cum era daca n-as fi existat?

Intrebarea asta mi-a framanatat multa vreme mintea si asa mi-a placut filmul "O viata minunata". Ar fi fost o familie cu trei baieti sau si o fata (dar nu eu). Si, poate fata asta ar fi fost mai draguta, mai suava, mai desteapta, mai harnica si priceputa, cine stie ce talente ar fi avut, nu ar fi fost asa monument de incapatanare si de curiozitate.
Uneori cred ca viata mi-i banala, ca nu prea am insemnatate, ca ... nu realizez nimic, ca ... ar fi mai bine fara mine - asta mai ales dupa ce cine stie ce vorba isteata mai spun sau dupa ce jignesc pe cineva sau ... o dau in bara.
L-am intrebat pe Dumnezeu de ce m-a ales sa ma nasc si sa traiesc prin atatea peripetii, si daca teoria ca fiecare om are ingerul lui e adevarata, eu cred ca pentru mine trebuie mai multi ca sa aibe grija de mine. Nu s-a deschis cerul, nu s-a despicat pamantul, nu m-a luat nici o mana de guler sa ma ridice printre nori si sa imi spuna de ce. Doar atat am inteles eu din Biblie, ca sunt importanta, ca am un rol, ca El ma iubeste si de asta a ales sa ma nasc. Mi-ar fi placut ca sa stiu precis ce si cum sa fac, sa am indicatiile langa mine si sa actionez conform planului ... dar asta ma facea robot si nu om. Iar Dumnezeu m-a creat om (nu pot spune oama).
Dar, daca tot exist ... imi traiesc viata in asa fel incat ceilalti sa sufere cand eu nu voi mai fi? Iubesc? Ma jertfesc pentru ei? Am rabdare cu ei cand le vine sa urla la luna? Am un umar disponibil cand izvorul lor de lacrimi pare defect si curge intr-una? Am o vorba buna pentru cineva ce e pe marginea prapastiei? Un zambet pentru cineva ce se lupta cu disperarea? Cum imi traiesc viata?
Am citit despre un angajat de undeva din State ce a murit la birou luni si abia vineri s-a gandit seful sa il intrebe ceva ca sa descopere ca saracu ii mort demult. Nu am putut sa nu ma intreb, unde traia omul asta? N-avea familie, n-avea prieteni, n-avea colegi? Nu se salutau intre ei? Nu te uiti daca nu cumva ii e rau? Asta nu inseamna ca ma bag in viata oamenilor, insa daca X sau Y nu da un semn de viata sun si intreb ce se intampla, ce are, cu ce pot ajuta. Ei, de la unii o iau in freza ca nu-s in cele mai bune stari ale lor si asa reactioneaza ei la criza ... dar macar stiu ca traiesc ...
Ieri m-a intrebat cineva care a lipsit de la o intalnire: "a intrebat cineva de mine?". E atata dor in noi de a insemna ceva, de a fi importanti intr-o oarecare masura, sa stim ca ii pasa cuiva de noi ...
Doamne, ajuta-ma sa vad si sa simt, sa iubesc, sa gasesc cuvinte de alin, sa daruiesc zambet, speranta, sa dau din dragostea ce mi-o dai Tu si sa traiesc cu folos.
Am gasit un motto pe care mi l-am insusit: "traieste in asa fel incat la moartea ta sa planga si dricarul".

asteptand ...

Doamne, Tu ai spus ca vei reveni si eu sa Te astept, da ... vezi Tu, am o slujba, prieteni aproape, mai departe, unii departe tare, la celalalt capat de lume ... si mai am o dilema Doamne, cum sa ma rog continuu?
Ca sa invat sa fac asta citesc scrisoarea ce mi-ai lasat-o si in care imi spui despre Tine, despre Tata, despre cer ... si ma uit la ucenici. Au fost cu Tine trei ani, zi de zi, peste tot, stiau sa iti citeasca expresia fetei, stiau cum arati cand esti obosit, cand te enervai, cand iti radia fata jucandu-te cu copiiii, au fost cu Tine cand inviai mortii, cand inmulteai painile, cand vindecai lepra, hemoragii, orbi, surzi, cand scoteai dracii si ... stii ce mi se pare ciudat la ei? Erau in Ierusalim dupa moartea Ta, au fost la cruce, au auzit ciocanul batand piroanele in palme si picioare, apoi ... te-au infasurat in fasii de alea de panza cu care se infasurau mortii, Te-au asezat cu grija in mormantul lui Iosif din Arimateea si ... au ramas in Ierusalim.
Oarecum, nu puteau pleca pentru ca era Sabatul si nu puteau sa plece in calatorii insa ... ramasesera unsprezece ucenici si ... ciudat, ni se spune ca in camera de sus, nu stiu a cui era casa aia si ce camere avea ca incapeau 120 - o suta douazeci - de oameni si nu cred ca stateau ca sardelele in cutie ... insa Tu invii si Te arati si unii din ei s-au indoit. Dupa ce atata vreme au fost cu Tine, ei se indoiau? Inca? Si nu i-ai spulberat? Stai cu ei patruzeci de zile si ii inveti, adica e un seminar intensiv, condensat si Tu Te inalti si nu le zici: "gata baieti, duce-ti-va acasa. vedeti ca trebuie sa pescuti, va faceti si voi afacere in care sa fiti corecti sau sa le dai alte idei si ponturi de afaceri." Nu, Tu le spui sa astepte.
In camera asta de sus e Petru, cel ce s-a lepadat de Tine cand nu iti era usor, sunt ceilalti ucenici ce au fugit mancand pamantul in Ghetsimani, sunt femeile si chiar nu inteleg ce cauta ele acolo, n-au treaba? N-au de facut mancare, curat, de impletit sau tesut ceva? De cand se baga femeile in treburile barbatilor? Apoi e si Nicodim, el ce cauta aici? Acu are curajul sa vina cu ei? Sunt si fratii tai, da, ei. Pana acu incercau sa te convinga ca nu prea esti in toate mintile si le cam era rusine cu Tine. E cam pestrita adunatura asta si ... ma astept sa vad cum scanteia se aprinde insa ... astia chiar is ciudati. Se roaga. O ora, doua ... o zi, doua, trei ... de-o saptamana se roaga ... si tot gasesc motive sa se roage si .. dupa zece zile ... se aude un vuiet si niste limbi de foc se aseaza pe capetele lor ... si incep sa prooroceasca, sa spuna despre Tine altora.
Ma uit la Petru, fara nici o jena iese in piata si incepe sa spuna de Tine si ... vorbeste cateva minute si 3000 (trei mii) de oameni accepta ca au nevoie de un Mantuitor personal si ... parca le-au luat picioarele foc ca auzi ca-s prin toata lumea, auzi ca-s arsi de vii in ulei incins, ca-s rastigniti cu capul in jos, ca-s jupuiti de piele, ca-s dati la fiare si ei canta, se roaga si spun ca vii si Te asteapta ....
Eu ma asteptam la un tamabalau in camera de sus si ... uite ce iese de acolo....
Stii, si eu Te astept si ... citesc despre Tine, despre cum sa te astept. In timp ce Te astept, merg la lucru, fac cumparaturi, ma duc pe la nunti, petreceri, inmormantari, fac curat, mancare, citesc, ... si asta am inteles ca intr-o zi vei reveni dar ... ca sa ma rog continuu ...?
Pai ... de cum ma trezesc sa ma rog, ma spal pe dinti, ma rog, citesc, ma rog, vorbesc la telefon, ma rog, spal vase, ma rog, navighez pe internet, ma rog, ... Doamne ... de ce pui poveri asa mari pe umerii mei? Ce sa ma rog? Ce sa iti spun cand ma spal pe dinti? Ca iti multumesc ca ii am, ca ma misc, ca am apa, periuta, pasta, ca sunt vie ... da, ai dreptate. Dar ... cand spal vase, uite si tu is numa niste farfurii si cutite, furculite ce sa iti spun? Ca multumesc pentru ele, ca sunt unii care nu au vazut asa ceva in viata lor chiar daca suntem in secolul supervitezei, ca am ce pune in ele, ca are cine manca din ele, ca cei ce tocmai au mancat sa fie sanatosi, ca ei sa Te cunoasca si sa spuna si altora despre Tine ... da, ai dreptate ...
Dar cand vorbesc cu cineva, cand il ascult sa ma rog? Pai ... nu e nepoliticos? Dar daca cer sa intervii ca sa dai vindecare, sa ii dai bani, sa ii dai mancare, sa ii linisteti inima, mintea, sa il ajuti sa invete, sa fie mai atent ... da, pot face asta ....
Asteptandu-te sa vorbesc cu Tine continuu si cand imi vine sa arunc pe cineva pe geam si cand sufar si cand mi-i greu si cand mi se pare ca ai uitat de mine si cand ... pare ca nu mai vii ...

Asteptandu-te invat sa iert, sa iubesc, sa ma las iubita, sa ma iert pe mine, sa ajut cu bunatate, sa am prieteni, sa imi fac dusmanii prieteni, sa spun despre Tine, sa Te cunosc, sa recitesc scrisoarea Ta si ... stii ce e interesant? De fiecare data gasesc alte idei ce parca nu le intelegeam, parca mi se ia un val de pe ochi si ... uneori e grea asteptarea pentru ca ... nu-mi place sa astept si mi se lungesc urechile insa ... intre timp au inceput sa imi fie dragi unii din statie, unii is asa mai ciudati, unii imi spun ca nu mai vii si isi vad de treaba lor, eu insa ... te astept si ... din cand in cand mai verific orizontul sa vad daca nu se vede vreun semn, daca nu se aude vreun zgomot .... si sper si astept ....

