invat ... sa tac!

Am auzit multe sfaturi, am primit mai puține iar pentru unele din ele încă plătesc. Nu toate sfaturile pe care le-am auzit și ascultat au fost bune. La acel moment, au părut ok. Privind în urmă, în acea pâclă de gânduri confuze, aș fi putut să nu ascult, să nu suport atâtea consecințe ... Cei ce m-au sfătuit, au fost bine intenționați. Chiar credeau că e bine ce mă sfătuiesc.

Iov are parte de niște sfătuitori de care nu aș vrea pe lângă mine. Decât să facă cu mine ce au făcut cu Iov ... mai bine să stea acasă la ei și să mă lase în pace.

Dărâmat, deprimat, copleșit de tristețea pierderii copiilor și a tăcerii cerului, Iov primește vizita prietenilor. Par înțelepți în primele șapte zile! Îl ascultă pe Iov vârsându-și inima în fața Domnului, blestemând ziua în care s-a născut!

Începe Elifaz, cel mai în vârstă. Se respectă regulile. Vorbește cel mai în vîrstă, cel mai experimentat, mai pregătit teologic, academic și economic, cel mai înțelept. Începe frumos, cumva își cere scuze, e politicos. Apoi încep acuzațiile. Știe el de ce a ajuns Iov așa. După faptă și răsplată!

Spune și lucruri bune și adevărate.

Iov 4 și 5. Elifaz e chiar mândru de discursul lui. Știe el de ce a ajuns Iov așa.

Nu vreau să uit că Elifaz are toată casa întreagă, averile îi sporesc, copiii îi sunt bine, titlurile și pozițiile sunt la locul lor, nici o aluniță nu îl supără, nici o răceală nu îl afectează.

Câte prostii debitez când cineva vine la mine să își povestească amarul?
Aud ce spune omul sau ascult?
Trag concluzii pripite și încep să trag cu versete?
Acuz sau mângâi?

Domnul are un plan cu mine. Nu îl înțeleg tot timpul. Aș vrea explicații și nu le primesc. Vin perioadele grele, cerul pare ferecat, eu sunt confuză și pe deasupra se găsesc oameni de bine care să mă acuze de păcat, de tot felul de lucruri. Și asta doare cumplit. Și ce e mai rău ... nu pot uita ce mi-au făcut! De iertat, ii iertat dar ... nu pot să-mi spăl creierul.

Mă smeresc studiind cartea Iov.
Învăț să tac. să nu arunc vorbe pe care le consider înțelepte.
Învăț să-mi aleg cuvintele sau să mi le înghit. Să nu dau cu presupusul!
Să nu folosesc Scriptura ca armă ce ucide și rănește!
Poate că sunt mai educată, citită ți înțeleaptă decât persoana care vine să discute cu mine. Toate astea nu îmi dau dreptul să trag concluzii și să acuz. 

Iov începe să vorbească!

Am tot auzit că nu ai voie să îți exprimi ce gândești, că nu e bine să Îi pui întrebări Domnului, că dacă crezi în Domnul nu ai voie să ai parte de depresii ... Numai că eu sunt întrebăcioasă. Și asta e o problemă foarte mare!

După ce l-am studiat pe David, mi s-a luat o piatră de pe inimă. M-am îndrăgostit de el. Mă consider fiica lui. Parcă ne curge sânge împletit cu întrebări prin vene. Ne deschidem și spunem Domnului mâniile noastre, bucuriile, temerile, fricile, dezamăgirile ... Și El le accepta, le primește.
Când cerul parcă e de plumb ... El ascultă!
Când simt că L-am pierdut și sunt singură, El e cu mine!
Când durerea, dezamăgirea și depresia fac ravagii în mine, El e mângâiere mea! Deși ... nu Îl simt!
Când vreau să-i spun cuiva adâncul sufletului meu, pe El Îl aleg! Și El acceptă să mă asculte!

Am început să studiez Iov și văd că echipa se mărește! Semăn și cu Iov!
"24. Suspinele imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. 25. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte! 26. N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine." Iov 3:24-26

Suspine auzite sau tăcute mascate de/cu zâmbet sau nu, temeri, frică, lipsa liniștii, păcii, odihnei și somnului, necazuri peste necazuri sunt parte din meniul acelei perioade din viața lui Iov. Și au făcut și mai fac parte din viața mea.

Iov alege să spună ce simte.
Alege să își exprime durerea!

Satan a vrut să îl aducă în starea asta ca să Îl blesteme pe Dumnezeu. Iov blestemă ziua în care s-a născut și noaptea în care a fost conceput și Îl binecuvântă pe Dumnezeu! 
Ce mare diferență!

Prietenii, fără bube, durere și miros, cu banii în pungi și titlurile intacte, încep să creadă că Iov nu mai e ok, că și-a pierdut credința .... poate și mintea. Dar lor nu li s-a luat nimic. Nu s-a atins nimic de ei. Sunt șocați de starea lui Iov! Nu îi înțeleg durerea, suferința, depresia. Iar această neînțelegere ... aduce mai multă durere. 

prieteni si ... prieteni

"11. Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l lovisera. S-au sfatuit si au plecat de acasa sa se duca sa-i planga de mila si sa-l mangaie.

12. Ridicandu-si ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Si au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor.

13. Si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna o vorba, caci vedeau cat de mare ii este durerea." Iov 2:11-13

Trei bărbați din localități diferite au auzit de suferințele prin care trecea cel pe care îl considerau prieten și 
s-au sfătuit
au plecat de acasă
să se ducă
să-i plângă de milă
și să-l mângâie.

Întâlnirea și decizia lor a fost bună. Ce a ieșit ... e altă poveste!

Probabil erau oameni bogați, cu funcții și averi. Indiferent de ceea ce aveau sau nu, erau prieteni. Au auzit de ceea ce s-a năpustit peste Iov și au venit la el. Nu găsesc că doamna Iov i-ar fi chemat, că Iov ar fi trimis după ei, că altcineva din Uț ar fi trimis mesajele. 

Când prietenii mei trec prin suferință, eu ce fac? Îmi pasă? Plec, mă duc, mă deplasez ca să fiu lângă cel ce sufere o pierdere, o nedreptate, o durere? 

