeile care au luptat în al doilea război mondial. O cartea care m-a provocat să-mi pun întrebări și să caut răspunsuri. De acceași autoare am mai citit: "Vremuri second hand".

Nici basarabenii noștri nu au fost scutiți de durere și vă recomand: 20 de ani în Siberia - Anița Nandriș.

Colega mea s-a asigurat că am lectură de vacanță și acum mă delectez cu "Leningrad - Tragedia unui oraș sub asediu, 1941-1944" - Anna Reid.

Mă fascinează istoria pe care alții s-au străduit să o ascundă însă e șocant să citesc despre drama pe care vecinii noștri au trăit-o. Mi-am întrebat cunoscuții dacă au auzit vreodată despre întâmplările descrise în cărțile acestea și ... nimeni nu a auzit despre realitatea faptelor ce s-au petrecut nu prea departe de noi.

zi de post și rugăciune pentru familia Gianinei Spunache

Ieri, scriam că e nevoie de o rugăciune pentru Gianina. Dar ce ar fi dacă astăzi, 2 ianuarie 2016, ar fi o zi de post și rugăciune pentru familia Spunache? 

Tocmai am aflat că inima Gianinei a încetat să mai bată azi dimineață și ea a plecat ACASĂ!

Ne-am rugat și am crezut că se va face bine. Cred că binele acesta de acum nu îl înțelegem. Este un verset în Scriptură care îmi aduce mângâiere atunci când nu înțeleg ce se întâmplă, când rugăciunile nu primesc răspunsul dorit de mine, când parcă totul pare împotrivă ...
"28. De alta parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său." Romani 8:28

e nevoie de o rugăciune - Gianina Spunache

Ieri, scriam despre fata unor cunoștințe, care a avut accident. Presa a vuit despre cazul ei. Fusese declarată decedată. Numai că inima ei încă bate.

Bunicii fetei au fost vecini cu bunicii mei. Pe fată nu o știu personal, însă îi știu părinții și pe unii dintre frații ei. Fata se numește Gianina Spunache și medical este declarată cu moarte cerebrală. Numai că inima ei refuză să înceteze să bată.

Puțin mai inainte, am vorbit cu sora ei, tot Cerasela o cheamă. Am întrebat dacă pot scrie despre ea și mi-a dat acordul.

Dragii mei, e început de an și umbra morții stă peste această familie, care de doi ani și ceva mai are un băiat ACASĂ! Nu știu ce înseamnă să fii părinte, însă cred că e devastator să îi vezi că pleacă înaintea ta. Mai știu că mama copiilor a fost diagnosticată cu cancer acum câțiva ani în urmă, dar a fost vindecată și e dovada unei alte minuni din viața familiei lor!

Știu verdictul medicilor și nu îl contest absolut deloc.

Dar ȘTIU că am un TATĂ care poate face acel creier declarat mort să învie!
Cred că El are toată puterea în cer și pe pământ!
Cred că El poate să facă o minune pentru fata asta, pentru familia ei și pentru noi toți.

Dimineață, am citit că l-a înviat pe Lazăr, care era mort de trei zile, care intrase în putrefacție. Geaninei încă îi bate inima!

Vă provoc la acest început de an să ne unim în rugăciune și să-I cerem Celui ce Singur poate face minuni să intervină!
Vă provoc să fiți parte și să vedeți cum Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov este același ieri, astăzi și în veci!

confesiune

Tot timpul am vrut să am parte de o moarte rapidă, scurtă și dacă se poate ... nedureroasă. Anul acesta am realizat că e o prostie ceea ce îmi doream. În vară, mai precis în 4 august 2016, a plecat acasă Filip Fărăgău. El habar nu are ce impact a avut asupra mea plecarea lui acasă.

Aseară, mă pregăteam de somn și telefonul zbârnâia cu mesaje. Din cercul meu larg de cunoștințe, fata cuiva avusese accident. 21 spre 22 de ani. Anul 2016 se încheie cu umbra morții dansând prin preajmă. Și asta mă ajută să nu uit că sunt trecătoare, că oricând pot să mă duc și eu.
E un motiv de trezire!