Melodia asta am auzit-o prima data cand aveam vreo 6-7 ani si ieri reauzind-o mi-am adus aminte cine o canta, povestea celui ce o canta (nu fratii Wagner) ... si imi place intrebarea: "pentru ce carele Tale Doamne zabovesc?"

nu-mi vine sa cred ...

Imi amintesc de o rugaciune facuta cu ceva ani in urma: "Doamne, uite as vrea sa stiu mai multe despre Tine, ar fi fain daca m-ai aseza langa un om al Tau ce stie despre Tine si traieste cu Tine si ca Tine, insa ... eu nu vreau sa devin mentor, lider, nu vreau sa vorbesc despre Tine, nu vreau sa fac marturii publice. Da? E clar? As vrea sa tii minte asta. Mie imi place cum arat ca si crestina insa cred ca mai trebuie sa invat, nu sa ma schimb. Dar, as vrea sa iti intre asta bine in cap." Acum rad de ma prapadesc numai gandindu-ma la rugaciunea asta. E ca si cum mi-ar fi sete, tremur de sete si mi se da apa insa eu in loc sa o inghit, o tin gura si as vrea ca setea sa imi fie potolita si cred ca e ceva in neregula cu apa, ca nu e suficient de buna, ca ... nu are proprietatile care trebuie, si mai iau o gura si inca una ... imi explodeaza gura de atata apa insa nu o inchit si mi-i sete si simt ca-mi ies ochii din orbite .....
Pare comic ... insa e o realitate. L-am acceptat pe Isus, am fost constienta ca Duhul Sfant va intra in mine sa ma invete despre Isus mai multe, sa ma schimbe; insa ... eu L-am inchis bine. Harul ce mi l-a dat Isus e prea greu, poverile sunt enorme ... jugul de care imi spune Isus e atata de greu ... si viata de crestin ... groaznic de grea .... si cu stoicism imi duc poverile iar Isus imi spune (Matei 11:29 ) Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Si eu am acceptat pe Isus si ... trag de jugul asta in orice directie si e atata de greu .....
Isus imi sopteste: Cella, ia jugul ce Ti-l dau Eu, e facut pe masura ta, nu e prea stramt, nici prea larg si ... Eu voi duce povara, tu doar trebuie sa mergi langa Mine. Eu duc greul, tu te vei odihni si Eu voi lucra.
Ei, Doamne ... da cum sa merg eu asa ca nesimtita si sa nu fac nimic ... lasa, odihneste-te Tu ca trag eu si in secunda doi is in genunghi icnind si chinuindu-ma si nu accept sa il las pe Isus sa duca greul. Eu is tare, is puternica si trag ... la jug si sunt ca un butoi ce mai are un pic si explodeaza, nu suport ca unii trec pe langa mine veseli si flueierand, unii rad in hohote - chiar nu inteleg ce e de ras, .... .
Pavel ma avertizeaza ca-s pe aratura in 1 Corinteni 3:1-3 "Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos.  V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi, pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?"
Mai pe intelesul meu e: Cella inghite apa aia din gura ca mori, las-o sa coboare pe gat, sa ajunga in calcaie, talpi, sa ajunga si la coate si la sprancene si gene si la urechi sa intre peste tot ca sa fii sanatoasa si sa nu mori. Lasa Harul sa intre in tine, lasa-l sa te invete, sa te indemne la schimbare, nu te mai agita ca un Pepsi in jugul asta, stai calma si lasa-l pe Isus sa duca jugul, mergi linistita langa El, ai incredere in El.
Adica ... numai sa stau linistita si sa las Duhul sa intre ca apa in mine? Si in talpi, pe la coaste, esofag, pleura ... si in oase ... si in piele? Peste tot? Si eu cum sa il ajut? Da, stiu ca-s incapatanata dar eu ce trebuie sa fac? Nimic? Sa stau linistita? ... Asta nu inseamna ca-s nesimtita? .... Numai sa merg langa Tine Isus, sa stam de vorba amandoi? Sa Te las sa duci greul, povara, durerea in acelasi jug cu mine si eu numai sa merg cu Tine?
Doamne, oare de ce-s asa bleaga si incapatanata? De ce aleg sa ma zbat si sa ma agit in jug, bocind, vaicarindu-ma, inpingand incoace si incolo  poverile ce devin mai grele si mai grele? De ce nu aleg sa am incredere in Tine total? Din mandrie? Din prostie? Din incapatanre? Vreau sa ma calmez, sa ma linistesc, sa nu ma mai agit omorandu-ma singura si sa te las pe Tine sa duci povara, sa am incredere in ceea ce spui, sa Te las sa imi linistesti inima, sa las Harul sa curga in mine si sa intre precum apa in fiecare por si micropor si ...vreau sa beau apa, nu numai sa o gust, nu numai sa o miros, vreau sa beau, sa beau pe saturate, sa beau din belsug, sa se auda in burta la mine apa cum face zgomot si iar sa beau .... zi de zi, ceas dupa ceas .... sa fiu plina de Duh mereu, nu cu umbre de Duh in mine, nu cu bucatele si farame de Duh, ci plina, mereu. Plin inseamna ca nu mai e loc sa mai pui altceva .... si stii ce imi place la Tine? Imi spui ca daca cer, o sa imi dai. Asa ca am cu incredere iti cer sa ma umpli cu Duhul Tau, sa ma transformi, sa ma ajuti sa scot dopurile ce blocheaza Duhul sa intre peste tot, sa scot capacele ca sa curga mai departe si in unghii si in ficat si in creier si in timpan ... peste tot, si la nas ... dinti ...

Ma dau pe mana Ta  Isus si-i atata de bine ....

plec acasa ...

Imi aduc aminte putin de bunicul de pe tata, eram mica cand a murit iar tata nu prea vorbea daca ii era sau nu dor de ei, banuiesc ca ... intr-un fel voia sa ne protejeze, dar dupa ce au murit si parintii mamei, stiu ca am ajuns acasa si mama plangand ne-a spus ca: acum sunt orfana. Pe noi ne-a pufnit rasul si ii tot spuneam: mama, erau batrani si de-acu ai o varsta, apoi uite, tata e aici, noi suntem mari ... cum pot sa zici asta? Stiu ca s-a uitat la noi si ne-a zis ca ... nu avem cum s-o intelegem.
Mi-i jena sa spun ca-s orfana, tata a murit cand eu eram pe cont propriu, nu depindeam de ajutor de la ei insa emotional, dupa inmormantare, o vreme a fost cumplit, pustiita ... atunci am realizat ca de fapt ... sunt orfana.
Insa ... habar nu aveam ca Tatal ceresc ma cauta, avea grija ca tot ce am nevoie sa ajunga la mine, apoi ... mi-a spus ca ar vrea sa ma infieze si am acceptat ... am cu mine niste scrisori de acasa iar Tata mi-a zis ca vine sa ma ia acasa.
Fiecare zi, secunda, durere, plans, dor ma duce mai aproape de ziua cand voi merge acasa .... Si sunt zile cand uit ca plec, imi place sa admir un rasarit sau apus, imi place patul meu tare si uit ca Tata mi-a zis ca voi avea un baldachin si ... pentru ca uneori par ca ma innec in durere, probleme uit uit ca acasa nu va fi la fel. Acasa, statutul meu va fi de mostenitoare. Adica de mostenitoare a cerului. Romani 8:17.
In termeni legali si pamantesti, teoretic stiu ce inseamna, insa ... habar nu am cum e sa mostenesti ceva care sa iti schimbe statutul, pozitia sociala, materiala ....
Nu voi fi un nimeni acasa, nu voi fi o nebagata in seama ... voi fi cu Tata, in sfarsit acasa ....
Sunt un orfan ce are actele facute insa ... care stie ca parintii trebuie sa vina si danseaza cu fotografiile lor in mana, cu imagini de acasa, din camera ei, cu Tata, cu casa .....
Ma duc acasa, ma duc la Tata .... si nu stiu cand vine insa mi-a zis sa am rabdare ca vine sa ma ia acasa. Uneori ma enervez ca dureaza asa mult, ma intreb daca n-a uitat de mine, daca ... e doar o iluzie, insa imi recitesc scrisoarea scrisa de El pentru mine, nu ma uita orice s-ar intampla. Imi scrie ca numele meu e sapat in palmele sale, adica numele meu e in palmele Sale mereu ... oricat s-ar spala pe maini ... orice s-ar intampla ...
Si dorul de casa se aprinde iar ... ma duc acasa ... ma duc la Tata ....