Îmi amintesc de în ziua când l-am înmormântat pe tata, eram la capelă și a venit o femeie. Nu o văzusem în viața mea și nici nu auzisem de ea. S-a prezentat ca o prietenă de familie foarte apropiată. M-a întrebat cine sunt si i-am răspuns politicos. Apoi, m-a întrebat dacă sunt căsătorită. I-am spus că nu. Ohoooo! Din cauza mea murise tata. I-am făcut inima grea și amară și de asta a murit. M-am uitat la ea și m-a pufnit râsul ... în ciuda situației în care eram. I-am explicat că tatăl meu a suferit o dublă comoție cerebrală și de asta se afla în sicriul de lângă noi iar decesul lui nu avea nici o legătură cu statutul meu marital. Dar doamna îi dădea înainte că știa ea ... Eu eram vinovată de decesul tatălui meu.

Când semenii mei trec prin suferință, ce vorbe arunc?
Cumva am toate răspunsurile și pe deasupra mai spiritualizez totul și arunc cu versetele în cel împovărat, îndurerat și căzut??
Mă simt plină de înțelepciune și turui vrute și nevrute?

Îmi amintesc destul de multe situații penibile pe care le-am avut din partea oamenilor care se credeau bine intenționați. Efectiv îți vine să îi iei de mânecă și să îi poftești afară. 

Nu pot să nu mă întreb: Iov a avut numai patru prieteni? Atât au venit la el. Când totul era frumos și bine cred că mulți oameni apăreau ca prieteni ai lui Iov. Când totul s-a năpustit peste el, au rămas doar patru. Ceilalți au dispărut ca prin farmec.

Dispar ca prin farmec când prietenii mei ajung la limita sărăciei? 
Când boala îi deformează și mirosul pe care îl emană e greu, eu pe unde sunt? 
Când au căzut .... cum îi tratez? 
Îi arăt cu degetul? 
Mă dezic de ei?
Mă duc să îi vizitez?
Tac?
Încerc să ajut?

cu domnul și doamna Iov

Am tot frământat textul de ieri din Iov 1. Mi-am analizat reacțiile când durerile, nedreptățile și greul au venit năpustindu-se peste mine.

Sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, au fost înțesate cu analize și investigații medicale. Aproape eram gata să îmi fac testamentul! Cu rușine spun că nu am avut aceeași reacție ca Iov ... deși mă dădeam măreață! Când am văzut că rezultatele sunt bune, am putut să mulțumesc și să mă bucur din toată inima! Dar dacă erau ... negative?

M-am agățat de viață!

Sunt femeie și cumva consider că e normal să mă atașez de lucruri și oameni. De aproape zece ani învăț să dau drumul lucrurilor și oamenilor. E greu! Am multe întrebări la care aș vrea răspuns. Încet, încet, realizez că trebuie să mulțumesc pentru ceea ce am! Nu am ceea ce mi-aș dori și aș vrea. Dar Domnul îmi dă altfel de binecuvântări și mulțumesc pentru ele. Pe mine mă formează altfel!

Mă uit la Iov și văd o altă perspectivă! Nu ridică pumnul spre cer, nu frământă zeci de de ce-uri, nu urlă la lună. El se închină și binecuvântă.

Iov 2 aduce în prim plan o altă discuție dintre Dumnezeu și Satan. Văd clar și deslușit ce vrea Satan. Ca Dumnezeu să fie blestemat, Numele Lui să fie profanat. Acesta este scopul lui, face orice pentru a-și atinge scopul.

M-am gândit că e foarte posibil ca și numele meu să fie menționat într-o astfel de discuție. Și mi-i jenă să recunosc că nu am reacționat ca Iov. Nu am blestemat dar nici nu am mulțumit din toată inima.

Am auzit în predici multă blamare pentru doamna Iov. Dar ... femeia asta și-a îngropat în aceeași zi cei zece copii! La fel ca Iov, a aflat că toată averea a fost furată și mistuită, robii pieriseră ... Din prima doamnă, a ajuns o femeie fără frânghii de care și cu care să fie mândră.

Mai mult de atât, imediat după înmormântare, soțul ei începe să fie umplut de bube care miros urât, au viermi ... Iov al ei de care fusese atât de mândră, puțea în cel mai crunt hal. Nici măcar cenușa pe care se așezase nu îl ajuta la alinarea durerii iar cioburile făceau mirosul și mai pregnant.

A pierdut tot! La fel ca Iov! Ce era în sufletul ei? Durere, durere, durere!

Din replica lui Iov deduc că durerea a dus-o aproape de nebunie! "Vorbești ca o femeie nebună!"

Cum vorbesc când durerea și necazurile mă copleșesc?
Ce gândesc când tot ce am avut s-a dus pe apa sâmbetei?
Ce sfaturi dau când cei de lângă mine au pierdut oameni dragi, au ajuns în situații grele sau boala și-a pus amprenta usturător?

Dumnezeu are totul în control. Nu Îl ia nimic prin surprindere. Nici un gând de-al meu nu îi este necunoscut. Nici o reacție, nici un zâmbet abia perceptibil, nici o acțiune ... nimic din ceea ce sunt eu și noi toți, nu Îl surprind pe Dumnezeu. Nici o bătălie nu vine peste mine fără aprobarea Lui!

Primesc binele și binecuvântările cu dragă inimă?
Dar greul, încercările, nedreptățile, durerea?

Iov s-a închinat!
Eu ce fac?

Iov s-a închinat!

"12. Domnul a zis Satanei: "Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana." Si Satana a plecat dinaintea Domnului.

13. Intr-o zi, pe cand fiii si fiicele lui Iov mancau si beau vin in casa fratelui lor cel intai nascut, 14. a venit la Iov un sol, care a zis: 

"Boii arau si magaritele pasteau langa ei.15. Si s-au aruncat niste Sabeeni asupra lor, i-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire."

16. Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: 

"Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai si i-a ars de tot. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire."

17. Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: 

"Niste Haldeeni, insirati in trei cete, s-au aruncat asupra camilelor, le-au luat si au trecut pe slujitori prin ascutisul sabiei. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire."

18. Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: 

"Fiii tai si fiicele tale mancau si beau vin in casa fratelui lor intai nascut.19. Si deodata, a venit un vant mare de dincolo de pustiu si a izbit in cele patru colturi ale casei: casa s-a prabusit peste tineri, si au murit. Si am scapat numai eu, ca sa-ti dau de stire."

20. Atunci Iov s-a sculat, 

si-a sfasiat mantaua 

si si-a tuns capul. Apoi,

aruncandu-se la pamant, 

s-a inchinat

21. si a zis: "Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!"