Cum a fost 2016?
Greu!
Am făcut promisiuni și nu le-am ținut.
Am frământat și încă frământ decizii ce vor afecta că vreau sau nu pe cei din jurul meu.
Am luat decizii ... ne-bune.
Am acționat greșit.
Am călcat pe propria conștiință din teama unui nou început, din comoditate  ... dar și pentru mine. Mă simt dezamăgită de mine însămi.
Am luat și decizii bune pentru mine care au afectat pe alții.
Mi-am promis să scriu și înfrângerile pe blog dar nu am făcut-o!
Mi-am promis să fiu realistă și reală și ... am mai gafat!

Am vizitat spitalul mai mult anul acesta și am trecut prin investigații pe care nu mi-aș fi dorit să le fac. Și am trecut pe aici pentru că am uitat să pun frână! Am lăsat poverile să mi se adune pe umeri, dezamăgirile să crească și să ajung aici!

Dar  anul acesta ... pentru trei zile am fost din nou în misiune în Moldova. Au trebuit insistențe să plec și ... am jelit când m-am întors.

Am experimentat minuni!
Uneori ... și un zâmbet e o minune!
Dar am primit mai multe decât un zâmbet!
Am fost la trei marșuri pentru familia Butnariu și ... s-a meritat toată oboseala! Ei și-au primit copiii înapoi! Și eu am fost parte la această minune.

Am primit cadou o Biblie pe care o cautam de vreun an și jumătate. E o traducere făcută de David  Stern.

La multe din rugăciuni nu am primit răspuns. Și asta a durut ... și încă doare.

A fost un an greu.
Un an cu înfrângeri, regrete, decizii greu de luat, rate ce-și cer tributul ...
Dar am început să confrunt oamenii, să spun adevărul chiar dacă doare, încă învăț să îl spun mai puțin tăios, să mai las de la mine, să las rănile să se vindece, să nu mai zgândăr cicatricile și să le las să se vindece.

Ce îmi doresc în 2017?
O trezire spirituală pentru mine!
Atât!
Vreau să Îl caut pe Domnul din și cu toată inima mea, cu toată puterea și pasiunea și să mă lipesc de El.
Atât vreau!
De restul ... are El grijă!

Ionuț - vas hârbuit!

Rodica a anunțat un concurs nou. Mi-am ales o fotografie din cele trei și am scris o poveste.

Îl cunosc pe Ionuț de cel puțin zece ani. Venea la biserică împreună cu ceilalți băieți de la Fundație. Aveau modul lor de a fi, mirosul lor specific … le zâmbeam și încercam să nu stau prea aproape de ei ca să nu îmi stârnesc dureri de cap. Știam că toți au crescut la orfelinat, că după 18 ani au fost trimiși să se descurce în viață, cumva au ajuns la Fundație … și cam atât.

Nu știam ce să vorbesc cu ei, nu le știam nici numele … nu făceau parte din lumea mea și nici nu îi doream în viața mea.

Ionuț e blond-roșcat, cu ochi abstraștri-verzui, limpezi și calzi, din cauza bătăilor și chinurilor din orfelinat, a lipsei de grijă și dragoste, a rămas cu o problemă la piciorul drept … cumva și-l trage după el. Dacă e emoționat sau îi e teamă, redevine bâlbâit.

De mai bine de șapte ani, relația mea cu băieții de la Fundație s-a schimbat. Am intrat printre ei frântă, și m-am trezit acceptată de cei frânți, fără să fiu judecată, m-am simțit iubită necondiționat … Acum îi știu pe nume, pe fiecare dintre ei.

Ionuț mi-a spus că îi place să cânte, dar “eu sunt bâlbâit. Cum aș putea să cânt?” Îl luăm cu noi la colindă și cântă!

Trebuia să ai răbdare ca să spună tot ce voia, să nu se enerveze ca să poată vorbi.