... pe ganduri

Nu-l inteleg pe Dumnezeu, imi spunea un prieten, nu-i inteleg dragostea, de ce se vinde asa usor? De ce umbla cu mita? Adica de ce sa il iubesti pentru Rai? Si de ce isi ofera dragostea? Satan e istet, el nu promite nimic si ajungi in iad, iar iadul e o disperare zgomotoasa. Si e disperare pentru ca esti singur, pentru ca realizezi ca puteai alege altceva, pentru ca ti-i ciuda pe tine ...
Imi plac provocarile si imi place sa imi verific conceptiile, valorile, credinta. De ce il iubesc pe Dumnezeu?
Pai, a fost o vreme cand - desi ciudat - L-am iubit din teama. Nu stiu cum Il iubeam, cred ca mai mult era o teama reverentioasa. Paseam cu grija si cu coada ochiului cautam cumva sa vad daca ma vede si daca ma plesneste. Apoi, am inteles ca ar trebuie sa il iubesc si eu si mi se parea imposibil si imi dadeam interesul.
A fost o vreme cand L-am iubit pentru ca imi ierta pacatele, imi oferea vesnicia ca bonus insa apoi am inteles ca nu e un troc intre mine si El, nu e o afacere de da dragostea, ia dragostea.
Socant a fost sa inteleg ca El ma iubeste si vrea sa fim Prieteni, nu parteneri de afaceri, sa stam de vorba si desi nu prea intelegeam de ce trebuie sa vorbim de vreme ce El oricum stie care imi sunt problemele si gandurile. Dar, am zis ca pana la urma nu pierd nimic daca ii zic ce-mi trece prin mintea asta creata si ... cu stupoare am descoperit ca nu sta cu parul deasupra capului meu, ca plange cu mine cand pland, ca il doare suferinta mea, ca nu e ceva asa impersonal ci e o Persoana, cu sentimente, emotii ....
Il iubesc pentru ceea ce este El, nu pentru ceea ce imi da, nu pentru bonusuri, nu pentru binecuvantari. Il iubesc!

ce este moartea?

Nu mi-i frica de moarte, nu mi-i frica de morti insa nici nu am vazut pe nimeni cum moare si nici nu as lucra cu oameni ce sunt in ultima faza de viata. Insa nu pot sa nu ma gandesc la moarte. Discutam cu cineva mai in varsta si m-a intrebat: "esti tanara, cum sa te gandesti la moarte?"
Dar, e o realitate de care oricat ai fugi, nu poti scapa.
In acelasi timp, la ultimul cutremur i-am zis Domnului ca nu mi se pare asa interesant sa mor in pat cu un tavan peste mine si cu vecinu ca si cireasa pe tort. Sau si mai demult cand m-au inconjurat peste 20 de caini, i-am zis: "Doamne, ce fel de moarte ii asta?"
Citeam dimineata despre Lazar, fratele Mariei si al Martei. Ni se spune ca cei patru erau prieteni. Aveau o casa in Betania, langa Ierusalim si nu despre multi se spune ca ar fi fost prieteni cu Isus, insa despre ei trei, da.
Isus revine in Betania la patru zile dupa inmormantarea lui Lazar, devine vulnerabil si plange cand ii vede pe toti plangand langa mormant si spune: "Lazare, vino afara."
Am incercat sa gandesc unde era si ce facea Lazar de patru zile. Era in cer, isi programase intalniri cu personaje despre care invatase la sinagoga, cand se aude o voce: "Lazare, vino afara". In graba i se fac actele de plecare si ingerii ii soptesc: pentru inca o vreme v-a trebuie sa te intorci in Betania, esti asteptat. Si, Lazar se trezeste in mormant, miroase tare a substante cu care se imbalsameaza mortii, e atata de legat ca abia se misca, realizeaza ca incepe sa patrunda lumina si ca zgomotul ciudat era de la piatra din usa mormantului si are putere sa se ridice si sa se miste ca teleghidat in legaturile alea stranse ...
Lazar era prietenul Lui Isus. S-a imprietenit pe pamant cu El si ce imi place la Isus e, ca invitatia de a-i fi prieten mi-o face si mie, si eu pot sa devin prietena cu El.
Am incercat sa analizez invitatia asta si pot sa devin prietena cu Isus pentru ca asa voi avea pacatele iertate, pot avea viata vesnica si o vesnicie voi fi in cer sau pot sa devin prietena cu El, sa imi placa de El, sa il iubesc, sa ma bucur sa stau cu El in orice clipa, sa imi fie dor de El cand vin perioadele de noapte a sufletului, sa stau cu El de vorba la o cafea, sau un pahar de apa ... sa il iubesc nu pentru ceea ce imi da ci pentru ceea ce este El si nu profitand de pe urma Lui. Ce am de la El sunt cadouri, ce face pentru mine o face pentru ca ma iubeste si tot ce trebuie sa fac eu, e sa raspund invitatiei sau cererii prieteniei ....
El e Domnul vietii, Lazar n-a putut sa comenteze cand a fost chemat afara, nici eu nu voi comenta cand imi va zice: "Cella, calatoria ta aici s-a incheiat, hai acasa"
Imi inchipui ca ingerii stau sa astepte noii veniti ca intr-o sala de nasteri, cu bucurie, cu baloane, totul e pregatit de petrecere iar aici o familie e intristata, prietenii mahniti de plecarea celui drag.
Vreau sa fiu prietena cu Isus nu pentru ca doar asa voi ajunge in cer, nu vazand prietenia asta ca o afacere de unde eu voi avea de castigat ci vreau sa fiu prietena cu Isus pentru ca ma iubeste asa cum sunt, pentru ca sunt importanta pentru El si pentru ca il iubesc pe El ... pe El, Domnul vietii ...
Ce e moartea? Avandu-l Pe Isus ca Prieten e o trecere in sala de nasteri a cerului, o usa prin care trebuie sa trec pentru a intra in vesnicie.
Sunt curioasa cum e in sala de nasteri a cerului insa deja am in minte intrebari pentru Adam si Eva, pentru Moise, David, frumoasa Estera si ... cateva pentru Lazar ...
Intre timp, imi place sa stau cu Isus, imi place cu El, de El ... e Prietenul meu.

Ce mare esti ....

am invatat sa dansez

Tocmai a trecut Craciunul cu beteala, colinde, cu tot felul de Mos Craciun, cu mancaruri sofisticate, unii au primit cadouri, unii nu, unii au murit, unii s-au nascut si de ceva vreme am inceput sa gandesc, meditez si framant ideea de har. Mi-a dat mult de furca pentru ca stiam de har inca de mica insa ... intr-un fel harul asta se da dupa niste reguli si se aplica cu niste legi nu? Ca, doar nu se imprastie asa .... peste toti si faci ce vrei cu el ....
Am acceptat harul si odata cu el au inceput regulile ... trebuie sa te comporti altfel, trebuie sa fii un fel de Sara sau Avraam, reguli si iar reguli, urmate de legi, anexe si ... a devenit atata de impovorator ca ... Doamne, o solutie fara atatea legi, regulamente si amendamente nu ai?
In loc sa dansez de bucurie ca un copil langa un hidrant eram ca un calator in desert ce nu gaseste nici o oaza si apa e terminata demult. 
Dar Apostolul Pavel mi-a deschis ochii cu ceea ce scrie el in Galateni 1 versetele 6 si 7" Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos. " si din 2 cu 16 "Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. "
Dansez, dansez, dansez .... uuuuuuu, uuuuu harul e cel ce imi da mantuirea, nici o lege nu o face, dupa ce am acceptat harul, sunt a lui Hristos. Punct. Fara comentarii. Si ce s-a schimbat in mine acum? Ma uit in Efeseni 2 5. macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti).  Sunt viiiiiiiieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
"6. El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus," mi-a dat mie, lui Cella un loc in cer, si sunt in legatura permanenta cu Hristos, de fapt eu sunt in El. "7. ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus".  El nu a terminat harul cu o persoana inaintea mea, nu mi-a dat 0,5% har, El are har nemarginit pentru toti, chiar si pentru mine . Uuuuuuuuuu si pentru mine ..... "8. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. "  Asta e partea mea preferata, eu nu am cum sa ma mantui, nu am cum si nimeni oricat s-ar plati si s-ar osteni pentru mine nu o poate face, insa Dumnezeu o face, harul poate sa ma mantuie.
Cu indrazneala incep sa imi completez cv-ul ....
Numele: Cella - fiica Lui Dumnezeu
Adresa: cerul
Data si locul nasterii: mai demult, la cruce
Studii: argumentari ale legilor, cum sa faci slalom printre legi sa nu pierzi harul, cum sa te bucuri totusi de har cand pare atata de inabusitor cu atatea legi, redescoperirea harului, bucuria de a trai in har, cursuri de invatare a dragostei avandu-l ca profesor pe Dumnezeu, ani intregi de suferinta, cursuri de indurare a blamarilor pentru libertatea de a trai in har si altele ....
Abilitati: sa las harul sa curga prin mine
Scopuri: sa las harul sa curga prin mine si asta sa ma faca sa dansez ca un copil in fata unui hidrant
Cine poate da referinte despre mine? TATA - Dumnezeu Tata, Fiu si Duh Sfant si ... alti muritori ...
Unde pot fi contactata? In fata hidrantului insa trebuie sa strigati un pic pentru ca ma veti gasi cantand si dansand, tocmai am descoperit pasi noi de dans ....