22. In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimic necuviincios impotriva lui Dumnezeu."

Sabeenii și haldeii s-au năpustit asupra miilor de boi, cămile și măgărițe și au luat tot. 
Vântul, tunetele, trăsnetele, fulgerele, descărcările electrice s-au năspustit toate peste ce aparținea lui Iov. Toate în aceeași zi.

De regulă, veștile proste nu vin niciodată singure. Parcă se așteaptă una pe alta ... ca să vin în grup, să devasteze, dezechilibreze, debusoleze pe cel afectat.

Am tendința naturală de a mă atașa de oameni și lucruri. Îmi amintesc cât de greu a fost când a plecat tata. Deși ... oarecum, în acea zi am știut că se va întâmpla ceva. Multă vreme mi-a fost frig fizic din cauza pierderii lui. Am pierdut oameni și relații iar asta m-a afectat și am strigat: de ce?

Mă uit la Iov și văd că tace în timp ce primește veștile. Tot ce avea în proprietate, tot cu ce s-ar fi putut mândri, a dispărut. Mai mult de atât, cei zece copii maturi și posibil căsătoriți, au decedat. Toți deodată. Și el ce face?

20. Atunci Iov s-a sculat, 

si-a sfasiat mantaua 

si si-a tuns capul. Apoi,

aruncandu-se la pamant, 

s-a inchinat

21. si a zis: "Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!"

22. In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimic necuviincios impotriva lui Dumnezeu."

Nu ridică tonul, nu se uită în sus, nu urlă, nu țipă, nu aruncă ce găsește prin casă, nu o învinuiește pe nevastă-sa, nu își lovește slujitorii ... El se închină!

as vrea sa fiu ca Iov ...

Am început să studiez Iov!
"1. Era in tara Ut un om care se numea Iov. Si omul acesta era fara prihana si curat la suflet. El se temea de Dumnezeu si se abatea de la rau.

2. I s-au nascut sapte fii si trei fete.

3. Avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de magarite si un foarte mare numar de slujitori. Si omul acesta era cel mai cu vaza din toti locuitorii Rasaritului.

4. Fiii sai se duceau unii la altii si dadeau, rand pe rand, cate un ospat. Si pofteau si pe cele trei surori ale lor sa manance si sa bea impreuna cu ei.

5. Si, dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai: se scula dis-de-dimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Caci zicea Iov: "Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor." Asa avea Iov obicei sa faca."

Un om fără prihană, curat la suflet, avea oi, boi, cămile, măgărițe, slujitori fără număr, era cel mai cu vază din toți fii răsăritului! Mama mia! Ce bărbat! 

Avea și zece copii! Șapte băieți și trei fete! Copiii erau deja adulți, la casele lor. Obiceiul lor era să facă reuniuni de familie. Se întâlneau toți, petreceau, glumeau, se împăcau bine. După aceste reuniuni, erau invitați acasă, unde Iov aducea jertfe pentru fiecare dintre ei și îi sfințea. Deși erau adulți, Iov se temea ca nu cumva aceștia să profaneze în vreun fel Numele Domnului. La petrecerile copiilor lui nu erau dezmățuri și depravări însă poate o glumă a fost nesărată și L-a ofensat pe Domnul. Un tată care e interesat de copiii lui și după majoratul acestora. Un tată care făcea tot posibilul ca și copiii lui să fie fără prihană și curați la suflet, să se teamă de Dumnezeu și să se abată de la rău.

Îl văd pe Iov ca pe un om fără intenții ascunse, fără răutate. A știut să facă bani însă nu și-a neglijat familia. Se temea de Dumnezeu și vedea mâna Lui Dumnezeu peste el binecuvântându-L. Iov nu era perfect, nu era un sfânt. Era un om normal. Dar trăia în frică de Domnul! 

Până aici totul pare perfect, idilic, de poveste. Mai că m-aș aștepta ca povestea să se termine aici cu "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți". Numai că Biblia ne prezintă povești ale unor oameni normali ca mine și ca tine, povești cu reușite și eșecuri. 

"6. Fiii lui Dumnezeu au venit intr-o zi de s-au infatisat inaintea Domnului. Si a venit si Satana in mijlocul lor. 7. Domnul a zis Satanei: 
"De unde vii?" 
Si Satana a raspuns Domnului: 
"De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el."

8. Domnul a zis Satanei: 

"Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau."

9. Si Satana a raspuns Domnului: 

"Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si turmele lui acopera tara. 11. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata."

12. Domnul a zis Satanei: 
"Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana." Si Satana a plecat dinaintea Domnului."

Satana, îngerul căzut, își face apariția în cer, printre ceilalți îngeri. Dumnezeu știa unde fusese, ce făcuse însă îl întreabă ce mai plănuia, ce mai punea la cale. Satana îi răspunde arogant: "De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el."

Are loc un dialog ciudat ... aș putea spune. Domnul se laudă cu Iov iar Satana Îl acuză pe Dumnezeu de favoritism. Dialogul se termină brusc cu învoiala de a-i lua totul lui Iov numai sî nu se atingă de el.

Deși nu îl văd, trebuie să fiu conștientă că am un dușman, care este mai real decât pot eu concepe și care face tot posibilul să distrugă relațiile mele, reputația mea, va încerca să mă compromită, să mă mintă ... 

Au venit, vin și vor veni în viața mea necazuri, dureri. Nu le le-am înțeles și nu le înțeleg. Dar trebuie să îmi amintesc că nimic din ceea ce mi se întâmplă nu e fără știrea Domnului, nu e trecut prin Mâna Lui, nu a venit fără aprobarea și parafa Lui.

Mi-i mintea limitată, nu înțeleg totul deși aș vrea. Explicațiile nu vin și cerul parcă a muțit. Dar orice mi se întâmplă este spre binele meu. Mi-i greu să accept asta când totul pare de cremene, când viața pare nedreaptă, când durerile apar și parcă nu se mai termină, când viața nu e așa cum mi-o doresc eu. 

Procesul meu de creștere și maturizare e greu și anevoios. Aș vrea să fiu ca și Iov însă fără durere, suferințe, fără pierderi, fără bube și umflături ... 

Eu prin credință ce aleg?

Ieri, scriam că vreau să fiu o Moise. Nu îmi retrag ce am scris ci sunt mai convinsă de asta.

În cartea Evrei capitolul 11 găsesc câteva versete care îl descriu pe Moise:
"23. Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului.

24. Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui faraon, 25. ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului. 26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire.

27. Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut.