Încet, încet, am aflat că bătăile, lipsa dragostei și afecțiunii, teama si frica, bătăile crude ce i-au fost administrate au lăsat urme profunde. E mai mic decat mine cu cinci ani, ne aniversăm anii în aceeași lună și se fâstâcește când mă leg de el.

E singurul dintre băieții de la Fundație care nicicum nu îmi poate rosti numele corect, mi se împleticește limba în gură când îmi spun numele cum îl spune el … dar, știindu-i povestea, abia aștept să vorbesc cu el, să-l aud cum mă strigă “doamna Seracela”.

A ieșit din orfelinat cu un diagnostic deloc de invidiat. Dar … a fost înconjurat de, cu și în dragoste, apreciat, încurajat și iubit, iar Ionuț a înflorit. Diagnosticul a rămas același, dar Ionuț e altul. A fost un șoc pentru mine când l-am auzit vorbind cursiv. Era o seară de revelion și o petreceam cu băieții de la fundație. Am rugat pe ceilalți să tacă, astfel încât Ionuț să repete ultima frază pe care o rostise. S-a uitat la mine și nu înțelegea ce se întâmplă. Ce voiam? Ce făcuse? I-am zâmbit și l-am rugat să repete ce tocmai a spus. A rostit clar, fără bâlbâieli câteva fraze bune …zâmbind.

Mirosul a dispărut, bâlbâielile sunt rare, uneori mă întreabă din priviri dacă e bine cum și-a asortat hainele, dacă arată bine …

Nu va putea da niciodată bacalaureatul, nu va absolvi vreo facultate, nu va schimba lumea prin ideile sale, dar te poate accepta așa cum ești, fără să te sâcâie cu întrebări inutile sau dureroase, nu se va apuca să te impresioneze cu poveștile lui grele din copilărie și adolescență, însă va fi dispus să te ajute cu ce poate, nu vrea mila nimănui, ci muncește ca să trăiască și să bucure pe alții.

Dacă nu îl cunoști, poți crede ce vrei, poți să îl cataloghezi cum vrei. Nu va avea curaj să spună ceva … poate doar va zâmbi stingher. 

Dacă voi câștiga ceva ... vreau ca premiul să ajungă la Ionuț!

Cristian Barbosu - Nevoia principala a sotului

Cristian Barbosu - Nevoia principala a sotiei

Cristian Barbosu - Legamantul casatoriei

Luigi Mitoi - Mesajul care a rascolit lumea

Peter Tsukahira "Heaven and Earth"

אבינו | נתנאל הרשטיק | Netanel Hershtik | The Prayer for the State of Israel

Petru Popovici - Avem nevoie de Dumnezeu

concert Toflea

Aseară, 12.07.2016, am fost la un concert al celor de Toflea. Multă vreme mi-am dorit să ajung la ei însă din varii motive, nu am ajuns la ei. Așa că m-am dus să îi văd în carne și oase.

Surprinzător, sala nu a fost plină până la refuz. Cam 75 la sută din audiență era de etnie romă.

M-am trezit că am idei preconcepute de nu mă văd bine și ... șocant, una câte una s-a evaporat. Aveam așteptări triste însă oamenii au venit frumos îmbrăcați, civilizați, au mers după cei din echipa de organizare ca să îi plasese pe locurile libere, se ridicau ca să facă loc altora fără zgomot.

Muzica a fost la înălțime! Cântăreții îmbrăcați frumos, femeile cam prea îmbrăcate pentru căldura acestei perioade. Mesajul a fost scurt, clar, concis, fără cuvinte pompoase și filosofice, fără istorii siropoase.

Nu și-au făcut reclamă la cd-uri și materialele promoționale. Au anunțat că acestea se găseau la intrare și puteau fi luate gratuit. Dar dacă cineva voia să doneze ceva, putea să o facă. Nu s-au lăudat cu ce fac, nu au făcut tam-tam de cât de cunoscuți sunt, de cum îi văd majoritarii.

A fost frumos!

Emi Fedur - Căsătoriți-vă Atunci Când Sunteți Pregătiți