inger sau drac

Ciuma bubonica, tuberculoza, Sida, cancer, mai nou gripa fac ravagii de necrezut iar studiile arata ca ciuma bubonica are cele mai multe victime din istoria umanitatii. Pe vremea cand facea ravagiile nu se stia nici un leac, efectiv erai izolat si asteptai sa mori insa ... foarte ciudat a fost ca unii nu mureau, in jurul lor isi ingropau familia, cunoscutii si ei n-aveau nimic, gropari ce zilnic atingeau morti infestati de ciuma n-aveau nimic. Oameni care te-ai fi asteptata sa se duca primiii, n-aveau nimic. De ce? In ADN-ul lor aveau gene imune la aceasta maladie si in jurul lor mureau cei dragi ce nu aveau sau mostenisera aceste gene ....
Exista o boala veche, cea mai veche si anume pacatul. E de fapt o pandemie insa nu e bagata in seama pentru ca nu e atata de usor sa te recunosti pacatos. Mi-am adus aminte de o discutie cu un prieten care m-a intrebat ce e ala pacat ca el n-are nici unul, nu intelege ce tot vorbesc eu, ca el chiar nu e pacatos. I-am raspuns ca e prima data in viata cand vad un sfant prin propriile puteri, a zambit si mi-a zis ca in nici un caz nu e sfant asa ca l-am intrebat daca a mintit vreodata sau a facut ceva rau mi-a zis ca da, doar e normal, e si el om ...
Decid sa imi iau viata in propriile maini si-i poruncesc Lui Dumnezeu sa ma lase in pace si El o face imi si spune care imi va fi sfarsitul si pot merge mai departe ignorandu-l, punandu-mi un zambet pe buze si ma duc direct in iad. Stiu toate avertizarile insa eu detin controlul ....
Sau intreb de ce ma rog numai Isus e calea spre cer si ma targui cu oricine si oriunde, incerc sa gasesc eu solutii sa ajung in rai, sa merg pe propria-mi cale, sa fac ce vreau eu si cand ... cam ajung la final de viata - de parca as sti si cand e - voi sari peste gardul Raiului si ma voi amesteca in multime, parca le mai stie cineva numarul ....il voi pacali eu cumva pe Dumnezeu. Ce a facut Isus diferit? Ce e cu atata filosofie legata de pacat?
Isus a venit in lume ca purtator al genelor imune la pacat si imi spune ca atingandu-ma de El se face transferul pacatelor mele asupra Lui, eu primesc viata iar El boala mea si-a tuturor, primesc viata vesnica, iertare, vindecare, eliberare si mai face ceva in procesul de transfer imi da din genele Lui si pacatul ramane in jurul meu, nu traiesc intr-o lume idilica insa nu ma mai afecteaza, mai pacatuiesc insa pacatul nu mai are putere asupra mea. A murit pentru boala mea numita pacat si a inviat oferindu-mi viata. Asta face diferenta inte El si Budha sau Mahomed sau orice lider ce promit cerul. Isus, cel fara pacat, a devenit pacat, pentru ca noi, sa putem fi socotiti fara pacat (2 Corinteni 5:21)
Alegerea imi apartine si imi place ce spune preotul purintan Josep Alleine: "O, om mizerabil, ce monstru groaznic te-a facut pacatul! Dumnezeu te-a facut <cu putin mai prejos decat ingerii>; pacatul te-a facut cu putin mai bun decat dracii". Scoatandu-l pe Dumnezeu din viata mea, ma astept la haos, la nenorocire vesnica si nu il pot acuza pe Isus ca nu mi-a spus de iad, de ce ma asteapta acolo pentru ca El spune ce e acolo si imi spune ca cei ce ajung acolo isi vor dori sa moara si nu vor putea, vor cersi apa si nu o vor primi. ( Matei 8:12, 13:42 si Marcu 9:48).
Asa ca aleg pe Isus, aleg sa ma las atinsa de El, aleg sa ii dau boala mea, sa il las sa-mi fie Domn si sa nu-mi mai fiu eu stapan, aleg sa cred ce spune El, sa ascult de El, sa fac ce imi spune, sa iubesc ca El, sa stau de vorba cu El, aleg viata, vindecarea, iertarea, eliberarea ce mi-o da si le primesc ... si primesc si viata vesnica ... si nu-mi mai e teama ca voi gresi vreun gard ce-l am de sarit ca sa ajung in Rai pentru ca El ma va duce acolo si nu imi e teama ca voi fi descoperita in Rai si data afara pentru ca Isus mi-a spus ca ma va aduce inaintea Tatalui.
Si pacatul inca mai este in lume, inca ma mai poate atinge insa nu ma mai poate revendica, nu mai are nici un drept in viata me pentru ca Isus e in mine, El a murit pe cruce in locul meu iar eu cred asta. Inima mea a devenit casa Lui si El imi e Domn.
Aleg sa fiu om cu "putin mai prejos decat ingerii" si sa nu fiu un pic mai buna ca un drac ...

mi-i sete

Se spune ca mai bine de 80 la suta din organismul meu e apa si oarecum ma distreaza ca asta inseamna ca eu sunt un fel de balta umblatoare;  insa o balta vie, pentru ca inca traiesc.
Insa uneori nu prea mai beau apa si ... nu realizez asta decat cand ma doare capul ingrozitor, limba pare ca e in reluare, picioarele par sa-si fi uitat rostul, ba transpir de numa, ba simt ca inghet, ma dor oasele ... is nervoasa, tot felul de nebunii imi trec prin cap si pastilele nu-si fac efectul insa singurul lucru de care am nevoie e apaaaaa, apaaaaaa. Nu-mi trebuie nici un suc fie el neacidulat, natural, nu-mi trebuie alcool cu multe sau putin grade, nu-mi trebuie ceai ... tot ce am nevoie e apa. Pot sa innot in Marea Neagra sau in oricare alta sau in Ciric sau Bahlui si sa mor de sete .... am nevoie de apa. De apa curata, din sticla curata, din izvor sanatos .... mi-i sete, vreau apaaaaaaaaaaaaa.
Incerc sa traiesc fara Dumnezeu, fara sa accept pe Isus, il scot din viata mea si ma cred mareata insa ma simt nesigura, mi-i teama de orice si oricine, sunt nervoasa, suspectez pe oricine, devin paranoia ... dar ma cred de neinvins si ... nu vreau ajutor, nu vreau sa accept ajutor, pare ilogic sa ceri ajutor, nebuneste, nici nu il vezi pe Dumnezeu, ....
Insa Isus spune: "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea. Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura" Ioan 7:37-38. Dar ... eu nu mai inteleg ... Isus zice ca El e cuvantul, e viata, e vita, e apa, e paine, e vin .... si fiecare din acestea au intelesurile lor .... si cum sa fie apa? Vrea sa faca o comparatie? Aaaaaaaha ...
Ceea ce uit e ca Isus a redevenit duh dupa inaltare si asta ma tine cu un fel de ochelari de cal pentru ca nu pot pricepe cum un trup poate fi apa si toate celelalte ... Un duh nu poate fi tinut in maini, camera, lampa insa un duh poate intra in fiecare celula, fiecare particula, fiecare microparticula oricat de infima ar fi, la fel ca si apa; poate intra in orice crapatura, fisura.
Atunci cand beau nu ma uit la sticla si ii poruncesc apei sa mearga atatea picaturi in creier, la ficat, pancreas, inima si nu mai stiu unde. Ea stie unde sa mearga, isi stie menirea. Insa daca nu beau apa mor, pot sa ma balacesc in cada si sa mor de sete, apa trebuie sa o inghit ca sa isi faca treaba.
La fel e si cu Isus, pot sti teorii, povesti, sa il combat, analizez din miliarde de puncte de vedere, insa daca nu Il voi accepta mor incetul cu incetul si habar nu am de ceea ce inseamna El si cine-i El. Daca nu accept ca a murit pentru mine ca sa imi aduca iertarea de pacate, eliberarea de vina si poveri, daca nu il invit sa vina cu toata puterea Lui in viata mea ca sa imi fie Domn si sa aduca dragostea Sa in viata mea arida, insipida, uscata si mizerabila mor spiritual si fizic.
Dar pot face asta si uneori ma comport ca o camila, ma duc la biserica si cred ca voi avea apa pe toata saptamana si ma trezesc lesinata si vai de steaua mea, sunt irascibila, nu pot sa iubesc, simt ca nu mai pot ierta la nesfarsit, s-a umplut orice pahar, .... insa ca sa traiesc si sa curga din mine izvoare de apa vie trebuie sa beau regulat, ca sa devin asemenea Lui Isus trebuie sa fiu atenta sa nu ma privez de relatia cu El, sa nu uit ca e la fel ca apa, am nevoie zilnic de El, in doze mici sau mari insa regulate, sa las "apa" sa intre in toate celulele mele si  sa isi faca treaba ....
Am acceptat pe Isus in vremea adolescentei cand nu stiam eu toate detaliile despre El insa eram disperata, nu dormeam si daca cumva reuseam sa adorm eram intr-un cosmar nesfarsit, mereu intr-o stare de irascibilitate, de nemultumire, de suspiciune .... si am strigat catre Isus: am nevoie de Tine, am nevoie de ajutor, vino in viata mea ca mor. A venit si, primul semn al venirii a fost ca am dormit ca un prunc inca din prima noapte, fara cosmaruri, fara sa ma trezesc ... a doua zi m-am trezit odihnita si multumita ....
Doamne, nu vreau sa ma usuc, nu vreau sa mor tot analizandu-Te semantic, teologic, istoric, filosofic sau mai stiu eu cum ... stiu ce poti sa faci, stiu ca tot ceea ce trebuie sa fac e sa accept lucrarea Ta pe Golgota, sa te las sa vii cu toata puterea Ta in viata mea, sa imi fii Tu Domn, sa ma inveti ce e Dragostea .... si vreau sa fac asta din nou si vreau sa beau apa curata, apa ce o dai Tu ... am incredere in Tine pentru ca Te cunosc, esti in mine desi nu Te vad, dar te simt .... si traiesc ... si am viata ....