28. Prin credinta a praznuit el Pastile si a facut stropirea sangelui, pentru ca nimicitorul celor intai nascuti sa nu se atinga de ei.

29. Prin credinta au trecut ei Marea Rosie ca pe uscat, pe cand egiptenii, care au incercat s-o treaca, au fost inghititi."

Amram și Iochebed au ales să nu asculte de porunca faraonului, deși legea era clară. Cei doi părinți au ales să ascundă frumosul lor copil. Și-au riscat pielea pentru a-l salva! Și-au riscat familia pentru ca Moise să trăiască! 

Moise pleacă la palatul lui faraon și acolo are parte de toată înțelepciunea egiptului, și-o însușeste și în momentul când a devenit mare, măreț, faimos .... decide să nu mai fie fiul fiicei lui faraon. Își vrea rădăcinile înapoi. Era egiptean în gândire, în comportament, în atitudine, în vorbire ... dar sângele evreiesc îi curgea prin vene. 

Deduc din text că în anii cât a stat acasă la Iochebed și Amram, aceștia i-au spus de promisiunea Domnului, de Avraam, Isaac și Iacov. Au povestit micuțului prunc de promisiunea unei alte țări, de faptul că țara aceea va fi a lor, a evreilor. 

Moise alege să creadă ca Yahwe e Dumnezeu lui, că promisiunile făcute poporului evreu sunt și ale lui. Alege să renunțe la drepturile lui ca să fie cu ai lui. Alege să renunțe la poziție, avere, titluri, moștenire, plăceri, drepturi .... Alege să renunțe la tot ce însemna bun în Egipt.

Nu a fost o decizie pripită. A gândit, meditat și apoi a ales să creadă ceea ce spunea Yahwe. 

În acele momente, nu cred că Moise se gândea că scrie istorie. A ales să trăiască sub călăuzirea Lui Yahwe, să asculte de ceea ce spune El, să facă ce și cum spune El și atât. I-a fost greu! A trebuit să se revadă cu împăratul, acesta cred că l-a batjocorit și apoi s-a mânit pe el. 

A mers la popor și l-a învățat ce să facă de Paște. Nu mai existase nici un Paște în istoria omenirii. Din text văd că evreii erau prieteni cu vecinii lor egiptenii. Nu cred că egiptenii nu se prăpădeau de răs când îi vedeau pe evrei ungând tocul ușii cu sânge. Au trebuit să răspundă la întrebările pline de batjocură. Un miel să vă salveze? Sângele acestuia vă va proteja?

Au mâncat mielul îmbrăcați, încălțați si cu toiegele lângă ei. Totul era împachetat. Totul era pregătit.

Ajung la Marea Roșie și aleg să creadă că Dumnezeu îi va salva și intră pe drumul uscat al Mării Roșii.

Trăiesc în România! Vorbesc, gândesc, acționez, gătesc, citesc, lucrez românește! Am rădăcinile aici. Dar dacă Domnul mă cheamă în altă parte ... ce fac? Dacă îmi cere să las totul și să plec spre ceva mi bun? Ceva mai bun poate fi oriunde în lumea asta! 

Moise a ales și Scriptura îl pomenește peste tot. 
Eu prin credință ce aleg?

vreau sa fiu o Moise

Moise avea 40 de ani când a plecat în Madian, 80 de ani când a revenit în Egipt și 120 de ani când a murit.

Am văzut mumii la Muzeul mumiilor din Cairo și am tendința de a crede că Moise arăta ca una dintre ele când a revenit din Madian. Citesc Deuteronom 34:7 și văd că nu e deloc cum îmi imaginez eu:

"Moise era in varsta de o suta douazeci de ani cand a murit; vederea nu-i slabise, si puterea nu-i trecuse."

Cum?

Vedea fără ochelari! Și avea aceeași putere?

Să mă compar cu Moise? Nu o fac ... că mi-i rușine! Uneori simt că îmbătrânesc. Doctorii îmi spun că "de la o vârstă ..."

Nu mă miră că a tot urcat și coborât muntele Sinai, a avut atâta vitalitate, că acum știind că va muri, a discutat cu Domnul să aleagă El un conducător pentru popor, că l-a ales pe Iosua. 

Mai avea de urcat un munte, pe vârful Pisga. Are 1500 de metri înălțime. Iar eu de la trei etaje .... 

De pe acest vârf, Domnul Îi arată toată țara lui Israel ... Acolo ar fi trebuit să ajungă și el . Într-un moment de furie, nu a onorat pe Dumnezeu în fața poporului și a pierdut dreptul de a intra în Cannan. 

Nu-l văd pe Moise oftând, văicărind-se, morocănos, comentând Domnului că .... ar fi putut să treacă cu vederea acel moment. Nu. Moise a înțeles. Domnul L-a iertat. Vede Canaanul, vede cum Dmnezeu își împlinește promisiunile dar consecința neascultării lui o suportă. 

Moare și este îngropat de Dumnezeu. Nimeni nu știe unde este mormântul. 

"10. In Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul sa-l fi cunoscut fata in fata.

11. Niciunul nu poate fi pus alaturi de el, in ce priveste toate semnele si minunile, pe care l-a trimis Dumnezeu sa le faca in tara Egiptului impotriva lui faraon, impotriva supusilor lui si impotriva intregii tari, 12. si in ce priveste toate semnele infricosatoare pe care le-a facut Moise cu mana tare inaintea intregului Israel."

Vreau să cunosc oameni ca Moise, să stau lângă ei, să învăț de la ei! 

Vreau să trăiesc ca Moise, să fiu o Moise, să învăț din greșelile lui, dar să mă încred în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov cum a făcut-o Moise. Da. A fost un om, a avut greșelile lui, a avut accese de furie, a trăit consecințele alegerilor și furiei. 

Domnul spune mai bine cum a fost Moise:

"Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. 8. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului." Numeri 12:7-8

accesele de mânie ale celui mai blând om de pe fata pamantului

Despre Moise am aflat că "era un om foarte bland, mai bland decat orice om de pe fata pamantului." Numeri 12:4

Recapitulez istoria lui si văd că la 40 de ani a ieșit să cerceteze poporul, a văzut un evreu asuprit și a omorât egipteanul vinovat. 

Ajunge din nou în Egipt și merge de 10 ori la faraon ca să îl anunțe ce avea Domnul de spus. Știa ce avea de spus din partea Domnului, știa că faraon își va împietri inima și nu va asculta de ceea ce spune Domnul. Încă din Madian știa că așa va fi ... și totuși, în Exod 11:8 "a ieșit de la faraon aprins de mânie".