dubla cetatenie

Termenul de Imparatia Lui Dumnezeu l-am auzit de atatea ori si de fiecare data ma simteam prost ca nu inteleg indeajuns ce inseamna, ca ... da, odata cu rapirea va veni Imparatia Lui Dumnezeu si va urma o vesncie perfecta insa ... Isus spune sa nu o caut aici sau acolo sau in nu stiu ce loc pentru ca ea e-n mine. Unde? Cum adica Imparatia Lui Dumnezeu sa fie in mine. Da, am inteles eu ca odata cu acceptarea faptului ca sunt pacatoasa si ca singura nu ma pot mantui si am nevoie de mantuitor, Isus mi-a devenit Mantuitor si Domn dar ... cum ramane cu Imparatia?
Sunt inca pe pamant, daca ma ciupesc ma doare, deci inca sunt vie. Imparatia Lui Dumnezeu nu e dupa moarte? Adica ... eu traiesc acum in doua lumi? Una reala, cu ispite, zgomote ce au devenit fundal de viata, stiri ce ma ingrozesc si una ... tot reala insa guvernata de alte legi, cele ale Lui Dumnezeu.
Dar, fiecare zi are alegerile ei, aleg caror legi sa ma supun, legilor pamantesti sau celor ceresti. Pot trai aici, pamanteste insa ghidandu-mi viata dupa legile Lui Dumnezeu. Pot alege sa adun ca sa dau si altora sau sa strang numai pentru mine, sa iubesc si sa ajut pe cel in nevoie sau sa nu imi pese, sa nu ma intereseze. Pot alege sa respir aer ceresc traind pamanteste, rugandu-ma, stand de vorba cu Isus la o cafea, un ceai, un gratar, o prajitura buna ... admirand cum vantul face fuior un pumn de zapada sau cateva frunze, cum vrabiile se infoaie de frig sau respirand aer pamantesc umplandu-mi plamanii cu stiri despre crime si obscenitati desprinde din filmele de groaza, cu reclame ce-mi promit ca devin celebra daca-mi iau nu stiu ce masina, ca parul imi va fi ca al lui Samson daca folosesc crema lor, ca salile de gimnastica si nu stiu ce creme imi asigura o viata lunga, o sanatate de fier, o frumusete de miss pana cand implanturile dentare cad singure din cauze incerte ....
Dreptatea Lui Dumnezeu e diferita de dreptatea pamanteasca, cea legala. Dragostea Lui actioneaza ciudat, diferit fata de cea pamanteasca. Viata este pretioasa pentru El inca de la prima secunda indiferent de deficiente, dizabilitati, diformitati, in Imparatia Lui nu se merge dupa legea junglei. Libertatea in Imparatia Lui nu tine de granita, de culoare pielii, a ochilor, de nivelul de inteligenta, de regimul de viata ....
Pot trai dupa legile Imparatiei lui Dumnezeu in imparatia asta, zilnic alegand sa ascult de legile Lui, lucrand cu dragoste, alegand sa ajut fara sa astept nimic, sa dau fara sa primesc, sa ascult fara sa fiu ascultata, sa vorbesc cu Dumnezeu cand iadul sta in picioare, sa vad valoarea din fiecare om, sa caut sa vad chipul Lui Dumnezeu in fiecare om pe care il intalnesc, sa am grija la relatiile mele, sa ma ingrijesc de ce mi s-a incredintat, sa imi duc la bun sfarsit lucrurile ce le am de facut.
Doamne, ajuta-ma sa traiesc dupa legile Tale, sa aleg sa respir aer ceresc, sa aleg dragostea asa cum o invat de la Tine, sa aleg sa stau de vorba cu Tine chiar mergand cu amar pe cararile si autostrazile asfaltate pamantesti. 

seamana a curata nebunie

La inceputul clasei a II-a am descoperit ca cinci dintre colegii nostri fusesera transferati la alta scoala insa nu ni se dadeau prea multe informatii la care si unde. Pana la urma am aflat noi ca au plecat la Scoala Speciala. Nu am inteles de ce, in vacante nu prea veneau acasa, li se asigurau conditii si nu stiu ce activitati se faceau ca nu prea dadeau pe acasa insa ... am aflat noi ca erau foarte buni acolo si ... din nou intrebarea: de ce au fost mutati acolo?
Ieri, am sunat-o pe mama sa intreb de doi dintre ei de care imi amintesc mai mult. Mi-a zis ca fiecare e la casa lui, oameni gospodari, harnici si din nou intrebarea: de ce au fost trimisi la Scoala Speciala?
Am fost cu ei si la gradinita si de una din fete imi aduc aminte ca revenisem dupa recuperarea de hepatita,  cred ca eram palida si a venit la mine, era mai micuta de statura insa mi-a luat fata in palmele ei micute, imi amintesc ca era data cu un parfum dulce si mi-a spus ca i-a fost dor de mine. A fost singurul copil din grupa care mi-a spus asta si ... chiar nu stiu de ce imi aduc aminte asta insa stiu ca am ramas impresionata ....
Nici parintii si nici bunicii nu ne dadeau voie sa radem de oameni, sa le spunem prosti sau sa radem de diformitatile sau problemele lor, ne era interzis si daca calcai pe bec pedeaspa nu era usoara, eram indemnata sa ma pun in locul lor. Cred ca mai mult teama de pedeapsa m-a facut sa vorbesc cu copiii cu probleme, cu oamenii care nu erau foarte destepti sau cei cu diformitati.
Avea mama o verisoara care avea o singura mana, cealalta ii fusese rupta si mancata de o scroafa innebunita de tipetele copilei lasate pe prispa casei. Tanti Aglaia era o femeie frumoasa, era batrana cand am cunoscut-o eu insa imi placea sa merg la ea pentru ca avea o casa nu foarte mare insa te simteai bine in ea si mereu avea ceva bun si spunea povesti ... si zambea asa frumos ... Era coarda sensibila a bunicului meu care mereu vorbea de perseverenta ei, de faptul ca femeia asta, cu o singura mana si-a invins handicapul, a terminat scoala, apoi din croitorie facea bani si platea sa i se faca muncile grele insa o vedeai sapanad in gradina cu o singura mana si atitudinea ei in fata greutatilor impunea respect ...
La scoala insa am invatat de legea junglei, de exterminarea celor cu handicap, de inlaturarea lor din mijlocul nostru. Dar in clasa cu mine era o fata ce mostenise o diformitate a fetei, pana am intrat la scoala cred ca afusese vreo 20 de operatii, mai mereu mergea la spital sa i se faca implant de piele sau oase sau .... mai stiu eu ce ... si nu pot uita cum eram indemnata sa nu cumva sa rad de ea si sa incerc sa ii fiu prietena, ii era atata de greu acelei fetei imi spunea mama iar eu ma intrebam de unde stie ea ....
Daca ii vad pe oamneni prin prisma "legii junglei" atunci nu vad decat diformitati, balbaiti, urati, debili sau retardati, orbi, muti, schiopi si ... lista continua insa daca ma uit la Isus cum ii trata pe oameni, persepctiva se schimba si pare nebuna. El intalnea o mare varietate de oameni, intelectuali, bogati, oameni de cultura, oameni super religiosi, oameni din armata, oameni cu functii de conducere insa si indraciti, muti, surzi, orbi, leprosi, soacra lui Petru avea friguri, prostituate, pescari si alte categorii. La toti le arata respect insa are o atentie deosebita celor mai defavorizati, scoate la lumina ceea ce in mod clar ochiul nu vede pentru ca El se uita la inima lor.
Acasa era usor sa ii tratez frumos pe cei ce cu probleme insa la scoala sau in public eram intrebata ce am de vorbit cu ei, de ce vreau sa stau cu ei ... nu am inteles nici eu de ce eram si sunt atrasa de oamenii cu probleme ... insa povestind cu ei reusesc sa vad viata cu alti ochi, sunt multumitoare nu ca sunt intreaga ci ca anumite lucruri pe care eu nu le vad insa cu ajutorul lor devin clare ...
Tendinta e de a sta langa oameni importanti ca sa devin si eu importanta, langa oameni cu bani ca sa am parte de favoruri, langa oameni dotati intelectuali pentru a mi se deschide si MIE mintea, de a creste EU, de a avea EU, de a fi cunoscuta insa "omul se uita la ce izbeste ochiul pe cand Dumnezeu se uita la inima omului".
Imi e rusine ca fac selectia naturala vazand oamenii, ii cataloghez, ii pun in diverse categorii si imi inchid ochii si inima la a-i vedea prin ochii Lui Isus, la a-L vedea pe Dumnezeu in ei. Uit ca si eu si eu avem chipul Lui Dumnezeu, ca nu doar fata si trupul reprezinta chipul ci si inima si pentru ca nu ii vad inima .... fac clasificari de o nesimtire crasa ....
Daca cred ca trebuie sa primeze legea junglei, ca cel mai bun, mai tare, mai frumos trebuie sa supravietuiasca iar ceilalti sa dispara atunci Biblia si ce spune Isus e o nebunie cu majuscule. Daca numai cei ce arata ca in reviste si un chip de reclama, numai cei olimpici, numai cei ce reusesc sa uimeasca, numai cei ce ies in evidenta trebuie sa supravietuiasca ajungem la mentalitatea rasei superioare si a celei inferioare ce trebuie exterminate.
Doamne, imi cer iertare ca nu vad oamenii prin ochii Tai, nu vad chipul Tau in ei pentru ca nu sunt stralucitori ca sa iasa in evidenta, nu sunt sensibila pentru ca nu imi aduc mie nici un beneficiu ...., nu vad valoarea din oameni pentru ca principiul lui Darwin pare atata de convingator ca nu trebuie sa ne incurcam cu cei mai putin valorosi insa Tu ai murit pentru oricine, nu ai spus numai pentru cei frumosi, numai pentru atleti, numai pentru cei cu coeficientul de inteligenta de peste nu stiu cat, numai pentru cei ce reusesc sa ias ain evidenta ....
Imi place ce scrie Frederisck Buechner: "Daca lumea e intreaga la minte, atunci Isus e nebun de legat, iar Cina cea de Taina nu e decat un Ceai de la ora 5 smintit. Lumea spune: vezi-ti de treaba ta, pe cand Isus spune: nimeni nu-si poate vedea, pur si spimplu, de treaba lui. Lumea spune: urmeaza cea mai inteleapta cale si fii un invingator, pe cand Isus spune: urmeaza-ma si lasa-te rastingnit. Lumea spune: condu preventiv - viata pe care o vei salva s-ar putea sa fie a ta, pe cand Isus spune: oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde, dar orisicine isi va pierde viata din pricina Mea, o va mantui. Lumea spune: lege si ordine, pe cand Isus spune: iubire. Lumea spune: ia, pe cand Isus spune: da. In termenii normalitatii lumii, Isus si-a pierdut intru totul uzul ratiunii, si oricine isi inchipuie ca il poate urma fara a si-l pierde, la randul sau, cade mai curand sub povara amagirilor decat a crucii. <Noi suntem nebuni pentru Hristos>, spune Pavel, spune credinta - credinta cum ca, in utlima instanta, nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat intelepciunea oamenilor, ca ratacirea lui Isus este mai lucida decat neinduplecata luciditatea a lumii "

dragoste la prima vedere

... fara cuvinte ...

valori ce se schimba ...

Sunt pe pamant si aud soapte despre o alta lume, o alta realitate, Isus ne aduce vestea unei alte vieti, a uneia vesnice impreuna cu El nu pentru o perioada ci pentru o vesnicie, adica fara sa mai numar anii ... mi-ar placea sa am date clare, sa stiu trasee ale acelei lumi, sa vad oameni ce vin de acolo si povestesc cu lux de amanunte insa cei ce au avut vedenii vin spun ca nu pot sa povesteasca, nu au cuvinte si ma fac curioasa, ma intriga ...
Ieri povestea cineva despre o tanara proaspat casatorita ce a innebunit. Era absolventa a doua facultati, tocmai terminase un master, avea un serviciu bun ... dar a cedat pshic si acum e internata in spital.
M-a aruncat intr-o mare de framantari, de reevaluare a valorilor, a prioritatilor, de revizuire a atitudinii ... Care imi sunt valorile? Ce principii imi calauzesc viata?
Nu provin dintr-o familie bogata dar am visat o matusa Tamara ce mi-as schimba pozitia materiala. Asa as avea o casa maaaaaaare, o masina banuiesc ca fitoasa si scumpa, mobila din cine stie ce lemn, computer de superultima generatie, haine de la cele mai scumpe firme si creatori, bijuterii .... orice restaurant ar avea usile deschise pentru mine, orice bilet in orice statiune ar fi de gasit ...
Ai mei radeau de mine spunandu-mi ca eu nu-s prietena cu banii, eu nu stiu sa ii strang ... fug de ei si ei de mine ...trebuie cheltuiti ... Si totusi, imi organizez viata in jurul lor? Fac orice, imi dau programul peste cap pentru a avea mai mult? Cat dau? Cui dau?Din perspectiva lui Isus, cea ce a dat doi banuti a dat cel mai mult, fericeste pe cei ce dau, pe cei se aleg sa nu aibe, pe cei ce impart .... dar e nebuneste ....
Gandindu-ma la tanara ce a innebunit am realizat odata in plus ca nu pun valoare pe credinta in Dumnezeu, ii minimizez valoarea, as ascunde-o ca sa nu par ciudata. In momentul in care am decis sa aleg ca Dumnezeu sa imi calauzeasca viata, sa il urmez pe Hristos ca si Mantuitor am trecut sub protectia Lui, am decis sa ii dau Lui poverile mele, durerile mele si ... asta ma ajuta sa dorm, sa am speranta, sa am bucurie cand totul pare ilogic, nedrept, insuportabil .... Acum El duce povara mea, nu sunt singura, nu sunt fara speranta, viata are perspectiva eterna, mintea mi-i protejata .... am ingeri langa mine ce ma sustin cand sunt gata sa cad ....
Nu mi-i frica de moarte, nu ma sperie mortii, nu ma bantuie amintirile lor, e o realitatea, e o finalitate a acestui trup. Oricate vitamine, cure de infrumusetare, insanatosire, orice ce bucurieni as manca trupul intra in degenerare, chiar nu stiu ce masaje sofisticate mi-as aplica ... tot imbatranesc, ridurile apar, muschii nu mai au aceeasi elasticitate ... si la un moment dat inima se opreste si ... gata.
Moarte e trecerea in realitatea despre care aud vesti, soapte, cei ce au vedenii spun ca e atata de frumos insa nu pot povesti si eu as vrea sa vina cu documentare, cu fotografii, cu harti, cu detalii despre cine, ce, cum e acolo ... insa nu pot ignora faptul ca unii viziteaza iadul, prefer sa nu le ascult povestile lor, spun de urlete, de tipete, de fete ingrozitoare, de urlete de pareri de rau .... a cunoscutilor, a oamenilor pe care nu se asteptau sa ii vada acolo ... si asta ma ajuta sa nu uit ca alegerea locului vesnic imi apartine.
Alegand sa cred ce spune Isus, sa dau cand pare ilogic, sa ajut cand si pe cine nu merita si nu imi vine nici un castig de pe urma lor, sa spun adevarul chiar de asta doare si va aduce repercursiuni asupra mea, sa merg la puscarie pentru credinta mea, sa nu fac din bani prioritate, sa ii vad pe oameni prin ochii Lui, sa iubesc pe cei ce nu par a merita nici o privire, sa stau langa cei de langa care fug toti, sa acord sprijin si ajutor celor singuri, uitati, sa cred intr-o realitate ce nu e palpabila, sa ma uit la ce se uita el, sa vorbesc ca El, sa iubesc ca el, sa iert ca El, sa merg unde merge El, sa caut ce cauta El ... schimba viata mea, schimba destinul, destinatia dupa moarte, valorile dupa care imi ghidez viata, schimba vesnicia.
Isus ne-a adus un dar nebunesc ce Il acorda ilogic. Darul Lui e harul. Harul aduce iertarea, eliberare mintii de povara vinovatiei .... N-am meritat acest dar, ilogic mi l-a dat si mie, inteleg ca i-a fost mila de mine, ca ma iubeste mai mult decat mintea mea mica poate concepe si am mai inteles un lucru tot ilogic: "cautati mai intai imparatia Lui Dumnezeu si toate celelate vi se vor da pe deasupra". Adica sa caut pe Dumnezeu, sa Il cunosc pe El, sa gandesc ca El, sa simt ca El, sa caut ce cauta El, sa iubesc ca El, sa acord har ca El .... si e greu pentru ca vin in contradictie cu dorinta mea de a avea lucruri materiale, de a face dreptate - normal, in favoarea mea, de a condamna cu sange rece greselile, de a fi cineva, de a trai cat mai mult ....
Doamne ... vreau valorile Tale, vreau sa vad cum vezi Tu, sa gandesc ca Tine, sa iubesc ca Tine, sa iert ca Tine, sa acord har ... aleg vesnicia cu Tine!