Apoi ajunge pe muntele Sinai și primește de la Domnul Legea. Aceasta era pe niște pietre săpate și sculptate de mâna Domnului. Aude gălăgie în tabără, vede vițelul de aur și .... sparge tablele legii la baza muntelui. Pune vițelul în foc și îl arde, ia cenușa si o amestecă cu apă. Leșia rezultată o dă să fie băută de popor. 

"pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie" Exod 32

Mergem mai departe și ajungem în Numeri 20, imediat după ce moare Maria și este înmormântată și vedem că poporul a căutat ceartă cu Moise.
"6. Moise si Aaron au plecat de la adunare si s-au dus la usa Cortului intalnirii. Au cazut cu fata la pamant si li s-a aratat slava Domnului.

7. Domnul a vorbit lui Moise si a zis:

8. "Ia toiagul si cheama adunarea, tu si fratele tau Aaron. Sa vorbiti stancii acesteia in fata lor, si ea va da apa. Sa le scoti astfel apa din stanca si sa adapi adunarea si vitele lor."

9. Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum ii poruncise Domnul.

10. Moise si Aaron au chemat adunarea inaintea stancii. Si Moise le-a zis: 

"Ascultati, razvratitilor! Vom putea noi oare sa va scoatem apa din stanca aceasta?"

11. Apoi Moise a ridicat mana si a lovit stanca de doua ori cu toiagul. Si a iesit apa din belsug, asa incat a baut si adunarea, si au baut si vitele.

12. Atunci Domnul a zis lui Moise: 
"Pentru ca n-ati crezut in Mine, ca sa Ma sfintiti inaintea copiilor lui Israel, nu voi veti duce adunarea aceasta in tara pe care i-o dau.""

Nu ni se mai spune nimic de nervii, mânia sau furia lui Moise dar ... pot să văd și să citesc printre cuvinte. Trebuia să vorbească stâncii! Atât. Scurt. Dar el în vâltoarea sentimentelor a lovit stânca de două ori. Pot să stau strâmb și să încerc să îl înțeleg drept pe Moise. Pot să îi găsesc scuze, pot să spun că poporul l-a disperat ... și cam așa e. 

Prin neascultarea lui, Moise a diminuat Slava Lui Dumnezeu. Și o asemenea faptă, deși iertată, aduce consecințe dureroase.

Nu pot să nu mă gândesc la accesele mele de furie. 
Ce consecințe au? 
Diminuează acestea Slava Domnului? 
Cât rănesc atunci când las mânia să curgă ca lava? 
Sunt conștientă că mă va ustura pielea când consecințele vor veni?

Moise nu a mai intrat în Cannan după acest acces de mânie. Nu L-a sfințit pe Domnul în mijlocul poporului!

Când turbă și clocotește mânia în mine, Îl sfințesc pe Domnul în mijlocul oamenilor în care mă aflu? 

un timp de o zi

8 martie e o sărbătoare comunistă și cam feministă. E posibil ca unele femei astăzi, să nu primească nici o floare, nici un zâmbet, nici o alinare. Vă provoc să aduceți măcar un zâmbet femeilor cu care vă veți întâlni astăzi și dacă aveți curaj, spuneți-le și o binecuvântare!

La multi ani fetelor, femeilor, mamelor, sotiilor si vaduvelor, bunicilor si strabunicilor! Va doresc sa fiti binecuvantate de Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov cu putere ca sa zambiti si sa faceti fata problemelor zilnice, cu rabdare ca sa ascultati nazbatiile si ideile crete ale celor pe care ii aveti in grija, cu pasiune ca ceea ce faceti sa infloreasca dupa voi, cu dibacie ca sa gasiti modalitati de a face frumos in jurul vostru, cu dragoste si dedicare, cu modestie si intelepciune.

Melodia de mai jos e lipita de inima mea și v-o dedic tuturor!

o căsătorie .... cu cântec

Sefora, soția lui Moise, moare și el se căsătorește cu o femeie din Etiopia.

Avea tot dreptul să facă asta!

Dar .... Maria, în principal, și Aaron nu au fost de acord cu căsătoria asta. Nu le plăcea de femeia cu pielea neagră. Nu le plăcea că Moise nu s-a consultat cu ei, nu au fost întrebați ce cred despre ea, nu au analizat-o ei. Nu și-au dat ei aprobarea în privința acestei căsătorii.

Moise nu le ceruse părerea! Nu îl interesase ce cred frații lui despre femeia pe care el a ales-o, femeie care ieșise cu ei din Egipt.

Dumnezeu fusese de acord cu această căsătorie. Dacă ar fi avut obiecții, Dumnezeu i-ar fi spus lui Moise asta în mod clar.

Familia lui Amram și Iochebed a avut trei copii, toți trei ajung lideri pentru popor, dar liderul mare, proorocul era Moise. Era fratele lor mai mic. Maria îl salvase păzindu-l între trestii. Ea s-a înfățișat înaintea fetei lui faraon. Credea că Moise era în viața .... datorită ei. Ea era cea mai mare. Ea îl spălase, hrănise ... Merita să fie întrebată despre femeia cu el se va căsători, nu? Chiar nici măcar atât nu îi datora Moise?

Dumnezeu interzise clar căsătoria cu femeile cananite, nu cu cele etiopiene.

Dar .... Moise nu le-a cerut sfatul, nu i-a consultat, nu și-au pus ei parafa pe actul de căsătorie!

Au discutat doar ei doi iar atitudinea lor față de Moise era schimbată. Era ceva limpede ca lumina zilei! O vedea oricine ... Tot ce a făcut Moise, tot ce era Moise a fost pus sub semnul întrebării .

În Numeri 12:1-16 văd că Dumnezeu a auzit discuția dintre Maria și Aaron și nu a stat cu mâinile în sân. A chemat la Cortul Întâlnirii pe cei trei frați.

Mai aflu ceva despre Moise a cărui onoare și credibilitate fusese pusă în joc.
"Moise insa era un om foarte bland, mai bland decat orice om de pe fata pamantului."

"4. Deodata Domnul a zis lui Moise, lui Aaron si Mariei: 
"Duceti-va toti trei la Cortul intalnirii." Si s-au dus toti trei.

5. Domnul S-a coborat in stalpul de nor si a stat la usa Cortului. A chemat pe Aaron si pe Maria, si ei s-au apropiat amandoi. 6. Si a zis: 

"Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis.

7. Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. 8. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului. 

Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise?"

9. Domnul S-a aprins de manie impotriva lor. 

Si a plecat.

10. Norul s-a departat de pe Cort. Si iata ca Maria era plina de lepra, alba ca zapada. Aaron s-a intors spre Maria; si iata ca ea avea lepra. 11. Atunci Aaron a zis lui Moise: 

"Ah, domnul meu, nu ne face sa purtam pedeapsa pacatului pe care l-am facut ca niste nechibzuiti si de care ne-am facut vinovati! 12. Sa nu fie Maria ca un copil nascut mort, a carui carne este pe jumatate putreda cand iese din pantecele mamei lui!"

13. Moise a strigat catre Domnul, zicand: 

"Dumnezeule, Te rog, vindeca-o!"

14. Si Domnul a zis lui Moise: 

"Daca ar fi scuipat-o tatal ei in obraz, n-ar fi fost ea oare de ocara timp de sapte zile? Sa fie inchisa deci sapte zile afara din tabara; dupa aceea, sa fie primita in tabara."

15. Maria a fost inchisa sapte zile afara din tabara. Si poporul n-a pornit pana ce a intrat din nou Maria in tabara.

16. Dupa aceea, poporul a plecat din Haterot si a tabarat in pustiul Paran."

Îmi place de Aaron aici. Realizează rapid că a comis-o și văzând-o pe Maria plină de lepră imediat recunoaște autoritatea lui Moise, recunoaște că el este cel ce fusese investit de Dumnezeu să fie lider, fusese ales de Dumnezeu ca El să îi vorbească direct, că el nu e pe picior de egalitate cu Moise. Își cere iertare pentru el și pentru Maria.

Nu știu de ce Maria nu spune nimic. Bănuiesc că era șocată că s-a aflat atât de repede ce a gândit și exprimat ea, că pedeapsa a venit direct de la Dumnezeu, că i s-a spus direct unde îi era locul ...

Moise pană acum a fost martor tăcut. Aude tot ce se spune. Îl vede pe Dumnezeu aprins de mânie plecând și imediat Aaron începe cu cererea de iertare și o vede și el pe Maria plină de lepra.

Maria, sora lui mai mare, era plină de lepra!

Nici un resentiment. Nici o urmă de mânie. Nu îi spune nici un cuvințel.

Bine că Maria nu e sora mea!

Se roagă Domnului pentru vindecare! Și Domnul îl ascultă!

În cele șapte zile de izolare, tot poporul a aflat ce a făcut Maria, lidera muzicală, proorocița.

Mai trec 38 de ani până aflăm că Maria moare. Numeri 20:1. În următorii 38 de ani de viață nu va mai ieși în evidență, nu își va mai lăsa nasul să se înalțe mai sus decât trebuie. 

gânduri de pe lângă Sinai

Moise și poporul erau în deșert. Au băut apă amară, au cârtit, au început să mănânce mană, au avut și prepelițe. A venit în vizită Ietro și l-a ajutat pe Moise să deschidă ochii și să pună judecători peste popor ca lucrurile să se rezolve mai repede, mai bine și mai înțelept.

Erau în deșert, lângă muntele Sinai și Domnul Îl cheamă pe Moise să urce pe munte. Domnul vrea să se întâlnească cu poporul însă nu oricum. 

Exod 19 descrie șapte urcări și coborâri ale lui Moise pe munte și la popor. 
Urcă ca să ia mesajul și coboară, adună bătrânii, iau decizii. 
Și asta de sapte ori. 

Întâlnirea cu Dumnezeu nu are loc oricum. 
Poporul trebuia informat că Domnul vrea să le vorbească!
Au decis într-un glas sa asculte!
Au decis să se pregătească!
Să se spele!
Să-și spele hainele!
Să se sfințească!
Să respecte limitele impuse de Dumnezeu!

Moise urcă pe munte și primește CUVÂNTUL Lui Dumnezeu, scris, săpat, gravat de Mana Lui Dumnezeu, cu semnătura, autograful Lui!

Nu primește, vise, viziune, vedenii!

Până la întâlnirea aceasta, Domnul se descoperea personal. Acum însă era vorba de un popor și Domnul alege să le dea CUVÂNTUL scris.

Acolo, la Sinai, are loc sărbătoarea Shavuot sau Rusaliile.

Dumnezeu este același ca pe vremea lui Moise. 
Recitesc Exod 19:16-24.
"16. A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere si un nor gros pe munte; trambita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima.

17. Moise a scos poporul din tabara, spre intampinarea lui Dumnezeu, si s-au asezat la poalele muntelui.

18. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se coborase pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere.

19. Trambita rasuna tot mai puternic. Moise vorbea, si Dumnezeu ii raspundea cu glas tare.

20. Domnul S-a coborat pe muntele Sinai, si anume pe varful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe varful muntelui. Si Moise s-a suit sus.

21. Domnul a zis lui Moise: "Coboara-te si porunceste poporului cu tot dinadinsul sa nu dea buzna spre Domnul, ca sa se uite, pentru ca nu cumva sa piara un mare numar dintre ei.

22. Preotii, care se apropie de Domnul, sa se sfinteasca si ei, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul cu moartea."

23. Moise a zis Domnului: "Poporul nu va putea sa se suie pe muntele Sinai, caci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicand: "Hotaraste anumite margini in jurul muntelui si sfinteste-l."

24. Domnul i-a zis: "Du-te, coboara-te si suie-te apoi iarasi cu Aaron; dar preotii si poporul sa nu dea buzna sa se suie la Domnul, ca nu cumva sa-i loveasca cu moartea.""

Realizez că eu mă încred în același Dumnezeu?

Realizez că El e la fel de Sfânt, Sfânt, Sfânt ca atunci când S-a coborât pe Sinai?

Textul acesta mă îndeamnă să mă verific dacă Îl cunosc pe Dumnezeul în care mă încred! Să văd dacă este Cel al Scripturii, al Cuvântului!

Pot face asta citind și studiind CUVÂNTUL.

Cântarea lui Moise și a Mariei

1. Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis:

 "Voi canta Domnului, caci Si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret. 2. Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Il voi preamari.

3. Domnul este un razboinic viteaz: numele Lui este Domnul. 4. El a aruncat in mare carele lui faraon si oastea lui; luptatorii lui alesi au fost inghititi in Marea Rosie. 5. I-au acoperit valurile si s-au coborat in fundul apelor, ca o piatra. 