fagaduinte inaintea Domnului

E vremea bilanturilor si a dorintelor inca si ... un verset de cotitura pentru mine anul trecut a fost din Psalmul 50:14 "Adu-I ca jertfa lui Dumnezeu multumire si implineste-ti promisiunile fara de Cel Preainalt!".
A trebuit sa ma intreb daca sunt multumitoare si sa recunosc ca nu-s, insa mai dramatic a fost sa recunosc ca aveam un Dumnezeu teoretic, un Dumnezeu de care imi era frica, care intervenea cand cu dragoste, cand nu asa cum mi-ar fi placut, cateodata atata de dramatic asa ca ... cum sa imi tin promisiunile? De fapt, sincera sa fiu Doamne ... imi esti atata de strain ...oricat de jenant suna, e o realitate ...
Stiam ca Dumnezeu vrea sa imi fie Prieten, vrea sa ma cunosca personal, sa fie cel mai bun Prieten al meu, sa il iubesc, sa tacem impreuna bucurandu-ne unul de altul ... dar cum sa faci asta cand nu il vad, cand suna a experienta ciudata, nebuneasca ... Doamne, recunosc ca te cunosc ca idee, insa nu ca Persoana, care e langa mine, ce sufera cu mine, ce ma iubeste ... Stiam ca El vorbeste oamenilor in diferite moduri (carti, visuri, oameni, melodii, natura ....) ... insa i-am spus ca nu sunt multumita cu ideea mea despre El ... ce sa fac?
Si am citit in una din carti ideea "lasa-l pe Dumnezeu sa te iubeasca". Haaa, cum? Din carti? Sunt satula, stiu teorie insa ... acum nu-mi mai foloseste, stiu ca sentimentele sunt inselatoare asa ca nici cu sentimentele nu merge ... Doamne, unde sa vad dragostea Ta, cum sa o vad? Intreaga Biblie e o poveste de dragoste, eu sunt chemata la o poveste de dragoste ... insa eu nu vad cum ..., unde ...
Dar, ce ai zice Cella de natura? Ce-i cu ea, ce are? Ce observi? Ce sa observ ... zi, noapte, ploua, e soare, innorat, ninge, bate vantul, .... Altceva nu vezi? ... Ce sa vad? Un rasarit sau apus ce te lasa fara rasuflare, o floare cu care iti delectezi ochii, o adiere ce poarta mirosul de tei, de soc, ....?
Am ramas socata ... nu, nu le observam, nu ma mai impresionau ... treceam ca Voda prin loboda fara a le vedea .... si in acea dimineata pentru prima data in viata am ramas ca la dentist cand am iesit pe terasa din spatele casei ... un rasarit ce m-a lasat cu gura cascata ... mi-am amintit ce e acel rasarit ... un semn de dragoste din partea Lui Dumnezeu pentru mine ... o adiere usoara mi-a rasfirat parul si mi-a mangaiat fata aducandu-mi aminte ca e un alt semn si tot de dragoste ... e Dumnezeu ce nu se reveleaza cu turle si trambite, ce ma iubeste atata de mult incat face eforturi ca sa imi capteze atentia prin orice ... dar eu nu-l vedeam ...
Am inceput sa vad fluturii, sa stau sa ma uit la ei ca un copil, sa aud vrabiile ciorovaindu-se, sa vad florile ce parca niciodata nu au avut acele culori, sa vad copacii cu flori micute si sa ma minunez ca de niste noutati extraordinare spre mirarea multora ... nori pufosi comici ce alearga unul dupa altul, sau ce joaca v-ati ascunselea cu soarele, gazele ce se lasa purtate de vant ...
Toate ma indeamna sa le vad, sa vad frumusetea lor, sa le admir bucuria, jocul, ....
Insa, odata cu asta am inceput sa observ si oamenii altfel ... un zambet pe un chip si parca ii infloreste viata, un gest de bunatate, candoare unui copil sau a unui batran ... o vorba spusa cu bunatate ....
Ciudat, ... am inceput sa vad teoria in natura, necunoscutele prindeau viata, aveau logica ... se dezlegau mistere ce mi-au dat de furca, ... lumea nevazuta capata sens, a devenit esentiala, a capatat sens, ....
Citeam recent despre pestii ce stiu apele ca pe buzunarul lor, acolo sunt lupte, trebuie sa supravietuiasca, nu e usor deloc ... insa ca sa traiasca ei trebuie sa iasa la suprafata ca sa respire aer. Am inteles dorul de cer, am inteles necesitatea unei alte realitati ca pe aerul pestilor. Numai cu viata asta mor, ma axfisiez. Numai cu luptele de aici ... mor. Am nevoie de o alta realitate imbinata cu cea de aici ca sa traiesc. Am nevoie sa il ascult pe Dumnezeu soptindu-mi despre cealalta realitate si invitandu-ma sa o vad, sa o cercetez ... ca sa traiesc ...
Mi-ar placea sa ma laud ca Moise ca sunt prietena Lui Dumnezeu insa nu pot, sau ca si David ca sunt om dupa inima Lui ... insa nici Moise, nici David nu au stiat de aceste atribute ce li se atribuiau - ei stiau ca e importanta relatia cu Dumnezeu, era primordiala .... .
Ca sa imi tin promisiunile in fata Ta trebuie sa Te cunosc, sa te simt, sa ma las atinsa de Tine, iubita, sa Te vad ... sa devenim prieteni ... si suntem in proces si e atata de bine ...

incearca ceva nou ....

Incearca ceva nou e titlul fotografiei, abia am primit-o pe unul din grupuri cu urarea de La multi ani!

La multi ani dragilor oriunde v-ati afla!

bilant trist ...

In noaptea asta voi trece in al an  - poate si ... am incercat sa fac un bilant la ce mi-am propus anul trecut, la ce am realizat, ce am lucrat, ce s-a schimbat in mine, cu mine ... si e trist ... am realizat ca oarecum traiesc intr-un glob ce pare transparent insa ce ma tine izolata de realitate, de oameni ....
Discutam cu niste prieteni ce nu-s din sticla si m-am infiorat de conceptia despre oameni, despre viata ... cu un gust amar imi spunea unul din ei ca Dumnezeu a scapat lucrurile de sub control, ca suntem niste gorile si ne comportam ca atare, ca dragostea e numai sex si ... casatoria e numai un experiment, setea se potoleste cu mixturi sau cate una pe rand din soiurile de lichide cu grade, .... speranta nu prea mai e ... nu se merita sa traiesti ... asta nu e viata ...
Viata mea e dura uneori insa am speranta, prietenii ma trateaza cu bunatate, vad semnele de dragoste a Lui Dumnezeu in natura, in oameni ... si intr-un fel in urma discutiei m-am simtit ca un extraterestru ....
I-am spus ca-s fericita ... s-a uitat lung la mine si mi-a zis ca doar nebunii sunt fericiti si totusi nu par nebuna ...
Habar nu am de ce e dupa sticla globului, habar nu am de durerile celor de langa mine, ma doare egoismul meu atat de bine mascat, citesc povesti despre cei de dincolo de sticla si-i vad ca niste ciudati si fug de ei ca dracul de tamaie si ... ma cred erou ...
"Duceti-va in toata lumea si spuneti evanghelia". Oare de ce consider toata lumea doar spatiul ingust si dornic de perfectiune a bolului meu?
Iubeste ... imi spune Isus, e o porunca, o rugaminte, un indemn ... Si eu ... nu iubesc, nu-mi pasa ....
"Ma simt prost ca iti pasa de mine, e ca si cum ti-ar fi mila, te rog sa nu iti mai pese, iti poruncesc." M-a pufnit rasul si a ras si el ... a realizat ca nu poate face asta ... Tin prea mult de cum arat in ochii altora si prea putin ca unii se duc in bratele dracului in timp ce eu ma uit la ei zambind.
Mi-i jena ... rusine si inca adanca ... nu iubesc, ii dispretuiesc pentru modul de gandire, de trai si-i las sa se duca in iad in timp ce eu le fac cu mana.
Doamne, vreau sa fiu ca Tine ... si Tu ai ales prostituatele, fostii indraciti, fostii leprosi, scursurile, nu i-ai judecat, nu i-ai tinut la distanta, nu ti-a fost jena sa iesi cu ei in public .... efectiv i-ai iubit ... Vreau sa fiu ca Tine si sa actionez ... ca mine?
Doamne, schimba-ma ... Te rog ... vreau sa ies din glob, vreau sa arat dragostea Ta, vreau sa spun ca Tu aduci speranta, ca viata de aici nu e totul, ca dragostea inseamna bunatate, compasiune, sa iti pese cu daruire de cel de langa tine, sacrificiu, ca dincolo de ce se vede e o alta lume, o alta realitate unde Tu ma astepti, ... ca primesti pe oricine oricare i-ar fi starea ..., cu aceeasi dragoste astepti pe oricine, jertfa Ta e valabila pentru toti, ... si in ciuda a toate se poate o viata cu bucurie, cu sens , cu dragoste ...

 

dar nedorit insa atata de bun

O mare placere era sa calatoresc cu trenul sau masina si sa las toate geamurile deschise, sa las curentul sa treaca prin mine, sa simt mirosul de fan cosit, de mere coapte, de iarba verde, de ploaie ... sa las vantul sa imi biciuiasca fata, era superb pana m-am trezit in plina noapte plangand de durere de urechi si ... da-i cu calmante si nu merge, si da-i cu antibiotice si mai grav si mai grav ... ca nici unul nu-si mai facea efectul. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus la doctor si a trebuit sa ii spun ce am facut, sa las specialistii sa imi verifice urechile, gatul, nasul si ... sa suport consecintele.
Dar, durerea e un dar nedorit insa atata de pretios. Ma enervez pe cineva si ii zic cateva sau ii fac ceva sau ii arunc o privire de ii ingheata sangele in vene. BOOOOOM nu ma mai simt bine, incep sa ma intreb: nu cumva am fost prea dura, nu cumva am exagerat, nu cumva am facut cealalta persoana sa se simta prost? Incep sa framant problema si daca realizez ca am dat-o in bara incep sa ma simt vinovata ca nu m-am stapanit, ca n-am tacut, ca ....
Sunt uimita de darurile cu care vin in lumea asta, pe langa cel al durerii e si cel al vinovatiei, oarecum cred ca sunt la pachet. Uneori trec peste niste incidente si ma trezesc ca ma doare stomacul, capul sau nu stiu ce os si incep sa intru in alerta ... realizand ca de fapt e o greseala, un pacat.
Imi place asemanarea pacatului cu o celula canceroasa. Pare nesemnificativa o minciuna alba - adica una pe jumatate adevar, jumatate minciuna, o barfa adevarata - doar informare detaliata despre cineva, o jignire asa numa cat sa atinga unde doare pe celalalt si ... mai ales cand trebuie. Insa adunate celule astea declanseaza o deteriorare a mea greu de tinut in frau.
Incep sa gasesc scuze, incep sa ma ascund si mai ciudat e ca incercand sa ascund ceva uneori spun cu voce tare cand si chiar cui nu trebuie sa auda. Sistemul imunitar si protector al nostru - constiinta si incontientul isi fac treaba oricat de mult incerc eu sa le tin in frau. Vreau sa nu mai stiu nici eu de ce am facut oricat de mare sau mica ar fi vina, uneori bravez cu o atitudine de indiferenta, unoeri de amnezie nesimtita si fug de Dumnezeu, de oameni, de mine ....
Nu ma mai inteleg, nu mai inteleg pe nimeni, ma uit in jur si nu vad pe nimeni ... ma apuca jalea de mandria ranita, nu realizez ca sunt ca un strut cu capul in nisip ascunzandu-ma si in acelasi timp intreband unde e Dumnezeu, unde sunt ceilalti si de ce sunt singura. Nu vreau sa realizez ca de fapt eu fug si nu ceilalti ...
Realizez ce am facut si durerea musca ingrozitor in mine, imi pare rau si ma lupt cu orgoliul, cu mandria, cu statutul, cu morile de vant .... insa nu mai pot, si-mi pare rau ... vad in sfarsit ca pacatul meu a rupt relatia cu Dumnezeu, cu ceilalti ... parca si cu mine, cu inima mea ...
Mi-i jena sa vin inaintea Lui Dumnezeu spunandu-i ca iar am dat-o in bara, as face cu placere matanii si m-as autopedepsi insa ... nu asa am parte de iertare in partea Lui Dumnezeu. Prin sangele Lui Isus Hristos pe crucea de pe Golgota imediat dupa marturisire primesc iertarea, relatia e refacuta, restaurata, sunt din nou in prezenta Lui Dumnezeu fara sa ma auto mutilez eu cu cine stie ce metode ...
Si durerile alea ciudate dispar ca prin farmec si zambetul infloreste si Il vad pe Dumnezeu, ii vad pe ceilalti, ma regasesc ... am scos capul din nisp si e iar soare, e iar senin ....
Multa vreme am crezut ca odata cu iertarea se duc si consecintele greselilor mele, nu trebuie sa mai sufar nici o repercursiune ... insa ma uit la David, la ce s-a intamplat dupa scena cu Batseba - si-a cerut iertare, a fost numit om dupa inima Lui Dumnezeu insa ... casa lui a devenit una cu incest, rascoale, crime, ura, manie .... sau la Moise, numit prietenul Lui Dumnezeu a avut un moment cand nu a ascultat, un moment si l-a costat neintrarea in Canaan - dupa atatia ani de umblare in desert ....
Doamne, nu-mi place durerea, nu-mi place deloc .... nici sentimentul de vinovatie ce face zambetul sa dispara, ce face inima trista, mahnita si intreg organismul sa tresara la orice zgomot, privire .... dar sunt senzorii pusi de Tine in mine, senzori ce ma ajuta sa realizez ca iar fug de Tine mancand pamantul, ca relatia cu Tine e rupta, ca sunt in pericol, ca nu sunt bine .... ca pacea dupa care tanjesc e la ani lumina departare .... dar multumesc pentru sistemul de alarma scris in ADN-ul meu, multumesc pentru durere, pentru sentimentul de vinovatie, multumesc ca pot veni la Tine oricand, ca oricare mi-ar fi starea sunt acceptata, iertata, relatia cu Tine restaurata si ... multumesc si pentru ca ai ales sa lasi consecintele sa le suport ca sa imi linisteasca accesele de manie, ca si semne de aducere aminte ca ... daca nu-mi tin gura, nu ma potolesc urmeaza desertul, urmeaza boala, plansul, tristetea, ....
Multumesc pentru aceste daruri Doamne!