6. Dreapta Ta, Doamne, si-a facut vestita taria; mana Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrajmasi. 7. Prin marimea maretiei Tale, Tu trantesti la pamant pe vrajmasii Tai; Iti dezlantui mania, si ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea narilor Tale, s-au ingramadit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid si s-au inchegat valurile in mijlocul marii.

9. Vrajmasul zicea: "Ii voi urmari, ii voi ajunge, voi imparti prada de razboi; ma voi razbuna pe ei, voi scoate sabia si-i voi nimici cu mana mea!" 10. Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: si marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat in adancimea apelor.

11. Cine este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat in sfintenie, bogat in fapte de lauda, si facator de minuni?

12. Tu Ti-ai intins mana dreapta: si i-a inghitit pamantul. 13. Prin indurarea Ta, Tu ai calauzit si ai izbavit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta il indrepti spre locasul sfinteniei Tale.

14. Popoarele vor afla lucrul acesta si se vor cutremura: apuca groaza pe filisteni, 15. se inspaimanta capeteniile Edomului, si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab; toti locuitorii Canaanului lesina de la inima. 16. Ii va apuca teama si spaima; iar vazand maretia bratului Tau, vor sta muti ca o piatra, pana va trece poporul Tau, Doamne! Pana va trece poporul pe care Ti l-ai rascumparat.

17. Tu ii vei aduce si-i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, in locul pe care Ti l-ai pregatit ca locas, Doamne, la Templul pe care mainile Tale l-au intemeiat, Doamne!

18. Si Domnul va imparati in veac si in veci de veci.

19. Caci caii lui faraon, carele si calaretii lui au intrat in mare, si Domnul a adus peste ei apele marii; dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul marii."

20. Maria, prorocita, sora lui Aaron, a luat in mana un timpan, si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucand.

21. Maria raspundea copiilor lui Israel: "Cantati Domnului, caci Si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret." Exod 15:1-21

Maria - o femeie lider

În Exod, citesc despre o copilă care este ascultătoare, supusă, curajoasă, gata de sacrificiu, înțeleaptă. Este vorba despre Miriam (Maria), sora lui Moise. Salvarea copilului nu a stat în mâinile ei, dar ea a avut un rol important de jucat. A stat ascunsă printre trestii protejând coșul în care era fratele ei. A avut curajul să apară în fața fetei faraonului și să vorbească. A știut ce să spună - bănuiesc că fusese învățată de Iochebed. A crezut în Dumnezeul părinților ei. Văd că valorile familiei fuseseră transmise mai departe și Miriam și le însușise. 

Bănuiesc că după ce Moise a fost re-adus acasă, Miriam a avut rolul de a se juca cu el, de a-l învăța să meargă, de a-l ajuta să vorbească, de a-i cânta, de a-l face să râdă. 

Dar timpul trece repede și Moise este dus la palat.

Ce a fost în inima acestei copile?

S-a investit degeaba?

S-a meritat?

Îmi închipui dezamăgirea ei când a auzit că Moise a ucis un egiptean și a fugit. 

Apoi?

40 de ani de tăcere. 

Nu a ajuns la familia ei nici un e-mail, nici un sms, nici un telefon, nici o scrisoare, nici un semn, .... nici o veste că Moise ar mai fi trăit sau nu .... 

Despre Maria nu mai aflăm nimic până ce poporul trece Marea Roșie. Dar asta nu înseamnă că ea a stat cu mâinile în sân, așteptând să se întâmple cu ea ce se întâmplă cu toată lumea. 

Ce face Domnul cu ea în această perioadă? 

O crește pe Maria, o maturizează în credință. Era o sclavă la fel ca toți ceilalți. 

O sclavă cu talent muzical! 

O sclavă ce are abilitatea de a scrie versurile și de a le pune pe muzică. 

O sclavă ce și-a dedicat inima Domnului, ce învăța femeile despre El. 

O sclavă cunoscută ca și profeteasă, proorociți printre sclavii evrei.

O femeie profeteasă? 

O femeie proorociță?

O femeie lider printre femeile sclave?

Văd că Maria își știa darurile și abilitățile!

Era o femeie ce voia să Îl cunoască pe Domnul și din ceea ce cunoștea ea, să dea mai departe și să învețe și pe alte femei.

Abilitățile și darurile aduc la pachet responsabilitatea.

Ce daruri am?

Ce abilități?

Ce fac cu ele?

Vreau să Îl cunosc pe Dumnezeu?

Mi-am pus încrederea în El?

Îl las pe El să mă crească, maturizeze?

Îl las pe El să folosească ceea ce a pus în mine?

Da, asta aduce și o mare responsabilitate.

Dar eu ce fac?

Îmi ascund capul în nisip ca struțul și aștept să treacă viața?

și arheologii găsesc dovezi

Îmi place să aflu că există și informații istorice despre personajele și evenimentele pe care le studiez.

S-au descoperit obeliscuri și alte dovezi care arată că egiptenii nu au mai fost la Baal-Tefon timp de șapte ani. Era un loc care îi lua cu fiori.

Mai mult de atât, douăzeci și doi de ani nu au mai încercat să-și recâștige influența asupra teritoriilor din Vest.

Pentru egiptenii care nu au plecat cu faraon la luptă venise vestea ca Dumnezeul evreilor se prezentase la Marea Roșie, la Baal-Țefon și făcuse o mare minune acolo.  

prefer să beau apă amară?

Au trecut Marea Roșie, au văzut cadavrele egiptenilor, a cailor, au văzut bucățile de lemn ale carelor, acum erau pe uscat! Erau liberi!

Maria, sora lui Moise și a lui Aaron și-a luat tamburina și a început să compună o melodie și să o cânte. Acțiunea se petrece pe malul mării, pe nisipul plajei de la Marea Roșie! Celelalte femei auzind-o, i-au urmat exemplul. S-a încins o cântare de laudă pe malul  mării. Îmi închipui copiii dansând pe ritmurile tamburinelor, parcă aud chiotele de bucurie ce ieșeau din piepturile evreilor după atâția ani de robie!

Se uitau în SUS! Știau și au văzut că izbăvirea vine de SUS! Izbăvirea o dă Domnul!

Numai că petrecerea nu ține mult!

Au intrat în deșertul Șur și nu au găsit decât apă amară. Brusc au dispărut toate urmele de mulțumire, bucurie, recunoștință. Apa era amară. Da, aveau apă, era chiar acolo în fața lor. Dar era amară.