dauneaza grav sanatatii

"Nu vreau sa te vad suferind din nou si mai grav plecand acum la plimbare, savurand o inghetata si un suc rece pe o terasa, vreau sa stai in casa, departe de tentatii si ... ai grija." Am zambit doctorului. A uitat cum e sa fii tanar? Insa ... nu mi-am permis nici o placere pentru ca a doua zi ma intorceam pe mana lui si ... deja mi se acrise de spital, antibiotice iar amigdalele refuzau sa se lase induplecate sa ia o forma mai aproape de normal.
Am ascultat atunci pentru ca doctorului chiar ii pasa si era ingrijorat de starea mea, de nebunia ce o provocau amigdalele mele explodate.
Cand amigdalele au fost imune la modul babesc de tratare sau la antibiotice, am fost la doctor si am ascultat cu strictete ce a spus el. Cand computerul face ce stie el si nu asculta de mine, sun pe cel ce stie modul de gandire al computerului ca sa imi spuna unde si cum sa actionez. Cand o masina refuza sa porneasca intervine mecanicul auto - doctorul de masini, daca nu se gaseste problema se merge pana la "creatorul" masinii pentru aflarea si rezolvarea problemei.
Ascult cu strictete de doctor, de computeristi, de mecanicii auto, de cei de la gaz, apa, electricitate, profesori si mai stiu eu pe cine. Dar, refuz sau prefer sa nu ascult de parinti, prieteni, ca sa nu mai vorbesc de Dumnezeu.
Am un set de reguli ce trebuie sa le respect ca sa traiesc in pace, in liniste, sa am sanatate insa ... prefer filisofia noastra moderna, decalogul e atata de vechi, ii pun la indoila corectitudinea, apoi traducerea, apoi ... e doar pentru poporul Israel si toate astea ... numai sa nu ascult.
Ma distreaza lupta pentru egalitatea intre sexe - drepturi egale. Da, suntem egali in fata lui Dumnezeu insa avem roluri diferite unii de altii. Iubeste-l pe Dumnezeu, raporteaza-te la autoritate, nu te crede buricul pamantului ca nu esti - eeeehe ... cred ideea maimutei evoluate, a celebrei moluste, teoria Big Bang-ului ... numai sa scap de autoritate, sa scap de cineva la care sa ne raportez. Acest Cineva e vinovat numai de dezastre, numai de boala ce ne macina trupurile, numai cand lucrurile nu merg cum visez eu  ...
Sa nu mananci carne de porc e data evreilor si din cauza conditiilor vremii insa ii ferea de trichina, ii ferea de bolile coronariene ale iimii, de tensiune ridicata.
Dar ... ma uit la tutun, distruge plamanii celula cu celula si cu toate anunturile: "Tutunul dauneaza grav sanatatii", de fumeaza pe rupte. Drogurile, o alta modalitate de distrugere din ce in ce mai aproape de legalizare ...
Nu pofti nevasta aproapelui, castitate pentru casatorie ... deja e prea vechi pentru a mai fi discutat. Si totusi legea ramane, iar consecintele se vad: raspandirea cu SIDA, boli venerice cu sau fara remediu, traume fizice, psihice, emotionale... traume ce duc la sinucidere, copiii dezechilibrati emotional al caror parinti traiesc "carpe diem".
Cazurile de familii monoparentale sunt ca si numar cam la fel cu cele cu ambii parinti, am devenit obisnuiti cu ele. Nu ne mai punem problema dezechilibrelor sufletesti, emotionale ale celor crescuti intr-o familie monoparentala. Avem specialisti care sa ii trateze, ii platim sa ii faca cat de cat echilibrati, preferam sa platim pentru efectele alegerilor noastre si sa nu prevenim aceasta maladie - nu ne putem educa simturile, actiunile ...
Prin adolescenta am vrut si eu sa infiez un copil iar parintii mi-au spus ca legea nu imi da voie, le-am cerut explicatii si mi-au spus ca pot avea o conditie materiala buna, o slujba buna insa nu pot de una singura sa ii ofer un mediu echilibrat unui copil. Oooo, adica nu as putea fi in stare sa educ si sa cresc un copil? Nu e vorba numai de asta, emotional e nevoie de gingasie si autoritate, de dragostea ambilor parinti - fiecare aducandu-si aportul in viata unui copil.  Da, sunt familii unde numai mediu echilibrat nu e si parca mai bine ar apuca fiecare pe drumul lui ... dar e normal asa?
Si astea sunt "pacate mari si vizibile" dar ce fac cu cele nevazute? Ce fac cu mandria, lacomia, critica oricui, oricand si oriunde, nemultumirea, avariatia, meschinaria? Pot sa imi pun masca si sa pozez perfect insa ce fac cu ceea ce roade interiorul? Ce tratament sa iau contra pacatelor ce imi daunaeaza sanatatii? Doze clare si precise de ascultare si iubire. Atata?
Augustin are o vorba atata de prost inteleasa in ziua de azi: "Iubeste si fa ce vrei". Iubeste-l pe Dumnezeu si fa ce vrei. Perspectiva se schimba. Iubindu-l pe El, ma iubesc pe mine si ii iubesc pe cei de langa mine si ... fac ce vreau, adica caut binele meu, al celor de langa mine, le doresc sanatate fizica, emotionala, psihica, sufleteasca si la fel imi doresc si mine.
Cum sa spun ca ma iubesc cand pentru o placere de cateva clipe, cateva ceasuri sau zile accept sa platesc cu SIDA, alte boli venerice, cancer cervical sau ... mai tiu eu de care. Cum sa ma apuc de fumat distrugandu-ma, cand ma iubesc? Cum sa ma apuc sa ma droghez sau sa devin alcoolica cand ma iubesc si ii iubesc pe cei de langa mine?
Iubirea, cea pe care o invat de la Dumnezeu nu ma distruge, nu ma invata autodistrugerea ....
Dragostea ce o invat de la cel e e insasi Dragoste nu dauneaza grav sanatatii, cealalta dragoste afisata pe toate gardurile, oriunde si oricand ostentativ, lasciv si degradant aia ma distruge si vine de la Tatal Minciunii - Diavolul in persoana.
Neascultatea de Dumnezeu dauneaza grav sanatatii.
Pacatul dauneaza grav sanatatii.
Ignorarea lui Dumnezeu si sfidarea legilor lui dauneaza grav sanatatii oricat de tentante si de atractive i-ar fi ofertele.
Da, suna depasite, sunt considerate invechite aceste reguli, legi de viata. Demodate dar atat de valabile, atat de sanatoase din toate punctele de vedere. Respectarea lor imi aduce sanatate, imi ofera protectie, echilibru, pace.
Doamne, prefer sa fiu depasita, demodata, labila, nestiutoare in ce priveste lumea ascunsa a placerilor. Vreau sa ascult, sa stau sub umbrela Ta, sa stau sub aripa Ta pentru ca aici am liniste, am pace, sunt iubita, protejata pentru ca am inteles ca PACATUL DAUNEAZA GRAV SANATATII.

semne de dragoste in timp de iarna