Am avut, am și voi avea parte de situații amare în viața mea.
Cum reacționez? Împotriva cui ridic glasul?

Am dezvoltat abilitatea de a pune miliarde de întrebări. Gândesc în întrebări.
Trec prin anumite situații și parcă fără să realizez îmi fac viața și mai amară?
Pun la îndoială orice autoritate!

De ce trec prin perioade amare?
Din istorie văd că e nevoie de aceste perioade pentru a învăța, pentru a fi testată.
În cine mă încred când apa e amară, când deșertul e instalat în viața mea?

Cânt?
N-am compus în viața mea nici o melodie. Cu versurile m-am mai jucat însă nu am scris nici o notă. Sincer ... nici nu notele muzicale nu sunt prietenă la cataramă.

Domnul e în control.
Poporul va sta în deșert patruzeci de ani!

Oh nu! Eu nu vreau să stau atât!

Sunt dispusă să las amărăciunea și să cânt?
Sunt dispusă în ciuda a tot și toate să mă uit în SUS, la Cel ce poate totul și ține totul în mâna Lui?

Sau prefer să beau apă amară!

la Baal-Tefon

"15. Domnul a zis lui Moise: 

"Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. 16. Tu ridica-ti toiagul, intinde-ti mana spre mare si despica-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. 17. Eu voi impietri inima egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea.18. Si vor sti egiptenii ca Eu sunt Domnul cand faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea."

19. Ingerul lui Dumnezeu, care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul si a mers inapoia lor, si stalpul de nor care mergea inaintea lor, si-a schimbat locul si a stat inapoia lor.

20. El s-a asezat intre tabara egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta.

21. Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s-au despartit in doua.

22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.

23. Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui faraon, carele si calaretii lui au intrat dupa ei in mijlocul marii.

24. In straja diminetii, Domnul, din stalpul de foc si de nor, S-a uitat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmaseala in tabara egiptenilor.

25. A scos rotile carelor si le-a ingreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: "Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el impotriva egiptenilor."

26. Domnul a zis lui Moise: 

"Intinde-ti mana spre mare; si apele au sa se intoarca peste egipteni, peste carele lor si peste calaretii lor."

27. Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii.

28. Apele s-au intors si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n-a scapat.

29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.

30. In ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mana egiptenilor; si Israel a vazut pe egipteni morti pe tarmul marii.

31. Israel a vazut mana puternica pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise." Exod 13:13-31

Au ajuns la Baal-Tefon și în față aveau Marea Roșie iar din spate venea val-vârtej faraon cu multă armată bine echipată și dotată. Ce au făcut evreii? Au strigat către Domnul, către Moise  .... și scoteau strigăte care nu erau de bucurie ci de disperare. 

Baal-Tefon am si eu in viata mea. Are Domnul un plan cu mine, vrea sa ma modeleze, cizeleze, crească, maturizeze și eu aș fugi mâncând pământul. Aș vrea să fie ușor ... așa ca la alții. Aș vrea să îmi meargă totul ca-n povești. Numai că Domnul vrea să scrie povești cu mine.  

Ajung în fundătură și acolo trebuie să scap de obiceiuri împământenite în mine. Trăiesc în România, vorbesc românește, miros românește, gândesc românește, acționez românește. Dar eu am altă cetățenie! E nevoie de Baal-Tefon ca sa ma descotorosesc de pârghiile mele, de tot ceea ce mă împiedică să fiu cum mă vrea Domnul!

Ca și evreii lui Moise, trebuie să îmi iau ochii de la armata egipteană, de la Marea Roșie și să mă uit în sus. Scăparea de acolo vine!

Moise ridică toiagul și Domnul începe să sufle un vânt puternic de la răsărit! Apa mării începe să acționeze straniu. Se face o cărare prin mare și vântul e tot mai puternic. Se usucă albia mării și drumul prin mare se face larg. Abia se zărește în noapte cărarea prin mare ... și vântul bate cu putere. Și din spate se aude armata venind. 

Stâlpul de foc se mutase în spatele taberei evreilor. Pentru aceștia era o lumină care îi ajuta să-și facă călătoria prin mare din spate iar pentru egipteni era o perdea de întuneric care le îngreuna deplasarea. 

Egiptenii erau în delir. Intră în mare năvală vrând să-și recupereze sclavii. Marea are o lungime destul de mare din câte văd din text că nu rămâne nici un egiptean pe țărm. 

Evreii deja trecuseră ce celălalt mal și Domnul scoate roțile carelor egiptenilor, le-a creat o învălmășeală. Acolo, pe fundul mării, au realizat că e mana Domnului. Prea târziu însă! Apele și-au urmat cursul normal, s-au unit decimând armata lui faraon. Nici un supraviețuitor.

Evreii au călătorit toată noapte prin mare! Mă gândesc că dacă ar fi fost zi și ar fi văzut cum arăta drumul prin mare, cum se zbăteau balenele și rechinii în apă, cât de mari erau apele ... n-ar fi trecut nici unul. Dar, Dumnezeul îi trece noaptea prin mare, luminându-i atât cât trebuia, cât să nu își piardă mințile de frică. 

În zorii zilei, apele înghit armata egipteană și se potolesc. Răsare soarele la propriu și la figurat pentru ei! Apele încep să scoată egiptenii morți pe mal.

Acolo, pe malul mării, "Israel a vazut mana puternica pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise."

Nu pot controla totul ... și nici nu trebuie. 

Am și eu parte de Baal-Tefon și aș vrea să scap, urlu ca lupul la lună ... și degeaba. Simt cum pârghiile mi se rup una câte una. Domnul mă îndeamnă să mă abandonez în mâna Lui și mie îmi e teamă. Realizez că sunt fără scăpare .... și că trebuie să iau decizii radicale pentru viața mea, că trebuie să scot ideile, credințele, obiceiurile egiptene sau românești din mine. Și așa m-am obișnuit cu ele....

Ajung la Marea Roșie! Și nu vreau să fiu acolo! Sunt strânsă cu menghina! Sunt între ciocan și nicovală!

Dacă ascult și Îl urmez pe Domnul, dacă renunț la ceea ce El mi-a spus, voi vedea și trăi izbăvirea pe care o aduce Domnul. 

Dacă nu ascult acum, menghina se va strânge și mai tare ... și va trebui să ascult!

Am parte de experiențe ca la Baal-Tefon ca să văd, ca să Îl recunosc, ca să fiu parte a minunii, ca să cresc, ca să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu!